274 matches
-
alegorice) este distructivă: Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare. Deznodământul poveștii imposibilei iubiri transformă motivul basmic al nunții împărătești întrun antimotiv, fiindcă nuntirea nebunului rigă Crypto cu măsălarița mireasă este o pedeapsă, nu o răsplată pentru erou. Se împlinește astfel „hybrisul, pedepsit, ca în orice tragedie, prin nebunia sau moartea protagonistului“ (Ion Pop). Prizonier fără scăpare întrun spațiu al umbrei, al biologicului (devenit un topos poetic numit de Barbu râpa Uvedenrode), Crypto plătește nemăsurat îndrăzneala de a fi năzuit la o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personal, nu am nimic împotriva dramatizării acestor evenimente dramatice. Victimele sunt victimele unei tragedii care trebuie considerată ca atare. Rolul social al tragediei, încă din Grecia antică, n-a fost oare întotdeauna să-i abată de la sânge, lipsă de măsură (hybris) și crimă pe oamenii simpli (Vernant, 1986, p. 88 et sq.)? Faimosul catharsis aristotelic (Aristotel, 1980, p. 188) este în primul rând un proces de înțelegere a ceea ce nu trebuie făcut, o identificare negativă. Atunci de ce să nu se pună
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
trecutului Națiunii), fie omul nou al Stângii (modelat de și pentru viitorul comunist). În ciuda unor enorme diferențe între sistemele de învățământ și doctrinele pedagogice din România în decursul secolului XX, există o similaritate izbitoare: mulți intelectuali de elită împărtășesc un hybris antiinstituțional, fiind în favoarea grupurilor mici, chiar de unu-la-unu, pe care le consideră a fi soluția ideală pentru sarcina diseminării cunoștințelor. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce Pierre Bourdieu și alții denumesc „reproducere”. Astfel de soluții alternative au fost propuse atât în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
zâmbet sceptic în fața posibilei extincții. SCRIERI: Oglinda cu lebede, București, 1968; Saturnala, București, 1969; Arena cu idoli, București, 1971; Păsării, un cer limpede, București, 1974; Poeme, București, 1975; Cina, București, 1977; Răpirea, București, 1978; Corabia pe două mări, București, 1979; Hybris, București, 1980; Judecata în Anthares, București, 1981; Viața ca două vieți, București, 1983; Cu leii de aur, București, 1984; Marea ca ieșire la cer, București, 1987; Muntele, București, 1990; Lipsa, București, 1997; Lovitura fără atingere, București, 1999; Sub cer torențial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
său de poezii, construit de el însuși, trebuia să se încheie cu „Rugăciune”, așa cum încheie Titu Maiorescu o ediție târzie a sa, ca gest (cerere, rugare) de iertare creștină pentru că discută cu atâta insistență divinul feminin. E multă remușcare pentru hybris la Eminescu, abia dacă se întrevede curajul, clipa de a cugeta pe când „anii de păreri de rău” sunt pregnanți; această penitență este de sorginte creștină. Altfel, să ne amintim de „Venere și Madonă”, versul: „Căci femeea-i prototipul îngerilor din senin
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
încerca să se conecteze la portul TCP 80, la adrese alese aleatoriu, pentru a propaga viermele mai departe; - de la 20 la 27 ale lunii, va avea loc o avalanșă de atacuri împotriva adreselor IP; - de la 28 la sfârșitul lunii, „doarme”. Hybris: • este un vierme transmis masiv prin e-mail; • este cunoscut și sub numele W95.Hybris.gen, W32. Hybris.gen, WORM HYBRIS, W32.Hybris.22528.dr, W32ăHybris.gen@MM, Worm.Hybris, Moon; • mesajul e-mail sau subiectul transmis poate să aibă una din formele
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
propaga viermele mai departe; - de la 20 la 27 ale lunii, va avea loc o avalanșă de atacuri împotriva adreselor IP; - de la 28 la sfârșitul lunii, „doarme”. Hybris: • este un vierme transmis masiv prin e-mail; • este cunoscut și sub numele W95.Hybris.gen, W32. Hybris.gen, WORM HYBRIS, W32.Hybris.22528.dr, W32ăHybris.gen@MM, Worm.Hybris, Moon; • mesajul e-mail sau subiectul transmis poate să aibă una din formele: - hahaha@sexyfun.net, - Snow White and Seven dwarves - The Real Story!; • fișierele atașate pot
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
departe; - de la 20 la 27 ale lunii, va avea loc o avalanșă de atacuri împotriva adreselor IP; - de la 28 la sfârșitul lunii, „doarme”. Hybris: • este un vierme transmis masiv prin e-mail; • este cunoscut și sub numele W95.Hybris.gen, W32. Hybris.gen, WORM HYBRIS, W32.Hybris.22528.dr, W32ăHybris.gen@MM, Worm.Hybris, Moon; • mesajul e-mail sau subiectul transmis poate să aibă una din formele: - hahaha@sexyfun.net, - Snow White and Seven dwarves - The Real Story!; • fișierele atașate pot avea unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
27 ale lunii, va avea loc o avalanșă de atacuri împotriva adreselor IP; - de la 28 la sfârșitul lunii, „doarme”. Hybris: • este un vierme transmis masiv prin e-mail; • este cunoscut și sub numele W95.Hybris.gen, W32. Hybris.gen, WORM HYBRIS, W32.Hybris.22528.dr, W32ăHybris.gen@MM, Worm.Hybris, Moon; • mesajul e-mail sau subiectul transmis poate să aibă una din formele: - hahaha@sexyfun.net, - Snow White and Seven dwarves - The Real Story!; • fișierele atașate pot avea unul dintre următoarele nume, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
avalanșă de atacuri împotriva adreselor IP; - de la 28 la sfârșitul lunii, „doarme”. Hybris: • este un vierme transmis masiv prin e-mail; • este cunoscut și sub numele W95.Hybris.gen, W32. Hybris.gen, WORM HYBRIS, W32.Hybris.22528.dr, W32ăHybris.gen@MM, Worm.Hybris, Moon; • mesajul e-mail sau subiectul transmis poate să aibă una din formele: - hahaha@sexyfun.net, - Snow White and Seven dwarves - The Real Story!; • fișierele atașate pot avea unul dintre următoarele nume, dar nu se limitează numai la ele: anpo porn
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
infestare. Hard: • este un vierme cal troian transmis prin e-mail; • deschiderea se face de bunăvoie, mințind utilizatorul că în fișierul atașat se află informații despre un nou virus; în realitate, el este un VBS și va declanșa procesul de infestare. Hybris: • este un vierme cal troian transmis prin mesajele e-mail; • din neglijență sau din curiozitate, utilizatorul poate să deschidă fișiere cu extensia EXE sau SCR care vor duce la infestarea sistemului. KakWorm: • este un vierme autoexecutabil transmis prin cod JavaScript încapsulat
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Hipocrat, stabilind cele patru tipuri de temperament (coleric, sangvinic, melancolic și flegmatic), pune bazele teoriei constituției, dar concomitent și al „predispoziției” morbide. La vechii greci, nebunia era o pedeapsă divină pentru cei care prin acțiunile lor se împotrivește voinței zeilor (hybris). Nebunia (Ate) lovea omul luându-i mințile și dezonorându-l. Sentimentul de vinovăție era plătit prin sacrificiul de sine, iar nebunia în Antichitate era plasată în registrul tragic al existenței umane, așa cum apare ea la tragicii greci în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este acel Weltanschauung raționalist-științific, cealaltă e tradiția creștină. Ambele au anumite defecte. Prima nu numai că se împiedică în termeni etici generali, dar și generează multe dintre pericolele contemporaneității. Nu e exagerat să vorbim despre "patologiile rațiunii" și despre un "hybris al rațiunii". De aceea, raționalismul secular ar trebui să accepte un control de corecție, o strunire din partea valorilor religioase. Rațiunea trebuie să accepte avertismentele asupra limitelor sale și să se arate gata să asculte de marile tradiții religioase ale omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de gen dintre filosofie și literatură, rod al disputelor dintre susținătorii continuării proiectului modern și postmoderni, poate fi un exemplu în acest sens, dar și eludarea în interiorul unui singur domeniu a delimitărilor riguros stabilite reliefează acest proces al formelor hibride. Hybris-ul pare a fi una dintre condițiile postmodernității, care, așa cum susținea Matei Călinescu, poate fi caracterizată de un "eclectism rafinat" sau, în termenii lui Scarpetta, de "impuritate". Toate stilurile par a fi valabile într-o manieră dialectică ce presupune un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în considerare decât în cursul unei critici a filosofiei. Conceptul de cotidianitate nu vine din cotidian; nu îl reflectă; el ar exprima mai curând transformarea sa proiectată drept posibilă în numele filosofiei"377. Deoarece cotidianul survine de cele mai multe ori ca amestec (hybris), o "filosofie a cotidianului" include în sine un echivoc; Lefebvre pare a-i acorda doar valența de reflecție despre cotidian, excluzând-o într-o anumită măsură pe aceea de filosofie care aparține cotidianului și este conținută în el378. La fel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
surprins termenul de seducție este aceea de refulat al discursului tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste ale discursului clasic. Cu toate acestea, ea este destinată paradoxului: deși vrea să deconstruiască sau să deturneze toate conceptele filosofice, precum și orice metanarațiune, seducția devine, aproape împotriva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
safică - marea homerică (1985), Dimitrie Marmeliuc face, în Interpretări homerice (1963-1965), unele considerații pe marginea traducerii lui G. Murnu din Iliada. Studii referitoare la Iliada publică Mihai Nasta (Discursurile din „Iliada” și problema unității de redactare, 1971) și Lileta Stoianovici-Donat (Hybris în „Iliada”, 1966), în timp ce Odiseea este analizată de Gabriela Creția (Une Entrave aux voyages d’Ulysse, 2001-2003). Metaforele lui Homer sunt examinate de Traian Diaconescu (Însemnări despre metafora homerică, 1967) și Adrian Pârvulescu ( Problema metaforei în „Iliada”, 1968), Florea Fugariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
și esențiale. De altfel, nici nu m-am mirat atunci când, el însuși, de curând, scria: "...am trăit cu porunca de a înmulți Darul". Această observație cred că rimează, gândindu-mă și la felul în care Alexa Visarion a gestionat fără hybris participarea sa la cotitura-ruptură din decembrie 1989, cu bucuria sa înțelepțită pentru tema străveche: ce merităm noi pe lumea aceasta? N-am văzut la autorul scenariilor Speranța (1976), Ziditorul (2000), Zidirea (2007) aroganța și orgoliul celor care consideră că "nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în cea dintâi; altfel spus, trecându-se pe sine însuși când în condiția de dat pur și simplu, când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală, atât condițiile de posibilitate ale "datului", cât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt are șanse de valabilitate: datorită dominației judicative, însă. Numai că aici nu mai este vorba despre ceva strict formal, așa cum este vorba, preeminent, în orizontul dictaturii judicativului, ci despre altceva: eveniment, act, survenire, ivire (din neant!), surprindere, cruzime (frăgezime), hybris generator de "nou", răsărire etc. Timpul reprezintă toate acestea la un loc: de aceea el este determinat, apărând ca o ființare anume, care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Ființarea căreia îi este proprie revelarea ființei Celuilalt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât și prin absolutizarea rolului hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe superioare, nici ea însăși nu sunt absurde, ci, mai degrabă, antrenate într-o confruntare zadarnică, soldată invariabil cu eșecul penibil al omului. Ducând la extrem acest ridicol schimb de replici între forțe antagonice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
infernului, eroii se mișcă aproape exclusiv pe pământ sau străbat marea cu corăbiile și numai În anumite cazuri coboară În infern. Faptele lor sunt Întotdeauna ieșite din comun și superioare posibilităților umane, trecând dincolo de ele și ajungând chiar la exces, hybris, care este o noțiune prin excelență religioasă, cu neputință de redus la limitele eticii omenești și care fixează limitele atribuite omului de religiozitatea greacă. Astfel, expediția lui Tezeu care coboară În lumea subpământeană Împreună cu Pirithousxe "Pirithous" ca să o răpească pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și Tantalxe "Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat de către zei, cel de a lua parte la banchetele lor ca să răspândească printre oameni nectarul, ambrozia și „misterele” lor: un act de hybris ce are scopul de a le obține oamenilor nemurirea. Apare astfel un soi de lume răsturnată În care eroii furnizează modele negative, al cărei scop pare să fie o supraevaluare a prezentului În care trăiește omul grec (subcapitolul 1.4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simultan prestigiul și numărul de voturi, chiar și În „centura roșie” a Parisului pe care o domina de la mijlocul anilor ’20. Cu toate acestea, Marchais era hotărât să candideze la următoarele alegeri prezidențiale: În parte din reflex, În parte din hybris, dar mai ales din conștiința acută că PCF trebuia smuls din Îmbrățișarea otrăvită a camarazilor socialiști. În prima rundă a alegerilor prezidențiale din 1981, cei doi candidați conservatori, Giscard d’Estaing și tânărul Jacques Chirac, au câștigat Împreună mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]