317 matches
-
și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din cotlonul lor. Baba, ieșită și ea până-n prag, le aruncă două dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era și el odinioară în anii tinereții. O luăm de-a dreptul prin valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că-și trădase prietenele, dar îl și dezamăgise pe John cu scrisul ei. Cel mai mare succes al ei era și cel mai jalnic efort, iar Alice s-a simțit de parcă râul își închidea undele peste ea. Curentul îngrozitor și hulpav o trântea de fundul bolovănos, îi umplea plămânii, o sufoca. Devenise la fel ca bunică-sa: se lăsase cotropită de cuvinte. O mamă poate ? a întrebat-o Helena. Mama trăiește în Florida. Helena și-a lăsat capul pe-un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
loc al lui. Sunt intervievați colegii cu care lucra la îngropat cabluri prin gară și prietenii de pahar. Sau de borcan, căci amestecurile ciudate („Lacrima Comsomolistei“, „Spiritul Genevei“, „Liliacul alb“Ă se prepară în borcane largi, din care gurile sorb hulpave. În parc, în tren, în bombe împuțite, se bea vârtos. Și Erofeev tot din borcan soarbe acasă, lângă Galia. La Moscova, sunt intervievați medicii de la spitalul de psihiatrie unde a stat Erofeev, intoxicat în stare gravă. Femeia de serviciu de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma s-o Încaseze! Da. Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără. Dar la fel. Deși nu se auzea nimic, Sammler avea senzația că ceva lătra În continuu. Apoi Își dădu brusc seama că ceea ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
casei din Intrarea Vâlcului, fata din poză, în rochia pastel! Ești mulțumit de tine. Ai ghicit ce vrea să facă autorul. E timpul să te ovaționăm. „Vezi piatra asta?“ îmi spunea Lea când eram mic și rămâneam, ca un pirat hulpav de comori, cu ochii la cel mai mare și mai neobișnuit dintre inelele ei. „E inelul lui Solomon. A fost al unui prinț arab.“ Te încrunți. Iar s-a-ncurcat povestea. 42. dar și aici Casa din Intrarea Vâlculului nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca noaptea, profitând de proaspătul lui anonimat istoric ca să dispară în întuneric, împreună cu Gisalrico și cu o povară foarte prețioasă, încredințată lor cu numai două ceasuri înainte de moartea lui Isabel la segunda, grație ochiului alunecos al temnicerilor ei și pumnului hulpav strâns în jurul inelului despre care, au auzit și ei, se spune că ar fi nestemata lui Solomon. Caii lor gonesc în întuneric și Musa știe, simte că ea a murit și strânge copilul și mai tare, ca și cum ar fi Leovigildo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reușit niciodată și a hotărât s-o distrugă. O sparse, dar află cu umilință că nu făcuse decât să multiplice fenomenul și că partea păstrează nealterată esența întregului. A ocolit apoi toată viața oglinda, ferindu-se din calea ochilor ei hulpavi, ceea ce nu l-a împiedicat să care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a uitat înfățișarea și chiar a uitat că are vreuna. Acum, când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Clara, era în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și semnul din frunte, alunița aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă): Mie să-mi aducă un talger ca lumea, larg și adânc; eu am sosit de la drum flămând și însetat! (începe să înfulece din tot ce-i cade sub mână) APRODUL: Măria Sa Bolovan-Împărat! BOLOVAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
larg și adânc; eu am sosit de la drum flămând și însetat! (începe să înfulece din tot ce-i cade sub mână) APRODUL: Măria Sa Bolovan-Împărat! BOLOVAN (intră, brâncește Aprodul): Fă-ntr-o parte, târlane, când trece un împărat! (se așază lângă Hulpav) APRODUL: Măriile Lor Gras-Împărat și Slab-Împărat! (intră amândoi odată, se opresc lână ușă, sfătuind) GRAS: Așa că, frățioare, bucatele de care îi crede că te poți lipsi, mi le-i trece mie în blid... SLAB: Precum ne-am înțeles și precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înțeles): Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea întreagă a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea întreagă a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fără a chibzui înainte. BOLOVAN: Ba eu cred că i-ați căutat în coarne mai mult decât se cuvenea, și și-a luat nasul la purtare, așa cum fac toți cei pe care te apleci să-i ridici din ticăloșia lor! HULPAV: Până-ți hotărî cui îi tăiați capul și cui nu, s-ar mai putea găsi ceva de mâncat și de băut în casa asta? GRAS: Bun cuvânt! GÂND: Mâncarea și băutura stau pe loc până ne-om limpezi. S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acoperită c-un strat fin de grăsime, ce avea să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori, la saună. Dar, oricum, nu mai era Thomas cel de odinioară, zvelt, ușor bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Chiar se simțea bine acolo. Într-o lume mult prea veselă, Într-un veac ce se anunța criminal, era bine să-și afle mici refugii. Întîlnirile din bibliotecă, atît de rare În ultima vreme, Îl Îndepărteau, printre altele, de heringii hulpavi, avea el un gînd; chiar, cum să se lase mîncat de niște pești? Sau adjudecat de Ingrid? Aceasta venea mereu peste el; Thomas nu rămînea, Într-un an, mai mult de cinci-șase nopți În casa ei. Cum se Însera, acesta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de‐a ta privire, Mi‐ e dor de tine, mamă. Măicuța mea : grădină Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele ! Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi‐e dor de vorba‐ ți caldă, Mi‐e dor de tine, mamă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tocma când ne mai ajunsesem și noi? De-asta are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văzut nu demult, am fost la moartea lui Soporan Bătrânul, ca la Teleenciclopedie mânca curcanul părintele Băncilă, putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist al meu dă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o gură hulpavă le-ar fi înghițit. Dincolo de biserică începea noaptea. Pânza fumurie a înserării se topea în smoala întunericului. - Curios, zâmbi ea. E prima dată când văd cum se face noapte. Senzația materială a nopții. - Vine furtuna, probabil, ridică el din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]