389 matches
-
de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei, seducător șarpe Uroboros, năpârlind, ah, de la coadă spre moarte, cal liber
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei, seducător șarpe Uroboros, năpârlind, ah, de la coadă spre moarte, cal liber
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei, seducător șarpe Uroboros, năpârlind, ah, de la coadă spre moarte, cal liber
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gemeni, pentru a o ajuta la unele treburi În gospodărie.Tocmai atunci se Întâmpla ca asupra Sucevei să se năpustească turcii.Au dat buzna buluc, peste satele sucevene, aprizându-le și făcându-le cenușă, au furat vitele și au tăiat cu iataganele lor pruncii , femeile, bătrânii și bărbații, acolo unde i-au găsit : la cosit, la moară ori prin curți. Sânzâiana nu fusese la datorie, n-a aprins focurile pe dealuri, nu i-a putut Înștiința pe cei din neamul ei de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
zise, și În tonul lui extrem de prudent se ghicea descumpănirea provocată de prezența lui Alatriste. Ceva am auzit și eu despre prima conspirație... Cât despre a doua... Se uită la căpitan și sprânceana stângă i se arcui sinistru, ca un iatagan ridicat. Nu știu ce v-a putut, hm, povesti omul acesta. Atotputernicul ministru bătu nerăbdător darabana cu degetele pe masă. — Omul acesta n-a povestit nimic. Așteaptă aici pentru cu totul altă chestiune. Luis de Alquézar Îl privi lung pe ministru, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
crezare, nu mă voi referi decât la mărturiile uriașului cimitir al ciumei lui Caragea, sau la tragica simplitate, fie a "punerii în fiare"a unui fost dregător, bănuit de uneltiri împotriva stăpânirii, fie a retezării, cu o mișcare iute de iatagan, a capului unui tânăr pentru vina de a-i fi scăpat din ceașca tremurată de emoție, stropi de cafea pe feregeaua pașei. În această monografie, totul decurge din ritualul tipic vieții care, privită de la distanța timpului nostru prin pana lui
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
A treia (care era Mihai Viteazul): "Să-i tăiem capul!" Și a patra: Nu m-am bășit eu!" Citise cartea de istorie de-a patra încă de pe-atunci și-i plăcuse atât de mult! Turcii purtau turban, șalvari și iatagane. Mereu mâncau bătaie, dar mereu năvăleau din nou peste români. Dar pe lângă voievozi mai erau eroi și câțiva țărani care făceau răscoale, ca Horia, Cloșca și Crișan. Ei fuseseră prinși și trași pe roată. În poza din carte arăta un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un singur nume: seimeni. Erau destoinici în meșteșugul armelor, dar fără urmă de omenie. Mai toți turciți, umblau făloși în dulame roșii. Și, uite așa, în postul mare, când toaca bătea pentru denie, s-a dezlănțuit prăpădul. În cete, cu iataganele goale sau cu flintele încărcate, opreau caleștile și trecătorii, omorând fără alegere ca să curețe țara de boieri. A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se știe de unde un plumb de flintă îl nimeri în umărul drept și scăpă paloșul din mână. Pe loc trei seimeni se repeziră și, luându-l de brațe și de păr, îl scoaseră în drumul mare. Acolo, cu lovituri de iatagan îl hăcuiră până când din trupul ce se zbătea se scurse tot sângele. Din cerdacul înalt, Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrut să l primească, dar cu mine nu era de glumit. L-am luat, l-am spălat, l-am primenit, deși înțepenise. Și i-am găsit rana. Aici, unde începe să acopere părul tâmpla, fusese lovit cu ceva, cu un iatagan, cu o rangă. L-am chemat pe preot. Nu vroia să vină. La cei ce-și iau viața singuri nu vine popa. I am spus tot. A venit, a pipăit gaura, oasele sparte și, noaptea la lumina lumânărilor, i-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a văzut în vis, eleganți, cu pălăriile lor albe cu pene de struț și de păun agitate de vântul dimineții, cu tunicile din cel mai fin postav de Damasc, încălțați cu cizme de piele galbene sau roșii, dând asalt la iatagan prin înșelătoarele smârcuri în care s-au scufundat până la gât, fără să moară și nici să iasă, cu ochii dilatați de groază privind cum trag în ei călăreții beiului Mihai. Câți ieniceri instruiți au pierit atunci și cui a dat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așteptau în ușa pronaosului cu cruci și evanghelii în mâini. Erau adunate acolo când a căzut cetatea și, zărindu-le, hoarda de năvălitori sălbatici n-a avut decât un gând, pe care diavolul l-a semănat în mințile barbarilor cu iatagane, să schimbe veșmântul alb al fecioriei copilelor într-un veșmânt al rușinii....” Aici Maiota a tras aer în piept și s-a uitat la spudeii care începuseră să asculte atenți, cu ochii dilatați. Își aducea acum aminte Ștefan că povestirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâini. Minunea s-a întâmplat. Fetele și-au încleștat mâinile cu atâta putere, încât păgânii nu le-au putut desprinde pe nici una. Dorința păcătoasă s-a schimbat în sufletul lor în furie și au început să lovească la întâmplare cu iataganele goale, desprinzând brațe și capete de trupuri, scăldând nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primit la sultan. Până în somptuoasa sală a gărzilor a fost însoțit de treizeci de boieri, care, toți, au fost din nou îmbrăcați în caftane noi. Ușile s-au dat la o parte. Printre cele două șiruri de eunuci înarmați cu iatagane goale au pășit vodă și prințul Ștefan, urmați de cinci mari boieri, grupați întâi trei și apoi doi. În spatele lor, la câțiva pași, înainta exaporitul. De obicei sultanul la audiențele pe care le acorda nu spunea nici cuvânt și nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să readucă la viață Bizanțul... Crede că este alesul lui Dumnezeu pentru asta, tipărește cărți de liturghie în toate limbile, trimite odoare, ctitorește biserici, ține în școli teologice tineri. Valahia a devenit limanul tuturor creștinilor care se simt năpăstuiți de iatagan. Brâncoveanul îi primește, îi lasă să-și facă meseriile, le ia dări cu care plătește la turci dreptul său la liniște. Așa făceau pe vremuri și împărații Bizanțului... Apoi a venit un alt acum, în care trebuia să acționeze un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pregătea pentru Paște, pentru nunta beizadelei Radu, pentru sărbătorirea de la vară a celor șaizeci de ani ai lui vodă Brâncoveanu, la Istanbul, din piața Iali Kiosk pleca pe drumul Adrianopolului spre București capugiul Mustafa însoțit de doisprezece lefegii înarmați cu iatagane și pistoale. Duceau cu ei firmanul de mazilire a lui Brâncoveanu, pe care sultanul Ahmed al III-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Percheziția fusese de o brutalitate greu de imaginat; cele două odăi pe care le ocupa la Patriarhia din Constantinopol preafericitul Hrisant Nottara al Ierusalimului fuseseră practic devastate. Pernele de mătase roșie cu broderie din fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar pe lângă garduri și ziduri mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse în cingători, mergeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Matei să mă întorc și am dispărut amândoi înghițiți de ceață. Am redevenit șoim (ceea ce-i totuna cu viitorul) atunci când am conștientizat (tovarășele noastre au avut grijă de asta) că limba aia roșie și ascuțită la vârf, de elefant cu iatagan în gură, nu ne-a fost prinsă la gât așa, de florile mărului, că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
el trebuia să acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură, să facă suficient de largă deschizătura, cât timp nu era prea târziu. Se năpusti cu iataganul În mațele nemernicului carnivor dar, constată cu surprindere de fapt, se află În stupidul pustiu al Saharei...!! Mergea de unul singur escaladând deșertul, fără o țintă anume, mai ales fără nici un fel de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la loc sigur, în Silistra, unde mai avea neamuri, iar apoi, doar cu un vătaf care-i era mai credincios, au luat-o noaptea pe gheața Dunării, cu copitele cailor învelite în câlți. Din negură au ieșit deodată acîngiii cu iataganele trase și i-au prins lângă rădiile de la mal. Cincizeci de ani urmașii lui au rătăcit prin Bulgaria și Banatul sârbesc, au trecut la nemți făcând comerț, din câte știu, cu obiecte de sticlă. Mama, sora mea și cu mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dormitor, avea o sofa joasă enormă, care ocupa o porțiune din odaie. Un mare chilim vechi, de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii ei exterioare, atârnau nenumărate candele de argint de mărimi deosebite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]