1,472 matches
-
lui Litovoi) și oștenii săi Dobre și Costea, ce se întorceau din prizonierat pe sub poalele Builei... Prima atestare istorică scrisă a satului Târsa (vechea denumire a satului Pietreni de până la anul 1800) apare la data de 11 octombrie 1512 în hrisovul dat de către domnitorul Neagoe Basarab, prin care se stipula achiziționarea de către banul Barbu Craiovescu a unor moșii în acest sat: „Din mila lui dumnezeu, Io Basarab voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui Basarab voievod. Dă domnia mea
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
de ohabă lui, fiilor lui și nepoților și strănepoților și de nimeni neclintit, după porunca măriei mele... Io, Basarab Voievod, din mila lui Dumnezeu domn ” Nu după mult timp, banul dona aceste proprietăți Mănăstirii Bistrița, ctitoria sa de suflet. Prin hrisovul din data de 4 aprilie 1528 dat de către voievodul Radu de la Afumați, și banul Pârvu Craiovescu cumpără la rându-i moșii în satul Târsa, donându-le aceleiași Mănăstirii Bistrița. Asfel, Târsa devine primul sat costeștean aservit puternicei mănăstiri. Îi va
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
în scaunul ducal fratelui său mai mare, Bruno, după ce acesta a murit în 880, într-o luptă împotriva vikingilor. Familia sa este numită Liudolfingi, după tatăl său, dar și Ottonieni, după nepotul său, împăratul Otto I "cel Mare". Printr-un hrisov al regelui carolingian Ludovic cel Tânăr acordat abației Gandersheim în 26 ianuarie 877, "pago Suththuringa" (regiunea Thuringiei de sud) este descrisă ca aflându-se "in comitatu Ottonis". Într-un hrisov din 28 ianuarie 897, Otto este menționat drept "marchio", iar
Otto I de Saxonia () [Corola-website/Science/327952_a_329281]
-
după nepotul său, împăratul Otto I "cel Mare". Printr-un hrisov al regelui carolingian Ludovic cel Tânăr acordat abației Gandersheim în 26 ianuarie 877, "pago Suththuringa" (regiunea Thuringiei de sud) este descrisă ca aflându-se "in comitatu Ottonis". Într-un hrisov din 28 ianuarie 897, Otto este menționat drept "marchio", iar "pago Eichesfelden" (Eichsfeld) apare acum ca fiind în cadrul comitatului său (de fapt, mărcii sale). El a fost de asemenea și abate laic al abației de Hersfeld în 908. Otto a
Otto I de Saxonia () [Corola-website/Science/327952_a_329281]
-
treilea este pictat domnitorul Alexandru C. Moruzi. "Pomelnicul ctitorilor" alcătuit de parohul Ștefan Dârțu la începutul secolului al XX-lea, după alte pomelnice mai vechi, începe astfel: Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: În mănăstire a funcționat timp de peste două veacuri o școală unde erau educate atât tinerele care îmbrăcau haina monahală, cât și femei laice din lumea boierilor și negustorilor
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
dascala Avrămia și dascala Lichirie și dascala Mălana și Mitrofana"". După înscăunarea sa, mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a hotărât să înființeze un seminar teologic. La îndemnul său, domnitorul fanariot Alexandru C. Moruzi a dat la 1 septembrie 1803 un hrisov prin care s-a stabilit așezarea în chiliile Mănăstirii Socola a "Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. După înființarea seminarului, toate veniturile mănăstirii au fost întrebuințate numai pentru buna funcționare a școlii. Hrisovul domnesc preciza în acest sens următoarele: Și veniturile acestei mănăstiri Socola vor fi pentru trebuința școalei, fiind egumenul cu purtare de grijă spre deșteptarea dascălilor și spre îndemnarea ucenicilor, după povățuirea ce va avea de la ... părintele mitropolitul"". Acest seminar teologic
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
poate fi precizată. Se poate afirma însa că din timpuri foarte vechi băștinașii au utilizat apele sărate ale izvoarelor și mai târziu chiar sarea din aflorimente. Cea mai veche mărturie scrisă datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantități de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuți. Venitul ocnelor se obținea, încă din secolul al XIV-lea, pe seama ocolașilor de Trotuș, primii mineri care
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
într-o familie mixtă, cehi-români: tatăl, Lascăr A. Vorel, farmacist în Piatra Neamț și mama, Julieta, născută Suess. Lascăr Vorel a fost strănepotul lui Anton Vorel, un farmacist bine cunoscut, ce venise în România din Boemia. La 26 mai 1825, prin hrisov domnesc, domnitorul Ioniță Sandu Sturdza îi acorda spițerului Anton Vorel dreptul de a deschide o spițerie în Târgul Pietrei, pentru "obșteasca înlesnire în treaba medicilor". În 1883, Lascăr A. Vorel (fiul lui Anton Vorel) primește brevetul de furnizor al Curții
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]
-
lucru bun, ca să nu-i vie cu osândă. Și s-au apucatu în anii 7102 (=1593 sau 1594), de au făcutu mănăstire în țarina Iașiloru, carea să chiamă Aron vodă, pre numele domnului, unde este hramul svetii Nicolae”". Printr-un hrisov din 12 decembrie 1594, domnitorul ctitor a înzestrat mănăstirea ""nou zidită numită „în țarină”"" cu două sate. El a încredințat călugărilor români biserica construită de el. Biserica avea inițial o pisanie deasupra intrării, dar aceasta a dispărut în secolul al
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
nu există informații că i s-ar fi adus rămășițele la Iași. Aceeași problemă se ridică și în cazul doamnei Stanca, soția lui Aron Vodă, moartă undeva în Transilvania. Domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a închinat această mănăstire, printr-un hrisov din 25 mai 1606, la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos (după cum fusese închinată inițial de Petru Șchiopul), din acel moment stabilindu-se acolo călugări greci. În documentul sus-menționat, se menționează că mănăstirea a fost ctitorită de Alexandru Lăpușneanu, el fiind
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Gumelnița, precum și urme de locuire din perioada migrațiilor sarmatice și pecenege (secolele II-XI e.n.). Toponime aparținând comunei, deși nu implicit localității, sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila, menționate în documente. Astfel „Șchiaul” este atestat într-un hrisov a lui Radu cel Mare din 1505, la numai 27 de ani de la prima atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1481. În perioada medievală și modernă, au apărut și s-au dezvoltat exploatații agricole
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila, menționate în documente. Astfel „Șchiaul” este atestat într-un hrisov a lui Radu cel Mare din 1505, la numai 27 de ani de la prima atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1481. În perioada medievală și modernă, au apărut și s-au dezvoltat exploatații agricole aparținând unor mari proprietari ca spătarul Mihail Cantacuzino sau Eforiei Spitalelor Civile. Prima localitate atestată documentar este satul Filiu la 1830
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
după cum se poate observa din mărturiile călătorilor străini de la mijlocul secolului al XIX-lea. „"Bordeiului acoperit de verdeață"” era o prezență obișnuită în stepa Brăilei. Prima mențiune documentară a unui toponim de pe teritoriul actualei comune Bordei Verde, apare într-un hrisov al voievodului Radu cel Mare din 18 iulie 1505. Este vorba de moșia „"Șchiaul"”, moștenire lingvistică pe care o regăsim în vechea denumire a actualului sat Constantin Gabrielescu, și anume „Șcheaua Nouă”. Prezența toponimului „"Șchiaul"” a fost de-a lungul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Gabrielescu, și anume „Șcheaua Nouă”. Prezența toponimului „"Șchiaul"” a fost de-a lungul timpului interpretată ca atestând existența actualului sat Constantin Gabrielescu, ca una din cele mai vechi localități din județ, lucru devenit deja un loc comun în prezent. Chiar dacă hrisovul atestă pentru prima dată un toponim legat de comuna Bordei Verde (prezența "moșiei Șcheaua", care acoperea și porțiuni din suprafața actuală a comunei), aceasta nu are nici o legătură cu atestarea vreunei localități componente. În secolul XIX a existat un sat
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
timpul domnitorului Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea ridicată de el în Slobozia cu numeroase terenuri pe marginea lacului Amara. Documente scrise se pastrază din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (acte de schimb de terenuri, hrisoave domnești, hotărnicii, etc.). În 1864 prin secularizarea averilor mănăstirești, aceste terenuri au fost preluate de stat. Primele așezări stabile în actualul teritoriu al localității au fost consemnate în anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniți din
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
Starea mediului ambiant este influențată de amplasarea în preajma satului a fabricelor de ciment de la Rezina și Rîbnița și uzina metalurgică de la Rîbnița. Satul Mateuți este atestat documentar prima dată la 3 aprilie 1550 în timpul domniei lui Ilieș Voievod, într-un hrisov domnesc, prin care se menționează stăpînii moșiei satului, frații Tatiana și Tătar, care au primit-o drept moștenire de la tatăl lor Copcea. Din conținutul documentului reese, că localitatea Mateuți exista deja pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ceea ce denotă
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
academiei spaniole. A studiat la Paris, unde a înființat ziarul unionist "Opiniunea", organ al românilor din străinătate. În 1858 a editat ziarul unionist "Zimbrulu și Vulturulu". Ca istoric, a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente și hrisoave interne și externe, a scris o "Istorie a românilor" în 14 volume (1891 - 1892) și o "Istorie a școalelor" în 4 volume (1892 - 1901), a abordat majoritatea genurilor și speciilor literare. În calitate de om politic, a fost deputat și senator de
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
antichitatea timpurie. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian, descoperit în anul 1966, pe Dealul Cimitirului din Costești. Așezarea este atestată documentar inițial în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie la 30 iulie 1535, prin care se confirmă lui Șerb și altora proprietatea asupra unor „ocine în Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
descrieri amănunțite, precum și observații asupra inscripțiilor pe care, parțial, le-a descifrat. Mai târziu în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", profesorul N.A. Constantinescu a adus date noi printr-un studiu publicat în 1924, iar în perioada 1951-1956 s-au publicat atât hrisoavele voievodale ale domnilor munteni în seria de volume "Documente privind istoria României", cât și "Condicile Episcopiei Buzăului". Contribuții privind istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său "Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
octombrie 1766 și de atunci prefecții apostolici din Moldova au încercat să obțină încuviințarea domnitorului pentru construirea unei biserici din piatră. La 8 decembrie 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777) a dat prefectului apostolic Anton Mauro un hrisov domnesc prin care se încuviința construirea la Iași a unei biserici catolice din piatră. Hrisovul prevedea că ""(...) printr-această a noastră domnească carte, dăm voie și volnicie numiților preoți ai catolicilor ca se aibă a-și zidi o biserică de
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
pentru construirea unei biserici din piatră. La 8 decembrie 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777) a dat prefectului apostolic Anton Mauro un hrisov domnesc prin care se încuviința construirea la Iași a unei biserici catolice din piatră. Hrisovul prevedea că ""(...) printr-această a noastră domnească carte, dăm voie și volnicie numiților preoți ai catolicilor ca se aibă a-și zidi o biserică de piatră, după putința și starea lor, iarăși(i) pe locul acel, unde au fost și
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
biserică de piatră, după putința și starea lor, iarăși(i) pe locul acel, unde au fost și mai înainte biserica acea de lemnu (...)"". Lucările nu au putut începe din lipsa banilor, astfel încât prefectul Anton Mauro a fost nevoit să ceară hrisoave domnești de reconfirmare a dreptului catolicilor din Iași de a construi o biserică din piatră și domnitorilor care s-au succedat pe tronul Moldovei. Constantin Moruzi (1777-1782) a dat un astfel de act la 11 martie 1782 și Alexandru I
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
comunei cu același nume din județul Olt, Muntenia, România. Se află în partea centrală a județului, în Câmpia Boianului, la o distanță de 19 km de municipiul Slatina. Coteana apare pe 8 august în anul 1437 sau 1438, într-un hrisov prin care Vlad Dracul întărește lui Taeîncoș, lui Stan și lui Colțea : " ocina în Coteana pe care s-au înfrățit ". Dacă ne-am întoarce în timp, am susține cu tărie că populația satului Coteana este în proporție de 50% de
Coteana, Olt () [Corola-website/Science/301967_a_303296]
-
și Gavriil“ și a fost închinată Mănăstirii „Schimbarea la Față“ din Muntele Sinai. Un document din 9 august 1586 consemnează faptul că hatmanul Melentie Balica era atunci mort, iar mănăstirea fusese deja închinată. Mănăstirea este atestată documentar pentru prima dată într-un hrisov din 10 aprilie 1587 prin care Petru Șchiopul dăruiește mănăstirii de la Muntele Sinai șase fălci de vie de la Cotnari ale hatmanului Balica. Mănăstirea zidită de hatmanul Balica a fost înfrumusețată de urmașul său, Isac Balica, mare vistiernic și apoi hatman
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]