315 matches
-
străzile orășelului Gary, cu bărcile lui venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ființele umane Îi absorbeau interesul. A‑ți irosi gândurile cu iarba, frunzele, vântul, păsările sau animalele Însemna o evaziune de la Îndatoriri mai Înalte. Cred că papagalii i‑au reținut atenția pentru că nu se mulțumeau să se hrănească, ci se ghiftuiau hulpavi, or și el era un mâncău vorace. Sau așa fusese cândva. Acum mesele lui erau mai curând pretexte mondene de conversație. Serile cina În oraș. Nikki nu putea găti pentru toți cei care veneau să‑l vadă pe Ravelstein. Abe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mi-e foame. Mai vreau. PARASCHIV: Trebuie să te porți frumos cu mine. MACABEUS: Mă port frumos. PARASCHIV: Ar trebui să-mi pupi mâna. MACABEUS: Ți-o pup. PARASCHIV: Ha! (Îi îndeasă alt cartof nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tocma când ne mai ajunsesem și noi? De-asta are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văzut nu demult, am fost la moartea lui Soporan Bătrânul, ca la Teleenciclopedie mânca curcanul părintele Băncilă, putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist al meu dă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o gură hulpavă le-ar fi înghițit. Dincolo de biserică începea noaptea. Pânza fumurie a înserării se topea în smoala întunericului. - Curios, zâmbi ea. E prima dată când văd cum se face noapte. Senzația materială a nopții. - Vine furtuna, probabil, ridică el din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină... de om. S-a mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
parcurgă pe jos, de fiecare dată, distanța de la colțul străzii și până la poartă, chiar și în zilele în care intemperiile își făceau de cap. Înregistră cu coada ochiului șuvoiul de apă care se scurgea pe lângă bordură, îndreptându-se către gurile hulpave ale canalizării. Își spuse că nu va mai dura mult până când toate canalele vor fi înfundate, iar apa va intra în curți pentru a da bătăi de cap proprietarilor. Ajunse în dreptul porții fără să realizeze că exact acolo, peste drum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
avantajele ei. Un ceai fierbinte, de pildă. Click. Bum! Și Vecinul acela curios a devenit, instantaneu, o simplă amintire pentru partenerii de bridge ai domniei sale... Sau nici măcar atât, pentru că (nicio noutate, de acum) uitarea este, pur și simplu, un burete hulpav care șterge, repejor, toate urmele... * Scriitorul văzu fuiorul de fum negru și fu în stare să bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi câteva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină... de om. S-a mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acoperită c-un strat fin de grăsime, ce avea să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori, la saună. Dar, oricum, nu mai era Thomas cel de odinioară, zvelt, ușor bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Chiar se simțea bine acolo. Într-o lume mult prea veselă, Într-un veac ce se anunța criminal, era bine să-și afle mici refugii. Întîlnirile din bibliotecă, atît de rare În ultima vreme, Îl Îndepărteau, printre altele, de heringii hulpavi, avea el un gînd; chiar, cum să se lase mîncat de niște pești? Sau adjudecat de Ingrid? Aceasta venea mereu peste el; Thomas nu rămînea, Într-un an, mai mult de cinci-șase nopți În casa ei. Cum se Însera, acesta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de lemn răsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului - îl salutară și, prefăcîndu-se că-l țin la curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi umflară rubricile catalogului cu calificative nemeritate, de la excepțional în sus, îi sorbiră, cu ocheade hulpave, răfăriile, amănuntele, aproape întingîndu-și unghiile în ciorba fierbinte a imaginii sale și-și astâmpărară cu nesaț curiozitatea. Spre deosebire de stradă, pricepură imediat că aveau de-a face c-un rahat de copil, rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
negustorului și cerea cu o voce puternică de se auzea până în fundul cîrciumii: - Coană Lino, dă-mi și mie o sticlă de lampă numărul doi! Asta era măsura cu care începea: un cinzec. Privea drojdia veche, o amirosea cu nările hulpave, făcea din ochi nevestei. - Merge... Nu se așeza pe scaun, ca oamenii. El bea de-a-n picioarele. - Destul o să stau culcat în groapă, zicea. Când e vorba să beau un rachiu, barim să-l simt și-n tălpi. Câte nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și asta ? — Ce mai întrebi ? oftă orbul, căutându-și cu vârful bastonului castronul de tablă. Fiecare lume are cerșetorii pe care și-i merită. — Ba, pardon ! se sumeți Costică Ologu. Noi suntem prea buni pentru lumea asta. Nu ne meritați, hulpavilor, gâtlejuri sparte ! strigă, privind în vale, dar nu-i răspunseră decât ciorile care coborâseră, căutând printre farfurii boabele rătăcite. — N-ai decât să faci grevă... râse orbul. — Pe dracu’... răspunse, acru, Ologu. Tu nu vezi ? Pe lumea asta, chiar și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea (arată spre cântăreață) este sângele cel roșu deschis. COMPOZITORUL: Da, și suntem de mult, fără să ne fi mișcat din loc în drum spre tejgheaua din natura subșteiermarkului, unde tocmai se frige în sânge un cârnat însângerat, o pastă hulpavă din sânge, făină, ouă și rahat. Restul de sânge este ceea ce face renumele cârnatului însângerat. CÂNTĂREAȚA: Sângeretele e un deliciu. MECENA: Sângeretele trebuie să fie o hrană bună, că e aliment pregătit demult. IMPRESARUL: O hrană simplă este o hrană
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
moarte care revine la fel de sigur ca moartea, pentru ca deplina și perfect omeneasca împutrezire definitivă să se apuce de cea de pe urmă treabă. Chiar și când a trebuit să te descarc în burta zemoasă ca o supă a mamei tale cea hulpavă de copii, m-am bucurat în timp ce-mi dăruiam sămânța, cel mai tare, de moartea ta. Ha, încă un mort proaspăt, m-am gândit eu atunci. Ha, încă o mortăciune de copil de creștin plodit aiurea. Și mă-ta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
participat la prezentarea publică a ultimului volum al lui Ion: trist și fără vlagă el, cartea valoroasă, asistența aleasă dar neafectivă, starea de poezie absentă... Descurajarea aruncată de timpul fără răbdare pentru spiritualitate ! Am senzația (ba, chiar convingerea !) că lumea hulpavă nu mai are nici o preocupare pentru CARTE, adică învățăturile unui timp între niște coperți, cu farmecul limbajului, a emoțiilor specific omenești, a visurilor transmise prin intermediul tiparului. E avidă de imagine (deh, femei goale, bătăi, fantome, efecte de calculator), ceva mai
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și stejarul, vol. I, ed. cit., p. 112. 119 Ibidem, p. 116. 120 Ibidem, p. 252. 121 Despre împrejurările în care cele două romane au apărut în străinătate vorbește autorul în volumul Ca bobul între pietrele de moară, în capitolul "Hulpavi și naivi". Titlul acestui capitol se referă, pe de o parte, la persoanele cărora Soljenițîn le încredințase romanele pentru publicare și la editurile occidentale ("hulpavi"), iar pe de altă parte la el și la cei apropiați ("naivi"): "Ulterior, Eva mi-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
apărut în străinătate vorbește autorul în volumul Ca bobul între pietrele de moară, în capitolul "Hulpavi și naivi". Titlul acestui capitol se referă, pe de o parte, la persoanele cărora Soljenițîn le încredințase romanele pentru publicare și la editurile occidentale ("hulpavi"), iar pe de altă parte la el și la cei apropiați ("naivi"): "Ulterior, Eva mi-a explicat din nou că "treburile nu merg așa", că în Occident nimeni nu începe să lucreze fără un avans, fără o garanție financiară solidă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pe care o știa încă de când era copil, apoi luă țărână puțin peste puțin presărând peste ei. Când soarele sta să apună la marginea stepei, terminase. Se așeză pe marginea șanțului în care sângele lui Nenea fusese supt de pământul hulpav, rămânând doar o crustă negricioasă cu un contur anapoda și căzu pe gânduri. Pierduse mulți camarazi de-a lungul celor peste o mie de kilometri de când intraseră în țara asta parcă fără sfârșit, dar acum o coardă în el
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
răstoarne lampa ceea că ardeți cu toții aicea de vii. Eu mă duc să o aduc înapoi , nu este nevoie să moară și ea. Se repezi pe urmele femeii. Primele picături de apă o biciuiră nemilos peste față, noaptea o înghiți hulpavă, cu fiecare pas i se părea că se cufundă undeva tot mai jos pe un povârniș repede. Din fugă era să dea peste colacul de beton al fântânii, îl ocoli și după ce simți pietrișul drumului sub picioare își ascuți auzul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un suhat cu mult trifoi sau, mai precis, cu lucernă crescută sălbatic, mai înaltă ca de obicei, încâlcită și anapoda, în care i se încurcau picioarele; cu un sol periculos, împânzit peste tot de mocirle adânci, pline de noroi lipicios, hulpav și agresiv. Un loc foarte cunoscut și foarte îndrăgit deoarece, chiar pe suprafața lui și prin împrejurimi, încă din fragedă copilărie, în special în vacanțele lungi de vară, aproape zi de zi, împreună cu cei mai buni prieteni ai săi se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]