304 matches
-
de oameni în mijlocul pădurii la o fântână ce se cheamă Fântână Cerbului, lângă Podul de lut. Deci pre slugă l-au omorât, i-au tăiat capul, iar pre dansa au dat-o la călugărie de-au călugărit o”. Într-o hotarnica din anul 1802, un bătrân mărturisește, în legătură cu hotarul Cotnarilor: „Și numai acel drum era de Țiul și mai era un drum ce vine de Poiana Văratecului, ce-i zic acum Vladnic, iar Vladnicu au fost unde este iazul lui Agriș
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
acele cursuri. Durată acestor cursuri este stabilită prin programul de învățământ. Articolul 31 Inginerii silvici care își exercită profesiunea în structurile prevăzute la art. 2 au dreptul de a executa măsurători topografice, expertize și lucrări tehnice din domeniul silviculturii, precum și hotarnicii, potrivit reglementărilor legale. ------------ Art. 31 a fost modificat de pct. 19 al art. unic din LEGEA nr. 427 din 18 iulie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 406 din 23 iulie 2001. Articolul 32 (1) Personalul silvic de teren - șefi
ORDONANŢA DE URGENTA nr. 59 din 26 mai 2000 (*actualizată*) privind Statutul personalului silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/155345_a_156674]
-
acele cursuri. Durată acestor cursuri este stabilită prin programul de învățământ. Articolul 31 Inginerii silvici care își exercită profesiunea în structurile prevăzute la art. 2 au dreptul de a executa măsurători topografice, expertize și lucrări tehnice din domeniul silviculturii, precum și hotarnicii, potrivit reglementărilor legale. ------------ Art. 31 a fost modificat de pct. 19 al art. unic din LEGEA nr. 427 din 18 iulie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 406 din 23 iulie 2001. Articolul 32 (1) Personalul silvic de teren - șefi
ORDONANŢA DE URGENTA nr. 59 din 26 mai 2000 (*actualizată*) privind Statutul personalului silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/254700_a_256029]
-
totală contradicție cu linia constructivă a monumentului), în 1971, 1979 și, mai recent, în 1985, când s-a realizat restaurarea și consolidarea temeinică a acestui valoros monument. Acest lăcaș a fost ridicat probabil pe la 1600 și atestat documentar în "mărturisirea hotarnică" din 3 septembrie 1752 cerută voievodului Constantin Cehan Racoviță de către episcopul Ioanichie al Romanului. Vechea biserică de lemn a fost înlocuită cu actuala biserică de zid între anii 1747 - 1769. Inscripția cu litere latine care s-a păstrat deasupra icoanelor
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
cunoscute decît acest ținut al Vasluiului”afirma N.Iorga în urmă cu peste o sută de ani.* Am luat în considerare, ca prim punct de sprijin în afirmațiile ce privesc istoria satului Pocreaca, datele extrase din monografia semnată de inginerul hotarnic V. Al. Maxinoiu, trimis de Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei în satul Pocreaca, în anul 1938, pentru a întocmi documentația și măsurătorile terenurilor agricole deținute de parohia bisericii din sat, în urma împroprietăririlor făcute prin Legea rurală din anul 1864
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
de oameni în mijlocul pădurii la o fântână ce se cheamă Fântâna Cerbului, lângă Podul de lut. Deci pre slugă l-au omorât, i-au tăiat capul, iar pre dânsa au dat-o la călugărie de-au călugărit-o”. Într-o hotarnică din anul 1802, un bătrân mărturisește, în legătură cu hotarul Cotnarilor: „Și numai acel drum era de Țiul și mai era un drum ce vine de Poiana Văratecului, ce-i zic acum Vladnic, iar Vladnicu au fost unde este iazul lui Agriș
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
se varsă în râul Jijia, în apropiere de localitatea Chiperești (județul Iași). În secolul al XlV-lea, în bazinul superior al Bahluiului apar primele formațiuni politice prestatale, în apropierea Hârlăului de azi, pe atunci cu denumirea de Târgul Bahluiului. O hotarnică din 1700 consemnează existența unor vaduri de moară pe Bahlui. Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea ""(...) realizarea unui canal navigabil care va
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor, dovada imediată vecinătate a acestora. Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleași realități locale. Denumirile mai importante ale acestora sunt: Pe Rituri; Carașeu; Arini; Câmpul de Sus; Sub Vii; La Bălți; La Gloduri; Pitioaia; Braniște; Șesuri; Furnicar; Răchiți; Sighileți; toate exprimă particulărități locale delimitate doar de
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
pamfletul lui James Wilson, militant radical din Philadelphia: "Considerații despre natură și extinderea autorității legislative a Parlamentului britanic." 55 de bărbați, ce reprezentau 12 colonii, s-au dus în Philadelphia în septembrie 1774, jumătate fiind avocați, plantatori, negustori, funcționari, morari, hotarnici și dulgheri. Congresul și-a deschis lucrările pe 5 septembrie 1774, la Carpenters Hall. Congresiștii erau divizați în două partide: radicalii ce doreau independența și conservatori-moderați ce predominau și doreau o conciliere cu Marea Britanie. Lucrările au fost influențate de Rezoluțiile
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
satului:Trâncă Purcaru, Stan Purcaru, Ștefan Purcaru și Nedelea Purcaru. Cartea de Hotărnicie a terenurilor delimitate la 1864 locuitorilor din comuna Bucov-Adunați, jud. Teleorman în moșia Tătărăștii de Sus a defunctului Ștefan Bellu, lucrare efectuată de Constantin P. Comănescu, inginer hotarnic din Pitești, conform autorizației Trib. Teleorman, nr.5403 din 20 mai 1911, trasează hotarele satului, după ce cheamă toți vecinii cu actele pe care le au, ca martori. Vecinii sunt:1. D-na Irina Câmpineanu (născută Irina Ștefan Bellu); 2. D
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
vânzarea unor părți din bunurile statului, din 8 aprilie 1881, deschide calea spre soluția definitivă pentru stroeșteni. La 16 ianuarie 1885, Secretarul general al Ministerului Agriculturii decide „"se vor face lucrări pentru scoaterea în vânzare"”. La 27 mai 1888, inginerul hotarnic Spiridon Demetrescu a încheiat procesul verbal de punere în posesie a celor 34 capi de lot care au cumpărat pământ din fosta „"treime a proprietății"”, urmând să-l plătească în timp de 24 de ani. În anul 1912 stroeștenii au
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
proveni de la un cioban pe nume Bașa care ar fi venit din Transilvania și s-a stabilit pe aceste locuri. Prima atestare documentara o găsim la 23 iulie 1512, din vremea domnitorului Neagoe Basarab. Actul confirmă participarea a 12 boieri hotarnici, cu moșii în apropierea satelor Bășești și Băcălești, la trasarea hotarelor moșiei schitului Comanca, metoh al mănăstirii Cutlumuș de la muntele Athos. În prezent se pot vedea ruinele schitului în apropierea comunei Crîngeni. Dintre cei 12 boieri sunt amintiți cu numele
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
Capucodrului încoace de apa Moldovei”, pentru a se diferenția de Capu Câmpului, numit, tot pe atunci, „Capucodrului dencolo de apă”. În 21 decembrie 1514, când, după ce cumpărase satul București, Bogdan-Vlad Vodă îl dăruia Mănăstirii Voroneț, s-a făcut și o hotarnică, reluată și de hotarnicele de mai târziu, în care se întâlneau, printre altele, toponimele La Vlad, Câmpul lui Miclin, Pârâul Bălcoaiei, Pârâul Muncelului, Pârâul Runcul, Pârâul Toplița, Pârâul Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
Moldovei”, pentru a se diferenția de Capu Câmpului, numit, tot pe atunci, „Capucodrului dencolo de apă”. În 21 decembrie 1514, când, după ce cumpărase satul București, Bogdan-Vlad Vodă îl dăruia Mănăstirii Voroneț, s-a făcut și o hotarnică, reluată și de hotarnicele de mai târziu, în care se întâlneau, printre altele, toponimele La Vlad, Câmpul lui Miclin, Pârâul Bălcoaiei, Pârâul Muncelului, Pârâul Runcul, Pârâul Toplița, Pârâul Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime care încredințează memoria unor
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime care încredințează memoria unor străbuni localnici unui neam lipsit de memorie. Ca iobagi ai călugărilor de la Mănăstirea Voroneț, bucureștenii Bucovinei au fost, generație de generație, martorii deselor conflicte hotarnice dintre călugării de la Moldovița, care stăpâneau Berchișeștii (cumpărat de Petru Rareș de la Toader Corlat și dăruit mănăstirii), și cei de la Voroneț, care stăpâneau Capu Codrului. „Certurile mănăstirești”, cum le numea cărturarul interbelic Procopie Jitariu, în superba monografie folclorică a satului
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" Prima atestare documentată a satului Ipotești apare puțin mai târziu, în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de "megiașii" din Epotest, iar un altul din 1666, vorbește despre boierul Ursache care primea Ipoteștiul ca moșie. Lisaura a fost pentru
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație. Universitatea tehnică ieșeană este moștenitoarea spirituală a tradițiilor învățământului tehnic superior românesc, ale cărui origini se leagă de prima școală de inginerie de pe teritoriul actual al României, Școala de Ingineri Hotarnici și Civili, creată în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea, de către marele cărturar Gheorghe Asachi. În continuare, școala se dezvoltă în cadrul Academiei Mihăilene (1835) și, ulterior, în cadrul Universității din Iași, înființată în anul 1860. Pe 7 noiembrie 1912, în urma
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
de locul unde se afla "Școlița lui Asachi", lângă fostul Hotel Petersburg, de unde a pornit Revoluția de la 1848 din Moldova. Acolo s-au ținut primele cursuri în limba română de către cărturarul Gheorghe Asachi, care a scos prima serie de ingineri hotarnici. Solemnitatea inaugurării monumentului a avut loc în data de 14 octombrie 1890, cu mari festivități, participanților distribuindu-li-se o broșură cu autobiografia lui Gh. Asachi, tipărită gratuit de librarul-anticar Elias Șaraga. Ecourile prilejuite de realizarea statuii au fost negative
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor. A început activitatea prin efectuarea de lucrări pentru hotărnicie la proprietățile de terenuri; a continuat până la târziu, la retragerea din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. Era considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. Este comis, înainte martie 1803. Ispravnic al ținutului Tecuci (august 1806). Staroste al ținutului Putna (noiembrie 1809). Agă al târgului Iași (după noiembrie 1813 ). Ispravnic al ținutului Tecuci (1815). Vornic al obștii la Iași (1816). Vornic
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
răzeșilor din sat, iar altă parte - Mănâstirii Sf. Ioan Zlatoust din Iasi. Printr-un act domnesc al lui Grigore Ioan Calimah Voievod, din 1 iunie 1768, se stabilesc hotarele moșiei satului Boghiceni, acestea ""urmînd semnili hotarului Boghicenilor după suretul di hotarnică... di la Stefan Voiedov din velet 6997 (1489), ghenarie 9"". Printre semnele de moșie menționate figurează și toponimele existente la acea vreme: Fața Călmățuiului, Zăpodia. Moșia Oii, Valea Socilor. Fîntîna Mare. Capui Mladenului, Ruptura, Cuibul Breahnii, Mlădineștii, Dumbrava, Trifenii (căruia
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
(uneori Zanne sau Zané), (n. 20 iulie 1821 - d. 7 noiembrie 1880) a fost un inginer hotarnic (topograf), scriitor, traducător, publicist și pașoptist român din Țara Românească. În copilărie, a fost coleg cu Ion Ghica la Colegiul Sfântul Sava din București în anii 1831-1834. În timpul Revoluției de la 1848 a fost redactor la foaia guvernului provizoriu, "Poporul suveran
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
de Director al Arhivelor Statului din București. Împreună cu Dimitrie Bolintineanu și C. Costinescu a tradus romanul "Mizerabilii" a lui Victor Hugo, iar în anul 1875 a tradus "Catilinarele sau Orațiunile lui Cicero contra lui Catilina". În anul 1880, ca inginer hotarnic, Alexandru Zanne a publicat „Baremul de măsuri și greutăți”, lucrare care conține transformările în și din metri ale tuturor măsurilor și greutăților vechi românești folosite în Muntenia, Moldova și Dobrogea. A fost căsătorit cu Victoria Luzatto, care a înființat, la
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
a existat cu mult mai înainte și anume între anii de domnie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, adică între 1457-1504. De ce zicem astfel? Pentru că în același document care atestă prima mențiune istorică a satului Colonița, și anume - „Mărturia hotarnică a satului Merenii ținutului Orheiului (jud. Lăpușna), 5/15 septembrie 1605” găsim: „Colonița în apropiere de satul Mereni este a lui Ionașcu Grizunul și a lui Pavăl Grizunul fiind frați și prenepoții lui Gavriil Grizunul, ce pentru dreptate și slujbe
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
ajuns pînă aici triburile nomade. Cîndva, după cum povestesc bătrînii satului, movila avea cca 2 m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a pus
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a pus pe document degetul, ca să se știe că a făcut această cumpărare. La 2 aug.
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]