256 matches
-
o prăpastie adâncă și mlăștinoasă la Roughgrange. Din cauza acestei prăpastii cele două forțe nu au putut să se angajeze în luptă. Forțele lui William au făcut un lung marș de ocol, iar a doua zi aproape le-a tăiat retragerea iacobinilor spre satul Naul. La vadul principal, aproape de Oldbridge, infanteria lui William condusă de elita gărzilor albastre olandeze, folosindu-se de puterea lor de foc superioară au forțat trecerea peste râu pentru a aduce încet înapoi inamicul, dar au fost împiedicați
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
La vadul principal, aproape de Oldbridge, infanteria lui William condusă de elita gărzilor albastre olandeze, folosindu-se de puterea lor de foc superioară au forțat trecerea peste râu pentru a aduce încet înapoi inamicul, dar au fost împiedicați de contra-atacul cavaleriei iacobinilor. După ce și-au asigurat Oldbridge, o parte a infanteriei lui William a încercat să se opună atacului cavaleriei iacobine, dar a fost împrăștiată și împinsă în râu cu excepția gărzilor albastre. În această fază a luptei ducele de Schomberg și Peter
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
reușit să-și continue avansarea până când cavaleria nu a reușit să traverseze râul, apoi a înfruntat cavaleria lui Iacob forțând-o să se retragă și să se regrupeze la Donore unde a opus o dârză rezistență înainte de a se retrage. Iacobinii s-au retras în ordine, cavaleria protejând retragerea restului armatei. Erau demoralizați de ordinul de a se retrage, ceea ce însemna că au pierdut bătălia. Mulți dintre infanteriștii irlandezi au dezertat. Armata lui Iacob a părăsit orașul și s-a retras
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
a încercat să contracareze pericolul produs de coalizarea între armatele națiunilor europene și forțele contreravoluționare din interiorul țării, el a devenit tot mai puternic. În iulie 1793, după înfrângerea în Convenție a republicanilor moderați (sau „girondini”), conducătorii marcanți ai radicalilor iacobini — Maximilien Robespierre și Saint-Just — au fost incluși în comitet. Puterea comitetului a ajuns la apogeu în perioada august 1793 - iulie 1794, sub conducerea lui Robespierre. În decembrie 1793 Convenția i-a oferit acestuia în mod formal o putere executivă asupra
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Publice și Comitetul Siguranței Generale; cu toate acestea, pe 26 iulie, Robespierre a ținut un discurs în Convenția Națională în care a subliniat necesitatea de a „purifica” comitetele și de a „zdrobi toate facțiunile”. Într-un discurs ținut la Clubul Iacobinilor în acea noapte, el i-a atacat pe Collot d'Herbois și Billaud-Varenne, care au refuzat să permită tipărirea și distribuirea discursului său către Convenție. În ziua următoare, 27 iulie 1794 (sau 9 Thermidor potrivit calendarului republican), Saint-Just a început
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
au ajuns aici câțiva revoluționari francezi importanți capturați în timpul războaielor coaliției antifranceze, cel mai cunoscut dintre ei fiind Jean-Baptiste Drouet, fostul șef al poștei din Sainte-Menehould care l-a arestat pe regele Ludovic al XVI-lea. Un grup de cincisprezece iacobini maghiari conduși de scriitorul Ferenc Kazinczy sunt, de asemenea, de remarcat. După mai mult de un sfert de secol, începând de prin 1822, celulele special construite pentru "prizonierii statului" în aripa de nord a fostei cetăți au fost umplute cu
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]