701 matches
-
În mijlocul luminii, Binecuvintează Agale lumea. Bătrânul pământului Privește cu ochi de cer Din icoana de lemn. Sfinții își arată frumusețea dintâi. Masa de piatră, Spălată de heruvimi, E gata de Răstignire. Iisus coboară calm, Din înaltul Cerului, În potirul omenirii. Holdele dau pâinea vieții, Strugurii - sângele, Iar noi - credința. ---------------------------- Menuț MAXIMINIAN Bistrița Ianuarie 2013 ------------------------------------------------------ Menuț MAXIMINIAN, născut la Timișoara la 10 iulie 1979. Copilăria și-a petrecut-o în satul natal al părinților, Dumbrăvița, comuna Spermezeu, județul Bistrița-Năsăud, unde a absolvit
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
aș să fiu Mă doare câmpul tău pustiu Și iile într-un cufăr azi uitate Și bietele-ți fântâni acum secate Toate mă dor, si toate mă opresc Of, Doamne cum să n-o iubesc? Când pâine am mâncat din holda ei Și-n ea dorm somn adânc toți bunii mei Nu pot să plec, chiar că nu pot Aiurea în lume căutând noroc Când candela ce-mi arde sfânt E doar aici, pe-acest pământ ÎN MARGINE DE BĂRĂGAN Pe
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
coaja seminței cuvântului și-am dat peste altă sămânță, un alt înțeles, o altă cărare, o altă speranță, o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi
GLORIA LIMBI ROMÂNE, POEM DE AL FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360407_a_361736]
-
Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Dăruiește-mi dansul din seara aceasta, am venit special pe insula enigmelor dintr-un calendar prăfuit, cineva mă învățase să număr secundele sortite să jertfească sonetul reveriilor. Am îmbrăcat rochia holdelor de vânt, din loc în loc, trandafiri albi în avalanșe discrete, cascade răsturnate în flăcări și psalmi odihniți în hrana izvoarelor. Dacă voi găsi ușa transparentă deschisă prin ochii tăi, voi ști că nimeni nu mi-a furat dansul promis, cu
DANSUL PROMIS de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360653_a_361982]
-
coaja seminței cuvântului și-am dat peste altă sămânță, un alt înțeles, o altă cărare, o altă speranță, o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi
GLORIE LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360002_a_361331]
-
În mijlocul luminii, Binecuvintează Agale lumea. Bătrânul pământului Privește cu ochi de cer Din icoana de lemn. Sfinții își arată frumusețea dintâi. Masa de piatră, Spălată de heruvimi, E gata de Răstignire. Iisus coboară calm, Din înaltul Cerului, În potirul omenirii. Holdele dau pâinea vieții, Strugurii - sângele, Iar noi - credința.
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
chiar acum din grădină,,,ne spunea mândră de reușita ei, într un vas frumos colorat așezase într o anumită ordine preparate de casă ,gen pișcoturile de pe la noi, biscuiți, dar cu alte forme și cu un gust aparte , apropiat de specificul holdelor lor . Nu ne întreba nimic. A început să ne povestească despre ce făcuse în grădină, cum a reușit să aranjeze gardul viu, un fel de zid verde ce înconjura toată curtea, perfect aliniat, tuns și frezat de parcă urma să participle
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
Dumnezeu, Femeia sufletului meu. Că între cer și-ntre pământ Tu ești iubirea din cuvânt, Tu ești și Iad și Dumnezeu, Femeia sufletului meu. Mă nasc din tine efemer, Femeie - lume de mister. GÂND PENTRU TINE (Soției mele) Din macii holdelor pustii Eu te-am ales iubirea mea să fii, Cu iia înflorată ca florile din văi, Cu irișii albaștri aprinși în ochii tăi. Te-am adunat la margine de zare, Din dimineți crepusculare Și-n părul tău de abanos Am
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
gustul dulce-al pâinii Și ale câmpului plăcute șoapte. Mereu mă încălzește, zău, Acea pâinică coaptă în lumină, Și mă mândresc cu tatăl meu Ce crește pâine din țărână... Dragoste de meleag Mi-i drag și scump meleagul meu, Cu holdele-i de pâine coapte, Să fiu la orice depărtare, zău, Revin acasă, chiar și după moarte. Visez pădurea cea bătrână, Cu floricelele ei toate, La melodia frunzelor ce-o-ngână, Revin acasă, chiar și după moarte. Frumoase-s tufele cu
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
s-o pornit a îmbla cu Sânpietru pe pamânt, ca să aședză lumea șî mersu la toate helea. Mi-a spus apoi trei povești. Într-una, Dumnezeu și Sânpietru, umblând pe un drum, au dat de o turmă ce păștea o holdă de grâu. Ciobanul, un ficior ca bradul, dormea dus, la umbră. Ceva mai încolo, la o altă turmă, o fată, cu caierul de lână pe furca din brâu, păzea oile torcând. Când i-a văzut pe drumeți, i-a chemat
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
Mincitorul român, remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic, înțelegând prin democratic, biblic, în spirit modern: „Peste puțin pământul va fi înapoiat muncitorului, prin îngrijirea și iubirea căruia pustiele se va schimba în holde-nalte și bogate, în livezi roditoare, în pășuni verzi și fragede, pe care vor paște frumoasele vite ale României; bordeiele, unde abia pătrund razele soarelui, vor deveni case luminoase, îmbelșugate și fericite”. (Alexandru Odobescu). Cât de aproape era Odobescu, progresistul
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
abordează problemele fundamentale ale condiției umane - de viață și de moarte - în care, cel mai tulburător mi se pare a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
mă așteaptă. Am doar două cămăși pentru drum. - Ne descurcăm noi. Sporovăind din amintiri nici n-am observat unde ne duce autobuzul. Stația era la doi pași de casă. După ce m-a prezentat părinților mi-a arătat casa, acareturile, grădina, holdele de porumb și cânepă. După ce m-a hrănit împărătește, m-a dus in camera de oaspeți să mă odihnesc după drum. Camera de oaspeți era lângă camera ei cu ușă despărțitoare. După ce m-am întins pe patul măricel, m-a
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
plecat în alte țări, Să-și caute în lume un alt rost.! Țara mea cu brazi umbroși, Pe care astăzi nu mai sânt, Au fost din rădăcină scoși, Nu se mai află în Pământ! Brazii au fost scoși din stemă, Holdele și sonde de petrol, Poporul e în continuă dilemă, Asupra vieții nu are control! Românie cât vei mai plânge? Când vei privi senin spre viitor? Mulți încearcă a te frânge, Pentru a fi sclava tuturor. Referință Bibliografică: PLÂNGI AZI ROMÂNIE
PLÂNGI AZI ROMÂNIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341389_a_342718]
-
coaja seminței cuvântului și-am dat peste altă sămânță, un alt înțeles, o altă cărare, o altă speranță, o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342073_a_343402]
-
copil ia locul celui plecat, ușile care se închid deschid alte uși pământul se învârtește mereu între primul țipăt al copilului și lacrimile de rămas bun între ele Dumnezeu a semanat flori care să ne bucure și ne-a dăruit holde îndestulate să ne amintim mereu de marea grijă a Sa drumul înapoi are tot atâtea lacrimi ca și drumul înainte am să mai rămân doar atât cât să-i cuprind în brațele mele să-i leg precum o cunună de
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
Cad stropii de ploaie peste câmpie, Castanii solemni, în depărtare, Își sting felinarele, Plouat și întunecat rămâne templul Castanilor din zare. Dar ploaia s-a oprit, Un vânt s-a pornit Ca din senin, Ștrengar i-a mângâiat femeii Din holda de maci, Dulcea unduire a coapselor de catifea, Stropite cu petale îndrăgostite,roșii de maci. Și vântul a dus parfumul de petale-ndrăgostite, Pe aripa lui, spre zări îndepărtate, nesfârșite... Trecea o femeie prin holda de maci Și ochii ei
TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342307_a_343636]
-
i-a mângâiat femeii Din holda de maci, Dulcea unduire a coapselor de catifea, Stropite cu petale îndrăgostite,roșii de maci. Și vântul a dus parfumul de petale-ndrăgostite, Pe aripa lui, spre zări îndepărtate, nesfârșite... Trecea o femeie prin holda de maci Și ochii ei, albaștri ca azurul, Zăresc în urmă-i, O fantomatică umbră: E pictorul, rătăcitor prin lanuri, Căutător de frumuseți neprihănite, Le caută de-o viață. Femeia îl așteaptă Și fruntea fericit el și-o îngroapă, În
TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342307_a_343636]
-
Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate înstrăina fântâna de izvoare. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care făceau holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342378_a_343707]
-
două perechi de mâini ca să-i numeri pe toți vânătorii din partea locului, spurc de joavine era prin pădurile astea, trebuia să te ații cu pușca, altfel coborau mistreții și-ți râmau prin grădină. La Crivina, satul de alături, prăpăd prin holdele de cucuruz ale crivinenților, cum le ziceam, ne mai chemau, năcăjiții, să le dăm și noi câta mână de ajutor. Mi-o fost dat să văd și eu prima oară cum mănâncă mistrețul cucuruz, retează mai multe tulpini cu colții
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
o fost dat să văd și eu prima oară cum mănâncă mistrețul cucuruz, retează mai multe tulpini cu colții și le dă la pământ, apoi le hăpăie știuleții cu boaba încă în must de-a-ntregul. Pe unde treceau hâțele, rămânea holda pustie, călcată de la un capăt la altul în copite. Da moșu Klesch nu prea avea el treabă cu mistreții, ni-i lăsa nouă în seamă, vânătorilor de rând, el era mai domnos, nici vânătoarea cu gonași nu-i prea plăcea
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
ar deveni frații mei și ai sorei mele Valeria-Ana. Mă aflu iarăși în fața unei dileme... Dintr-odată ar trebui să împărțim pământul moștenit de familia mea din străbuni, în patru părți egale, în loc de două. Și când e vorba de împărțitul holdelor, parcă nu aș vrea să îl văd fărâmițat... după cum îi cere glasul pământului unei fiice adevărate care sunt, să nu o facă. Atunci bunica Valeria ar deveni automat și bunica lor, caz în care ar trebui să împart cu ei
GHEORGHE GRIGURCU de FLORICA BUD în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341651_a_342980]
-
pichet, oare ce ar cugeta, ce ar cuvânta ? Putem întreba și „Ce ar cânta?” A doua surpriză pentru noi a fost că n-am putut recunoaște câmpia în care păstorii își ingrijeau turmele când S-a întrupat Mântuitorul; și nici holdele harnicilor agricultori despre care se vorbește și ale căror plug și unelte le-am văzut doar la expozeu. Nu înseamnă însă că n-ar fi existat „Câmpul Păstorilor” și oamenii harnici care lucrau pământul și-i strângeau roadele... Numai că
BETLEEMUL IUDEII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341673_a_343002]
-
Drăgane să sărim,/ Să sărim, să răsărim,/ Că știi iarna ce pățim./ N-am avea cu ce trăi,/ Cu mălai din bănicioară,/ Cu pește din unicioară./ Spicilii s-au retezat,/ Drăgaicili au plecat.” După joc, fetele primeau daruri de la proprietarul holdelor pentru bogăția cărora își oferiseră dansul. Și acest dans, Drăgaica, este pe cale de dispariție. Mai apare din când în când la câte o festivitate cu caracter folcloric. Oamenii din sat credeau că Drăgaica este o sărbătoare rea și dacă nu
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
masa de fiecare zi, o strachină de lapte în care înmoi bucăți de paine veche, uscată. Suntem nedespărțiți. De când dă colțul ierbii și până la zăpezile din noiembrie hălăduim împreună. Nici nu știu cine pe cine conduce. Din grajd și până trec de holde o țin de lanț, strunind-o să nu ajungă la lucernă, la porumb. Ea încearcă, întinzând gâtul, holbând ochii și scoțând o limbă cât mâna, eu scutur lanțul împletit în coarne și, pufăind, se întoarce la iarba prăfuită de pe marginea
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]