834 matches
-
îneacă trăirile: „Zănatice gânduri, precum că nu ești/ Cu mine, iubito, mă scurmă.../ Afară e iarna, e timp de povești -/ Nicicum de privire în urmă.// Căci lumea, iubito, tu îmi ești acum,/ În ochii tăi- largă e zarea!/ Privește, din hornuri se-nalță alb fum -/ La fel de alb ca ninsoarea.” (Cu tine) Tristetea e un alt sentiment care frământă adâncurile poetului căzut în însingurarea anotimpului rece. Nicio frunză care să-i trezească fioruri, niciun ecou care să-i mângâie dorurile nestăvilite: „Cum
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului într-o lume strâmbă, strâmbă toți scaieții se scălâmbă și așează gânduri, gânduri cobele pe două rânduri, vrăjile când nu mă încap găurile la ciorap lighioanele ce torn ghinioanele pe horn; nopțile întâi de mai cad șoproanele pe cai care fug ca la poruncă în concert la Gabi Luncă gureș vrăbiile saltă toată apa de pe baltă și atunci când nu mai e broaștele orăcăie Referință Bibliografică: Într-o lume strâmbă, strâmbă (capriciu
ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358425_a_359754]
-
se pare, unic) realizate lângă Cluj, la Hășdate. O formă particulară o reprezintă așa numitele „icoane de vatră” aparținând arealului oltenesc, ele „fiind cunoscute pentru funcția lor protectoare împotriva energiilor negative ce puteau pătrunde în casă prin singurul loc deschis - hornul vetrei”. Iată doar câteva realități artistice menite să ne individualizeze și să marcheze contribuția autohtonă la imensul tezaur creștin ce a impus credincioșilor acea venerație (proskynesis) ce avea să susțină credința creștină. Episoadele iconoclaste din timpul bazileului bizantin Leon al
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
dorului de casă, de copilărie, de natura atât de frumoasă a locurilr natale. În „Casa părintească” „așteptările stelare/ prind în promoroacă vechile obloane/ și ograda doarme în oftat străin/ jarul nu-i pe vatră nici în iesle fânul/ din roșcate hornuri din vecini se urcă/ umbrele de fum/ cum așterne cerul/ spuzele albastre/ pe povești uitate”. „La lumina lămpii” autorului îi este dor de-o „poală de cuvinte” pe care bunica le aduna din livada basmelor vechi când zmeii erau plecați
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
le-au robotit odată s-au istovit de viață. Și-au pus țoalele de sus, mâinile pe piept și cu pantofii nepurtați s-au dus în lumea hodinei. Dar cei rămași?! Își luară toți lumea-n cap?! Da' de unde! Pe hornul caselor se ridică un firicel de fum, la fereastra tuturor era un lighean de antene... Unde ne sunt gospodarii?! O lene parșivă se cuibărește din fiecare telenovelă ca un narcotic social... Unii sunt la curent cu toate amorurile pațachinelor dar
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
1 Mai. In dimineața aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Vântul puternic care sufla la început de aprilie făcea ca și fumul care ieșea pe hornurile caselor să tremure. De frig bătrînul Ion era îmbrăcat cu o haină de fâș îmblănită, purta pe cap o căciulă din lână tricotată de mâinile soției sale. Pe sub haina purta o vestă grii din lână împletită deasemeni de soția sa
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
acum norocul. Degeaba mai alerg flămând prin crâng Printre tufișuri ca să caut mura, Cireșele s-au dus luând cu ele gura Și zău că-mi vine fraților să plâng. Mai am gândesc o ultimă scăpare Cu fumul alb ieșind pe hornul lui, La ușa să privesc doar prin cătare Pândind când pe acasă bărbatul mândrei nu-i Când lemnul va trozni și va-nroși cuptorul La fel ca-n plină vară i-oi alina iar dorul. Referință Bibliografică: E toamnă și
E TOAMNĂ ŞI MIROASE A GUTUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359313_a_360642]
-
Nicolae nu l-a văzut încă nimeni până acum în carne și oase. Nu numai „moș”, dar și sfânt, Nicolae este un personaj discret și manierat, care, spre deosebire de Moș Crăciun, nu dă buzna în casa omului, făcându-și vânt pe horn, în loc să bată politicos la ușă, nu este movie star, nu apare în reclame și nici nu îi place ca văzduhul să răsune de clinchetul zurgălăilor de la sania lui. Cu toate că nimeni nu îi dă așa mare importanță ca lui Moș Crăciun
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
într-o țară bogată unde și luna e de ciocolată. Câmpii întinse care par ninse nu cu alb imaculat și înghețat ci cu roșu greu de uitat. Acolo locuiesc căpșunile fiecare are o căsuță cu uși,cu ferestre, iar pe horn un cocos de vânt firește. Fiecare are cameră, bucătărie și dormitor și-n sufragerie, televizor. Ce loc minunat cu aer aromat unde toți trecătorii au roșii obrăjori nu vezi unul gălbejit sau unul necăjit toți sunt veseli de parca norocul în
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
austriecilor, tocmai pe coastele Dalmației... Pentru ca apoi să trăiască și să muncească, doar cu o singură mână, rămas și singur, în bordeiul lui mohorât și strâmt ca o cușcă de dulău... Sau, de ce vântul trebuie să întoarcă fumul înapoi, pe horn, în odaie, înroșind ochii copiilor și îmbătrânind icoanele, și așa sărace, ale oamenilor nevoiași... Sau, de ce zăpada e mai mare când e mai puțin fân în stog, sau de ce plouă din greu atunci când pământul mustește de apă!... Sau, încă, de ce
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
ale bucuriei extatice timpurii și târzii Ce ai dat-o anilor cu florile pe care le iubești Le porți în suflet, le-ai făcut vorbitoare zâmbindu-ți ele vesele iernile din covoare Când viscolul în galop nevăzut Bântuie ținutul și hornurile Belșugul îți inundă masă, Velințele împodobesc casă, în sunetele cântecului de dragoste, si colindelor în care ai tăi au crezut. Tu, singura mergi curajoasă prin păduri, cunoști glasul păsărilor, ierburile, fiarele și că prin farmec sub semnele tale, se supun
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
topească, Speranță obosită, O înghețată în cornetul zilei de vară? Ar năvăli copiii pe el cu săniile, Dacă s-ar porni un viscol, s-ar sparge Și ar ninge în șapte culori, Rogvaiv, ramurile copacilor, aripile păsărilor Și fumul de la horn. Zâmbetele nu. Șapte zile, Șapte culori, Șapte taine. Azi, doar e toamnă... Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 648, Anul II, 09 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359865_a_361194]
-
înțeleg pe stra-bunicul meu.S-a gândit bine când a făcut-o.” Față se duse lângă tufa de trandafiri și lângă,dând florile agățătoare,se strecura și merse până la poarta ruginita.Merse apoi pe poteca deja cunoscută,până la cabana.De pe horn nu se vedea fum și nu părea că ar fi cineva,totuși,intră,însă cu retinere.Era prima dată când se află singură în cabana.Cand era cu Will nu îndrăznise să arunce o privire mai amănunțită dar acum putea
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
mă-nvelești în alba ta broboadă, Să-mi pui în plete fulgii de zăpadă, Cum stele-n cer, când noaptea-ncet coboară. Ninsorile bogate să tot cadă, Prin viscolul ce sufletu-nfioară, Nămeții să tot crească până-n seară Și numai fumu-n hornuri să se vadă. Și să ne duci în zarea boreală, În ceruri ce vibrează cu-aurora Și-n liniștea aceasta, ireală, Să regăsim secunda sau chiar ora Când vom afla că viața-i ideală Și fericire-a noastr-a tuturora. DECEMBRIE
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Ieși! țipă bătrânul. Vrei să-mi rup gâtul?! Nici aici nu scap de voi! Afară, pe prispă acolo ți-e locul. Bătrânul acoperi oalele cu două căciulițe dacice de lut și le piti cu grijă după plită. Sus pe poliță hornului, deasupra cenușarului, stătea ghemuit un boț de mămăligă înfășurat în ștergar. Cu lehamite îl aruncă-n șiștar amestecându-l cu laptele de pe fund. Undeva pe prispă lângă un castron cu smalțul sărit Gogu-și plimba mustățile smiorcâind stăruitor. - Te-a răzbit
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
galbenă ca ceara, câteva rânduri. „Dragii mei. Am rămas singură cu toate treburile pe cap. Vițelul nu mă ascultă. Stela nu mai merge la câmp de-o săptămână. Ograda nu mai are stăpân. V-aștept acasă cu drag” Pe polița hornului o lumânarea zăcea ofilită în cana cu mălai. Cu mișcări calculate o coborâ pe masă dându-i viață. Atinse cu grijă colțul drept al foii de hârtie de flacăra palidă a lumânării. Își șterse lacrimile cu o batistă mototolită. Împături
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
poartă sufletului rămậne-ntredeschisă? și, totuși, care fi-va prețul << gậndului cel bun >> la tậrg? cu cật vom vinde ură, iar, pentru o iubire nouă, cật vom da? grădină noastră, mare, cật rod de bucurie și durere-o mai avea? pe hornul << mănăstirii >>, cật fum mai curge în amurg? iar trebile rămase le-om trece-n vagul testament? le-om incrusta, pe glie, cu litere de-o șchioapa? o, Doamne, necuvậntul, să nu-l așezi în groapă, să ardă că o torța
ELOGIU << CĂRŢII VIEŢII >> de ION MARZAC în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340741_a_342070]
-
vor cânta în seara și noaptea de Crăciun. In dimineața aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Frigul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura. De frig bătrînul Ion era îmbrăcat cu o haină de fâș îmblănită, purta pe cap o căciulă din lână tricotată de mâinile soției sale. Pe sub haina de iarnă purta o vestă grii din lână împletită deasemeni de soția
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
și teamă de fiind. Nu sunt exprimate direct însă ele sugerează noua expresie în gând: „Și focul s-aud cum trosnește” este versul care echilibrează psihic poziția sa telurică, îndepărtându-l de teama lumească a sfârșitului pentru că are dorința: „La horn să ascult vijelia”, acel joc al tenebrelor, al semnului că oricând se poate „Potop e-napoi și-nainte”, iar el dorește să i se citească. În declamație cuvintele prind o viață cu totul alta față de cea gândită. Se exprimă, se
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
și maro pictate. E toamnă deplină, și-i soare-n amiezi, Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi. Spre seară, pe ramui, păsari s-adună, Acolo-noptează, sub clarul de lună. În zori, cade bruma și ceața se lasă, Din horn iese fumul, ce bine e-n casă! Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane, De pază sunt câinii hrăniți cu ciolane. Acum, recolta-i strânsă-n hambare, Și-n beci totu-i pus la păstrare. Bem mustul ce fierbe-n
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
și maro pictate. E toamnă deplină, și-i soare-n amiezi, Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi. Spre seară, pe ramui, păsari s-adună, Acolo-noptează, sub clarul de lună. În zori, cade bruma și ceața se lasă, Din horn iese fumul, ce bine e-n casă! Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane, De pază sunt câinii hrăniți cu ciolane. Acum, recolta-i strânsă-n hambare, Și-n beci totu-i pus la păstrare. Bem mustul ce fierbe-n
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
palate Cresc în geamuri flori ce-s nevinovate. Se albesc ogoare, pomi și brazii toți Rar mai ies vecinii seara pe la porți, Lacul înghețat tremură sub stele Prinsă între rânduri privesc și la ele... Un bătrân coboară noaptea pe un horn, Toți copii noștrii sunt cuprinși de somn, Moșul Ene șade lângă geana lor, Cu povești frumoase scăldate de dor.... Dintr-un sac ce-i plin iese o păpușă, Are nasul cârn și e jucăușă, Un coșar își trage scara pe
MAGIE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342675_a_344004]
-
EI_2 60-S_a în loc de EI_2 60- S_200). P sau PH (continuitate în alimentarea cu energie electrică și/sau transmisie de semnal pe durata incendiului); G - rezistența la foc de funingine (capacitatea coșului și a produselor pentru coșuri cum ar fi hornuri și racorduri, de a rezista la foc de funingine; include aspecte de etanșeitate la fum și de izolare termică; clasificarea G trebuie însoțită de indicarea distanței necesare față de produse cu clasă de reacție la foc diferită de A1 în
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 28 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295705]
-
lumi îndepărtate din care vine dânsul. Îl văd pășind greoi, cu o cață în mână. Se oprește în prag și se uită la noi. Ridică mâna cu cața și ne spune râzând: - Care n-o fi cuminte, întind cârligu-ahăsta pe horn șî-l trag în ceri! Nu știu dacă să-mi fie teamă sau nu. Parcă, parcă glumește... Aveam 10 ani și a fost ultima oară când l-am văzut, copil fiind, pe Moș. După aproape două săptămâni, sora mea, mai
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
stele privesc în lac, Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă struna Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna. Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri A rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri. Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei! Ochii caselor se-nchid, le-a cuprins pe toate somnul, Cu o mână nevăzută le învelește însuși Domnul
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]