484 matches
-
și grija voastră? Cărați-vă imediat și nu mai scoateți o vorbă, că vin mai târziu să văd ce treabă ați făcut! O cam băgaserăm pe mânecă, dar, așa ne trebuia! Era clar că era ocupat peste poate, gâfâind și icnind bietul om de-atâta suprasolicitare fizică și emoțională, cu atâtea sezoniste, pe care, om de caracter fiind, era nevoit să le instruiască din greu, unde altundeva, decât într-o hală de depozitare, explicându-le cum se lucrează cu castravetele, și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nici pește nu era. Lângă coaste i-au apărut branhii, inima lui caldă a început să pompeze un sânge nefiresc de rece, iar vârfurile degetelor au prins să-i sclipească din cauza solzilor argintii. Omul-pește a început să bântuie malurile râului, icnind în căutarea apei și ajungând să cunoască mai bine somonii decât oamenii. Când, în sfârșit, soția s-a întors la el, trupul femeii n-a mai izbutit să-l încălzească. Brațele alunecoase ale bărbatului au lunecat printre degetele soției, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce și trecu arsă pe alături. Băiatul răcni o dată ascuțit și se plecă spre picioare, boierii îl împresurară cu întrebări felurite, iar cucoana Caliopi din poartă lăsă să-i scape un țipăt ascuțit: —Haah! l-a mușcat cânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spate. Îi cuprinse și stânga, care se zbătea, și i-o îndoi lângă cealaltă. Cu harapnicul îi legă pumnii; apoi gemând de mânie, îl puse pe vătaf la pământ, se lăsă greu pe el și scoase buzduganul de alamă. - Faliboga icnea și-și rotea înspăimântător ochii în orbite. Suduia înăbușit și suflarea lui de dușmănie era încărcată de miros tare de băutură. — Ce vrei? strigă cu ochii tulburați Lepădatu, plecat asupra lui. Picături de ploaie luceau pe ghioaga de alamă. —Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine ar fi fost să fie popă. Ciudat lucru! Culi nu înțelege de ce ar fi fost mai bine să fi fost el popă. Plin de nedumerire, se uită în juru-i; apucă cleștele în mână și-l leapădă la o parte, icnește ca și cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea îl privește într-o lature. —Nu ți-i îndămână, Culi? Ba mi-e îndămână, mamă. Atuncea ești supărat, și nu mai găsești răsuflet? — N-am înțeles, mamă, de ce a trebuit să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în sus jugul; Murgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a înălțat apoi bănuțul nasului ei. Au socotit atunci că vrea să-i ducă de-a dreptul în fund; dar pe urmă i-a dus spre stânga. Când s-au oprit mai încolo, căutând o altă orientare, Nicula Ursake a icnit. În aceeași clipă și vânătorul a văzut dihania la treizeci de pași pe un catarg gros de brad răsturnat. Se suise acolo și stătea gata să sară asupra dușmanului. Doctorul și făcuse gestul ca să ia arma la umăr; dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu acul. Dintre toate semnele de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aproape opt luni. Așezată între verii noștri bizari, inclusiv preotul ciudat care venise în vizită din Nigeria, Jacqui efectiv strălucea. Majoritatea femeilor însărcinate pe care le-am cunoscut aveau eczeme și varice; Jacqui arăta mai bine ca oricând. —Drace! a icnit mama, când a lovit-o ceva în piept. O pălărie galbenă. A lui Maggie. JJ și Luka, fiul lui Claire, jucau frisbee cu ea. —E cel mai bun lucru pe care-l pot face, a zis mama. E oribilă. Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă nu mi-a spus „te iubesc“ de șaizeci de ori. De ce tocmai de șaizeci? — Dacă ar fi depășit, zicea că o să mi se urce la cap. —Oau. Stai. S-a agățat de o balustradă și a gemut și a icnit până când a trecut o nouă contracție. Apoi s-a îndreptat și a zis: —Spune-mi cinci lucruri frumoase despre el. Haide, m-a îndemnat, când părea că o s-o refuz. Nu uita, m-au apucat durerile nașterii și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea încotro... Iocasta a ieși pe coridor, așa tăcut cum era, și a fost prinsă de o a treia sincopă exact acolo, singură. După ce totul a trecut, a icnit și s-a rezemat de perete. Elfrida Gribb a ieșit din cameră, serioasă și reținută. Și și-a trecut un braț în jurul ei. — Madame, i-a spus. Aș vrea să rămân. Să rămân... și să muncesc. Iocasta a privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a venit lângă mine. A făcut gestul de a duce o țigară la buze. I-am dat una. „Maistore“, a oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
celălalt umăr. Eram acum cu capul între coapsele ei. A zvâcnit din fund și i-am simțit perii pe frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Gambrinus“. „Pentru aia am venit“, mi-a spus el. „Îi aveam în evidență. Nu fac treburi bune. Ai grijă să nu discuți cu ei.“ „Ce să discut?“ „Știu eu? Poate le place de tine, fac prozeliți. Te-ai prins?“ A icnit, a râs și mi-a dat o carte de vizită: „Dacă vezi ceva, se-ntâmplă ceva, auzi ceva, caută-mă la telefonul ăsta“. Pe cartea de vizită scria că Pr. era director de marketing la o nou înființată revistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândise, chiar fără să fie superstițios, că Înăuntrul lui se ascunde răul, diavolul Întunecat, Încât acum tremura de groază tot. „Nu vă faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl Încurajă ciungul. „Încordați-vă mușchii abdominali, țineți răsuflarea, dați-i drumul, acum... Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa”, spuse interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat de groasă câteva versete: „O, Stăpân al zeilor ce peste cele două orizonturi domnesc, O, ocean ceresc al lui Tot Și Apele Nilului ceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat de groasă câteva versete: „O, Stăpân al zeilor ce peste cele două orizonturi domnesc, O, ocean ceresc al lui Tot Și Apele Nilului ceresc Încerc acum În spațiile lichide să plutesc...” Noimann icnea, privindu-l cu atenție. „Acum repetați după mine”, spuse ciungul: „Eu sunt Ieri!” „Eu sunt Ieri”, repetă Noimann. „Eu sunt Astăzi”, continuă ginecologul. „Eu sunt Astăzi”, Îngână Noimann. „Cred că pe Astăzi l-ați rostit cu literă mare”, Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o dată, partea dorsală, conturată În aer, a penitentului... „O”, exclamă el din nou, „biciul dumneavoastră e ca o binecuvântare de la Domnul... Mai loviți-mă o dată, o, Încă o dată, aici, aici, În părțile cele mai moi... Esențiale... Așa, așa...” „Continuați, continuați”, icni cinicul. „Prin urmare, aveți Înclinații ciudate. Sunteți mai puțin bărbat și mai mult femeie...” „Iar dumneata?” gâfâia celălalt. „Iar eu sunt invers... Mie-mi plac fustele și rochiile... Atât de mult, Încât, uneori, le Îmbrac În casă...” Noimann-cinicul privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intervenim și să-l salvăm de el Însuși. — Da, În Turcia mi-a pomenit că el și niște tipi de la cursurile de bucătari se gândeau să deschidă o chestie de genul ăsta În Upper East Side, am spus eu. Will icni zgomotos și aprobă din cap. —Știu. Ce Îngrozitor! Băiatul ăsta nu e făcut pentru francize. I-am spus avocatului că o să dau toți banii, dar Sammy va face toată treaba. În afară de masa mea, nu voiam să fiu Întrebat de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să mai poți duce măcar o cană cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc, fără să aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mal s-a strecurat printr-un geamlâc, știind că trupeșa Annie va fi acolo. Și era acolo, dar nu singură, ci cu un polițist cu pantalonii lui bleumarin, de doc, lăsați pe glezne, care o regula pe covor. El a icnit, s-a împiedicat și a căzut. Polițaiul l-a bătut măr, iar ghiulurile lui i-au sfâșiat tot obrazul. Și-a curățat singur rănile, apoi a încercat să-și facă curaj și să intre la Biff Rice, ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]