481 matches
-
încîntător, înălțat pe pietre albe, înconjurat de munți cu nume muzicale: Cozla, Pietricica, Cernegura... Cum au fost primiți scriitorii? La gară, o fanfară, apoi, cu ea în frunte prin oraș, pînă la locuința mea și a Mariei Banuș - un adevărat iatac. Totul pregătit cu minuțioasă dragoste. Deasupra patului, o lozincă: ŤBine ați venit, scriitori ai poporului!ť Glastre cu flori. La festival, două eleve ne înmînează mîțișori, violete și ghiocei. Masa ni se pregătește acasă. Atenții peste atenții. Semnăm într-un
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
jumătăți de secol nouăsprezece, sînt aleile din parc, locurile promenadei, exterioarele, cum se spune. Impactul vizual, și nu numai, este extraordinar. Pașii sună într-un anumit fel pe lemnul bătătorit și uzat. Interiorul din primul act, odaia lui Ilia Ilici - iatac, birou, salon - este elegant, somptuos, cu perdele din mătase care filtrează lumina, covoare și "o mulțme de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
s-a ocupat numai de muzică, religie, literatură și femei, femei, femei. Capacitatea lui genezică depășea pe a femeii minuscule, geloase. O, dacă Gala Galaction și Tiberiu Iliescu și-ar fi luat soții niște țigănci borîte sau niște țigăncușe de iatac, ce menaje ideale ar fi dus, așa cum a dus Pamfil Șeicaru cu țiganca lui la Constanța, așa cum a dus Gh. Tătărăscu, acest țigan din munții Gorjului, cu Aretia Fotino, fiica profesorului craiovean de muzică, un țigan get-beget. Căsătoriile se asortează
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
un spațiu al jocului și sărbătorescului, al libertății de mișcare și de expresie, în viziuni candide și exuberante și într-o "retorică a exultanței senzuale" (Al. Cistelecan). Poet contemplativ prin definiție, Emil Brumaru aduce în lirica românească de azi universul "iatacului", al copilăriei și al erosului grațios, într-o scriitură jubilatorie, carnavealescă și rafinată. Poezia lui Emil Brumaru a fost definită, pe bună dreptate, din perspectiva unei naivități studiate, a unei regii a candorii, a jocului ce se ia în serios
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
sînt indiferenți la sex. Dar unii sînt pudici. Cezar Petrescu e inabil în scenele erotice. I.L. Caragiale e un caz de evitare obstinată a scenelor explicite. Tînărul seminarist din Păcat e atras de o necunoscută, dar ceea ce se întîmplă în iatacul misterios se reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-a petrecut la Hanul lui Mînjoală între vrăjitoare și victima ei, în dormitorul Vetei sau cum petrecea doamna
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
sutienul și ciorapii cu jartiere, sub privirile însomnorate ale păpușilor din copilărie, exilate pe dulapul cu fuste și rochii, cu bluze și rafturi pentru lenjeria intimă. Oare ce gândesc penații și uitații lari, în timp ce le contemplă, dezvelite, peste noapte, în iatacurile lor cu perini și dantele și lacăte, pe lemnul patului, pictate? Vorbesc despre fetele din clasele mari de liceu umblând prin oraș cu ochelari de cobră, duminica, și în pantofi cu tocuri înalte. Sânii lor crescuți într-o singură vacanță
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
al "prostimii". Poemul ne-a fost comunicat de doamna Doina Aderca, fiica scriitoarei. Publicăm fragmente din acest poem. Eugenia Tudor-Anton București, 1820 Cronică Din însemnările unui călător francez. Poftit am fost la domnitorul muntean, de prin Fanar de neam, în iatacurile-i de sultan, cu cofale scunde, domnești, între covoare scrise cu povești din O Mie și Una de Nopți. Din lemn de India, sipetele. între mătănii de santal, portretele. Pe geamurile scunde și joase cu osebit meșteșug, chiparoase încrustate în
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
din O Mie și Una de Nopți. Din lemn de India, sipetele. între mătănii de santal, portretele. Pe geamurile scunde și joase cu osebit meșteșug, chiparoase încrustate în aur, cu tulpine de smaragde. Asfințitul, cu raze roze și calde îmbăia iatacurile cu spume trandafirii, cu valuri de zări albăstrii. Voi căuta, pe cît mi-e cu putință, (Dumnezeu mi-e martor pentru buna-mi credință) să zugrăvesc în expresii cît mai adecuate atmosfera, parfumul de autenticitate ale acestei curți "ŕ outrance
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
de la Kanal D, "Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii". La ordinul Sultanei Hatice (Selma Ergec), Jupâneasa Afife pregăteste o petrecere pentru Sultanul Suleyman (Halit Ergenc), menită să o aducă pe Firuze Hatun (Cansu Dere), cadâna salvată de Hurrem de la sclavie, în iatacul imperial. Sora Sultanului crede că, odată ce Sultanul Suleyman o va vedea pe Firuze, el va fi cucerit de aceasta și va reuși să îl îndepărteze de dragostea pentru Hurrem. Acum, când relația dintre Sultana Hurrem (Meryem Uzerli) și Sultanul Suleyman
"Suleyman Magnificul": Sultana Hatice, mai rea ca niciodată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71487_a_72812]
-
ziua pe lampa ta se curmă/ Și cade-n geam zăpada, la ceasul cunoscut,/ Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă?". Toamna copilăriei e revederea, într-un vers, a propriei poezii: „Mireasmă de gutuie într-un iatac bătrân." Asta sunt, amintiri parfumate, ilustratele de la Florica. In fine, versul cu care se închide această rătăcire după poemul perfect, San Francesco nel deserto, e, cred, cel mai reușit: „Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși." Imaginea mănăstirii venețiene înconjurate
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
te poate face să crezi că, după americani și, hai, după englezi, noi, românii, avem de spus ceva decisiv în ecuația conflictului (motiv, evident, de mîndrie națională!). Sustrași de inventivele televiziuni de la călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești: vigilența lor de insomniaci responsabili e
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
rea. N-ar fi o idee rea de loc. Dar trebuie manoperă, nu mofturi. Să nu simtă lucrarea. E mare pezevenghi. Să vorbim în liniște. (Arată spre ușa din dreapta.) Să mergem dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă rog... nu deranjăm pe nimeni... Fără exagerațiuni... ZOE (derobându-se, unduitoare): Nu pot, nene, mă doare capul... TRAHANACHE (izbucnind): De
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
nu mofturi. Să nu simtă lucrarea. E mare pezevenghi. Să vorbim în liniște. (Arată spre ușa din dreapta.) Să mergem dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă rog... nu deranjăm pe nimeni... Fără exagerațiuni... ZOE (derobându-se, unduitoare): Nu pot, nene, mă doare capul... TRAHANACHE (izbucnind): De opt ani te doare capul!... Nu mai merge nici așa. ZOE (uitându
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
pensionar al Casei Scriitorilor și, în cele din urmă, al Uniunii Scriitorilor. Era mereu bolnav, vegetînd ca bolnav al familiei, mereu, ni se spune, "slab, obosit, deznădăjduit". Fuma mult, mînca puțin, nimeni neputînd descifra cu ce se ocupa în camera (iatacul) sa (său). Interesant și instructiv prezentat e episodul Ateneului Cultural băcăuan (1925-1928) de care s-a ocupat mai mult Gr. Tăbăcaru, celălalt conducător decît poetul nostru și a venit apoi, în 1918, căsătoria cu Agatha Grigorescu (după ce poetul avusese, mai
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
cultural a găzduit rubrică Fereastră - sunt cuprinse de isterie. Cine le citește are impresia că urmărește un film cu Silvester Stalone. În mijlocul vacarmului, Costache Olăreanu se întreține tacticos cu virtualul sau cititor. Totul pare să se petreacă într-un vechi iatac boieresc, într-o liniște măsurată de un ceas cu pendula. Nu este exclus ca pe o masă să se afle o farfurioara cu dulceața de cireșe amare și un pahar cu apă de fântână, aburit. Pentru scriitor, publicistica este un
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
morții și energia ficțiunii depășește cu mult orizontul cotidianului, corpul se poate încredința, fără suspiciunea incompatibilității, unor asemenea construcții la limita neverosimilului. Costumele acestea, îmbrăcate episodic și apoi transmise ca zestre, au devenit și un altfel de zestre, migrînd către iatacurile domnești sau, mai recent, către buduoarele doamnelor din înalta societate care își regăseau, în aventura blîndă a travestiului și în stilistica lăuntrică a unui art nouveau pastoral, caste pusee erotice și tot atît de scurte frisoane ale unui patriotism abia
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri, Ș pe buzele tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au bocit pe streleți... 1935, toamna, Moscova II Lin e Donul prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri, Ș pe buzele tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au bocit pe streleți... 1935, toamna, Moscova II Lin e Donul prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac, Dă zurlie și-a deochi, Vede-o umbră - numai ochi. Bolnavă-i femeea cea, Singurică, singurea, Omu-n groapă, fiu-n laț: Domnului să vă rugați... III Nu, aceasta nu-s eu, chinuri îndură o alta. Eu n-ași ști
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
ocazie "relevantă dacă nu de-a dreptul revelatoare". Întrucît cel ce a deținut puterea "se presupune că e un fel de deținător de Secrete, iar literatura secretelor e mereu una de succes". Altfel zis suntem invitați la o "plimbare prin iatacul zeilor" vis prezumat al "cititorului ordinar" ce, "fatalmente, mai e și alegător, deci dublu motivat". Se ivește și un rezultat nescontat, un soi de parazitism al paginilor în chestiune, ca și cum un stol de vietăți mici s-ar hrăni cu trupul
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zînă. Locul ei era în iatac - în spatele mai multor rînduri de perdele de mătase - ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vîntul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mîrlanilor ar fi putut s-o ofilească." Amintirea aceasta, strecurată într-
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
limbă (și nu doar)". În același stil grosier e redactat și sumarul revistei. Spicuim un titlu: "Fanar: La umbra jupîneselor în floare. De ce vechii boieri erau sclavii "păsăricii din colivia de aur" veți simți pe mușchiul vostru, savurînd scenele de iatac ale jupîneselor Isabela și Anișoara." Mergem la pagina indicată și descoperim un text inept, prefațînd o suită de 7 imagini "saphice": "Lăutarii schelălăiau pe sub balcoanele curtezanelor pre limba lui Ienăchiță Văcărescu: "Tu ești puișor canar / Ce te hrănești cu zahar
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
potrivită în apăratoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă, mustățile roșii trase în jos și despărțite sub nas prin două-trei muchi de brici, ras pe obraz pe lîngă barbă; ochii vii, glas răstit și gros. Cînd am intrat în iatac la vodă, era șapte ceasuri, sau, cum s-ar zice astăzi, o oră după miezul nopții. Vodă era cu ghicelic de noapte pe cap și cu o scurteică lungă de pambriu verde, îmblănită cu pacea de samur; o făclie galbenă
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu barbă povestind un secret știut numai de el, dar prezența lui în scena din iatacul reginei pare a fi extrasă dintr-o dramă de bulevard. în scena duelului, încrucișarea spadelor acoperă trăirea oamenilor. O contribuție esențială la dezordinea din final are Ștefan Bănică jr, interpretul lui Laertes, agitat fără înțeles. Este încă unul din momentele
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
târât în complicitate la asasinat" (p. 130). Rechizitoriul nu se oprește aici: "Ionel Brătianu și Barbu Știrbey au fost dictatorii țării românești din 1917 până în 1927, când a murit regele Ferdinand I. Complicitatea se afla între ei, în politică de iatac și asasinat. Brătianu și Știrbey au fost doi asasini, din voința de putere. S-au menținut două decenii. Ce valoare morală și politică au aceste două decenii sub egida lor? Care-i binele adus? Ce valori au stimulat?" (p. 131
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
Nu cred nicicum că-mi vor cînta și mie. Le-am văzut călărind talazurile înspre largul mării Cu părul alb al valurilor pe spate pieptănat, Cînd vîntul schimbă fața albă-a apei în val întunecat. Am zăbovit o vreme în iatacurile mării Cu fecioarele mării-n văl de alge castaniu-roșcat Pînă ce voci de oameni ne-au trezit și-atunci ne-am înecat. Traducere de Aprilia Zank
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]