271 matches
-
unei normări a existenței : tot mai puțin pentru tot mai mulți. Simț enorm și văz monstruos : lupa și luneta Discuțiile asupra caracterului excesiv al literaturii lui Caragiale și al autorului marchează posteritatea critică a operei. Excesul ca manifestare a unui hybris profund, litigios și insidios totodată prezidează practica lecturii. În prefața la excelenta sa antologie, I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc, Dan C. Mihăilescu observa polarizarea în câmpul receptării cu privire la Caragiale vs Eminescu pe de o parte, și Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită de criticii literari (și nu numai) din substanța operei și proiectată asupra autorului. Interpre- tarea recuperează acest hybris/exces/schizoidie în mod conștient sau nu, și îl metabolizează. Ștefan Cazimir, spre exemplu, face parte din prima categorie identificată de Dan C. Mihăilescu, refuzând din start teoriile care eviden- țiază „caracterul excesiv al operei lui Caragiale : inițial în sensul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
operei. Iar termenului de „mecanism” i-l prefer pe cel de „dispozitiv” împrumutat terminologiei foucaultiene. Acest dispozitiv generează o perspectivă de adâncime asupra operei, îi desenează liniile de forță și pune în evidență în miezul ei o formă subtilă de hybris care, încă odată, nu este al autorului ca persoană empirică, ci al operei. Pare ciudat că împrumutăm un termen consacrat în ce privește natura personajului tragic, însă comicul, la rigoare, posedă perso- naje a căror dezechilibru devine semnificativ într-o cheie străină
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cele două forme de violență este execuția publică, aici ea apare eufemizată sub forma corpului săgetat de priviri. Similitudinea cu un animal în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică care trăiește din hybrisul privirii în exces, al supraexpunerii. Momentul apogetic este legat de apariția unui copil care-l fixează cu obstinație și depășind cu nonșalanța vârstei frontiera oricărei politeți îl atinge, îl pipăie. Privirea copi- lului pare să declanșeze o stare de vertij
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fiul cu răcnete și blesteme are un simetric opus, chipul galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care textul o relevă, o obscuritate a epocii și care face din Caragiale contemporanul nostru. Acțiunea și Reacțiunea Farsa scrisă în 1880, Conu Leonida față cu reacțiunea, nu avea mari pretenții, însă nota absurdistă combinată cu pasiunea pentru politică, hybris-ul majorității perso- najelor caragialiene, era numaidecât sesizabilă. Eugen Ionescu părea să pornească din același punct cu Scaunele, insistând foarte mult pe calitatea teatrală a scenei epurată însă de amănuntele mic- burgheze care apar la Caragiale. Acesta din urmă insistă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în oglindă devine funcțional pentru o întreagă serie de situații. Dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” permite o deformare a unor trăsături care fie alunecă în grotesc, fie se reflectă cu semn schimbat. Acumularea de calități este generatoare de hybris, și transformă orice figură într-una a excesului deformând-o plastic. Figura eroului este în măsură să capitalizeze simbolic trăsături înscrise în registrul grandorii, într-o stilistică care cores- punde generic hiperbolei, cu alte cuvinte devine accesibilă deformărilor. În Tempora
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de absența disponi- bilității și a înzestrărilor eroice, ci în defazajul acestuia față de context, sau chiar în absența contextului potrivit. Însă acest tip de grandoare căreia îi este refuzat contextul adecvat, în măsură să o întrețină basculează numaidecât în grotesc. Hybrisul nu ține doar de inoportuna investiție revoluționară a lui Coriolan Drăgănescu pe care nu avem dreptul să-l socotim nesincer, cât de acest raport inadecvat între Erou și Putere, între Erou și Societate, inadecvare recuperată la nivelul raportului dintre Text
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de Mitică. Dacă trecem în revistă pe cei care formează publicul țintă al „gazetei” ne regăsim în clasa de mijloc, o midlle class alcătuită din ipistați, din mici proprietari, din funcționari etc. Acest Everyman cu numele de Mitică întreține acest hybris care face din discursul jurnalistic propria sa voce. Rică Venturiano nu numai că utilizează acest discurs, dar este creat de discursul pe care-l performează în calitate de personaj. Grandoarea sa este recuperată în momentul în care, departe de pri- mejdia reală
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cadru - această nemăsură, acest preaplin traducându-se în faptul că procedeul ramă în ramă devine absolut necesar” . Alex Leo Șerban comple- tează privitor la acest motto : „Cuvinte pe care le ia à la lettre”. Este vorba de o formă de hybris care-i asociază dispo- zitivul unei viziuni deformatoare transferate tehnic unui procedeu care a devenit comun literaturii și picturii, ulte- rior și cinematografiei. Procedeul mise en abîme permite prezența în exergă, la nivelul detaliului a unui element-cheie pentru edificiul hermeneutic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
său de poezii, construit de el însuși, trebuia să se încheie cu „Rugăciune”, așa cum încheie Titu Maiorescu o ediție târzie a sa, ca gest (cerere, rugare) de iertare creștină pentru că discută cu atâta insistență divinul feminin. E multă remușcare pentru hybris la Eminescu, abia dacă se întrevede curajul, clipa de a cugeta pe când „anii de păreri de rău” sunt pregnanți; această penitență este de sorginte creștină. Altfel, să ne amintim de „Venere și Madonă”, versul: „Căci femeea-i prototipul îngerilor din senin
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
surprinsă Într-un dialog În care cei doi, ultragiați de Sistem, Înfierează instituția Închisorii (Foucault) și pe cea a școlii (Deleuze) : exact ce face Patapievici cînd acuză statul pentru luare de impozite. Ei asigură Însă recunoașterea valorii umane a iraționalității - hybris, energie vitală etc cu prețul anihilării individului social. Ei activează și consumă o putere aflată dincoace de rațiune prin care fiecare individ este la un moment dat și din cînd În cînd În viață poet/ă, Îndrăgostit/ă, zeu/zeiță
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul rând - ca multe alte romane contemporane franceze - monologuri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
zâmbet sceptic în fața posibilei extincții. SCRIERI: Oglinda cu lebede, București, 1968; Saturnala, București, 1969; Arena cu idoli, București, 1971; Păsării, un cer limpede, București, 1974; Poeme, București, 1975; Cina, București, 1977; Răpirea, București, 1978; Corabia pe două mări, București, 1979; Hybris, București, 1980; Judecata în Anthares, București, 1981; Viața ca două vieți, București, 1983; Cu leii de aur, București, 1984; Marea ca ieșire la cer, București, 1987; Muntele, București, 1990; Lipsa, București, 1997; Lovitura fără atingere, București, 1999; Sub cer torențial
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
denaturată, o regină ultragiată, o magiciană decăzută din castă și de aceea pedepsită exemplar, sau a fost pur și simplu o femeie care a iubit enorm (monstruos) și care tocmai prin iubirea ei uriașă a declanșat o formă neobișnuită de hybris care a făcut-o să își distrugă familia: să își ucidă copiii, astfel încât, de fapt, pe Iason (bărbatul impur, adulterin, culpabil, repugnant) să îl ucidă simbolic, în efigie. Femeie, m-ai ucis, îi strigă Iason atunci când își zărește copiii morți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
românească, ci și în rândurile istoricilor în general. Cu toate că după cel de-al Doilea Război Mondial s-a produs o oarecare renaștere a interesului pentru Acton, pentru opera și avertismentele sale, în anii ’70 și ’80 s-a reafirmat tragicul hybris al omului modern. De câte ori vor mai trebui să plătească oamenii nevinovați pentru aroganța și eșecul intelectualilor lor? Luați aceste cuvinte ca pe o pledoarie pentru reconsiderarea încercării greșite și ratate a secolului al XIX-lea de a face din istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
invocă în "Portret" pentru a „scoate ochii” copilului neascultător, devine în viziunea lui Kimball emblema represiunii sexuale, impuse de educația catolică (vulturii imperiali sunt un simbol al Romei, deci ai Bisericii Catolice), amintind totodată de pedepsele unor eroi cuprinși de hybris, precum Prometeu și Oedip. Margot Norris crede că relațiile cauzale specifice narațiunii romanești sunt substituite în "Veghea lui Finnegan" cu asocieri libere de tip psihanalitic. Identificând teme precum rivalitatea fraternă, conflictul dintre tată și fiu, incestul, triunghiul amoros, ea arată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Doomed Dark Years", a apărut în 1998 la Black Lotus Records; alte două LP-uri au apărut la aceeași casă de discuri. După o schimbare de componență în care Nemesis și Kinthia au plecat, fiind înlocuite cu Katharsis (claviaturi) și Hybris (chitară), fetele au lansat al patrulea și al cincilea album la Avantgarde Music. Al cincilea și cel mai recent album al lor, "Demonized", datează din 2007. În 2003, Astarte au participat pe albumul tribut Celtic Frost intitulat "Order of the
Astarte (formație) () [Corola-website/Science/309522_a_310851]
-
inalienabile ale omului considerat ca valoare în sine a fost asimilată de statul laic și transformată în teza drepturilor individuale inalienabile garantate și distribuite de stat, facilitându-se apariția totalitarismului. Orice credință în consistență, în adevăruri nechestionabile, este o atitudine-"hybris" care provoacă inevitabil apariția unor fanatisme ca Stalinismul, Nazismul sau Maoismul. Acestea sunt, alături de tradiția umanistă de proveniență creștină (umanismul eliberat de creștinism, chiar dacă înrădăcinat în el, nu mai este o sursă de echilibru pentru dezvoltarea culturală ci o „utopie
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
deus absconditus", retras complet din lumea palpabilă. Chiar „funcția” protagonistului, aceea de arpentor ("Landvermesser"), pare să sugereze un demers al cunoașterii eronat, pentru că, în limba germană, "„[sich] vermessen”" mai înseamnă "„a măsura greșit”", dar și (adjectival) "„excesiv de mândru”", "„stăpânit de hybris”". Paralele între Cartea lui Iov și "Procesul" se pot realiza pornind de la conflictul dintre omul transformat în victimă și Dumnezeul implacabil al iudaismului, Iahwe. În "Metamorfoza", obiectul care ucide, mărul, evocă păcatul originar, dar și exilul (din Rai), în timp ce în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de oameni leneși care caută căi mai ușoare pentru a realiza ceva.” De asemenea, Larry Wall, inventatorul limbajului de programare Perl, scria în cartea sa "Programming Perl" că lenea este prima virtute a unui programator (următoarele două fiind nerăbdarea și hybrisul), deoarece programatorul leneș caută mijloace de a-și face viața ușoară prin automatizarea la maxim a oricărui proces și prin buna documentare a programelor sale, care îl face să nu fie nevoit să dea utilizatorilor explicații în mod repetat. Helmuth
Lene () [Corola-website/Science/319817_a_321146]