305 matches
-
un mesaj social, de revolte ale memoriei, de travalii de doliu neîncheiate, dominate de pulsiuni blocate. Nu toate autoficțiunile sînt terapeutice. Pe celelalte le numim apolinice, moștenitoarele ficțiunilor de dragoste În care personajele nu vin să epateze burghezul prin comportamente iconoclaste. Există, totuși, o abisalitate a personajului feminin În literatura franceză, deconstruită de un Jean Echenoz dar reconfirmată de Jean-Philippe Toussaint, pe care majoritatea naratoarelor de autoficțiune și-o asumă : abisalitate nu Înseamnă altceva decît că adevărul fiecărei ființe nu stă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oglinzile (1969), după care explorarea subconștientului (Zăpada nevăzută, 1973), minarea realității prin inserții cvasionirice îi devin procedee favorite în analiza erosului. În ciuda lirismului prozelor, personajele au un dinamism și un nonconformism evident, de unde și aprecierea autoarei, de către unii comentatori, drept „iconoclastă”. În SUA, publică la început o selecție din prozele tipărite în țară (The Night of the Rising Dead, 1985). După accentul pus pe problemele sufletului tânăr și pe aspectul etic al existenței, în Comrade Dracula (1988) încearcă să dezvăluie, cu
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
sintetic, Solstițiu echivoc). Poezia Gând are drept semnătură doar o amprentă. Publică proză Mihai Hubert, Sesto Pals, Gherasim Luca, Gh. Crișan, Aurel Baranga (Divagații în gol) ș.a. E foarte greu de reținut vreun text ilustrativ în această joacă voit nonconformistă, iconoclastă și absurdă pe care o reprezintă A. în domeniul literaturii. Sectorul cel mai amuzant îl constituie acela al pseudopanseurilor, anunțurilor și jocurilor de cuvinte. La rubrica „Informațiuni”, se poate citi: „Dacă nu se duce Mahomed la munte, se duce la
ALGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]
-
Hristos. Sigur, toate aceste destructurări ale simbolurilor creștine se fac subtil, nu brutal, tezist. Dar frecvența procedeului este prea mare pentru a mai socoti că acesta este întâmplător. E limpede că Dimitrie Cantemir cultivă cu premeditare o perspectivă în aparență iconoclastă, îndrăzneață asupra simbolurilor creștine zoomorfe, care populau încă imaginarul românesc (și nu numai) al epocii. Astfel stând lucrurile, suntem obligați să ne întrebăm care ar putea fi rațiunea unui asemenea procedeu. De ce comite Cantemir astfel de deformări ale simbolurilor consacrate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
apare cartea lui Al. Dobrescu (Introducere în opera lui T. Maiorescu, Editura Minerva, București, 1988), un valoros critic ieșean ce publicase până atunci mai multe articole sub pseudonim, care parcă anunțau monografia. Aceasta din urmă s-a dovedit a fi iconoclastă, oarecum contra curentului, autorul căutând într-adins să dea o replică la imaginea apologetică a criticului „Junimii”. încercând o comparație cu momentul 1963, rolurile au fost în 1988 inversate: L. Rusu a căutat să îl reabiliteze pe Maiorescu și încă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Maiorescu i se rezervase un nou exil, întrucât schimbarea regimului în 1989 i-a anulat posibilul impact negativ. Probabil că nu s-ar fi întâmplat nimic, nici dacă ar fi apărut cu un deceniu mai devreme, pentru că nici articolele mai iconoclaste ale lui Al. George nu au putut dărâma un mit. în schimb, în Istoria literaturii moldovenești, apărută în același an cu monografia lui Al. Dobrescu, la Chișinău, „Junimea” era considerată o asociație reacționară, iar T. Maiorescu un despot literar. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un model, cel puțin pentru teatrele din sfera germanică. în timp ce pe ,colina verde" se ,oficiază," în oraș au loc tot felul de manifestări: conferințe despre operele din seara respectivă, lansări de carte, expoziții, se joacă parodii, comedii cu tentă biografică iconoclastă, totul este să aibă o cât de vagă legătură cu opera wagneriană, chiar și anticariatele s-au reprofilat pe această singură temă. La vila Wahnfried locuită de compozitor împreună cu familia sa, astăzi muzeu, și în vecinătatea ei la casa lui
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
de ochi cu priviri ovale,/ oricine putea să-și înfigă colții în lumina de preț,/ dar botul diavolului fără dinți era umed și negru" (Înger în fereastră spre răsărit). O amețitoare frenezie a "spurcării" o cuprinde pe autoare, împletind imaginile iconoclaste cu senzualități provocatoare, menite a le împrospătă, a le acorda complicitatea unei carnalități vampirice: "L-am aflat pe evanghelistul pocit, aripa hidoasa nu i-am zărit-o, dar i-am simtiit duhoarea frumoasă. Fetite-le-vrăjitoare m-au purtat cu nădejde către
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
lei din aur, ca și cum părea că cobora treptat din cupola sălii până ajungea la nivelul pardoselii. Principala Poarta a Palatului Imperial era o poartă din bronz, fiind refăcută în secolele VI-X, deasupra fiind construită o capela. Până în timpul crizei iconoclaste, poarta era decorată cu portretul lui Hristos. Principala piață publică din Constantinopol era Piața Augusteon construită în secolul IV și refăcută de Iustinian, unde a fost ridicată o statuie ce putea fi văzută la o zi distanță pe mare. În
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
o amenințare serioasă pentru interiorul țării. A fost nevoie de apariția unei alte civilizații, cea a turcilor selgiucizi, pentru a alunga în mod definitiv forțele imperiale din Anatolia estică și centrală. Secolul al VIII-lea a fost dominat de controversa iconoclastă. Icoanele au fost interzise de împăratul Leon al III-lea Isauricul, provocând revolte ale iconofililor/iconodulilor pe întreg cuprinsul imperiului. Mulțumită eforturilor împărătesei Irina, în 787, a fost convocat al doilea conciliu de la Niceea. Atunci s-a afirmat că icoanele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Atunci s-a afirmat că icoanele pot fi venerate, dar nu și idolatrizate. Irina a încercat și o alianță prin căsătorie cu Charlemagne al Francilor, care ar fi dus la unirea celor două imperii, dar planul ei a eșuat. Controversa iconoclastă a reapărut la începutul secolului al IX-lea, dar a fost rezolvată odată pentru totdeauna în 843. Aceste controverse nu au ajutat, în nici un fel, la îmbunătățirea relațiilor cu biserica romano-catolică și Sfântul Imperiu Roman, care începeau să câștige tot
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
au luptat pentru apărarea micii proprietăți țărănești libere împotriva dynatilor (puternicii) din rândurile aristocrației. Ascensiunea aristocrației a rezultat în urma subminării , dizolvării comunităților rurale și presiunii exercitate de dynati. Dynatii, înalți funcționari din theme, beneficiari ai secularizării bunurilor monastice în urma crizei iconoclaste, au devenit mari stăpâni de domenii. Leon al VI-lea, nevăzând pericolul, a anulat vechile restricții impuse dregătorilor militari până atunci de a achiziționa bunuri imobiliare. A abrogat dreptul de preemțiune și a grăbit declinul comunităților rurale. Țăranii cădeau astfel
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în public. Apoi, l-a exilat în Chersones, unde a murit la scurt timp. La începutul secolului al VIII-lea, papalității i s-a oferit un prilej favorabil pentru a scăpa de sub tutela Bizanțului. Constantinopolul era atunci devastat de luptele iconoclaste. Papalitatea și-a căutat un aliat în Europa Apuseană. Acel aliat avea să fie Pepin cel Scurt din Franța de azi. Scopul lui Pepin era să ocupe tronul franc și să-i alunge pe merovingieni. Acesta a fost în cele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a aristocrației. După ce a fost aruncat în închisoare, acesta a cerut ajutor lui Carol cel Mare. Carol a intervenit și l-a repus pe papa pe scaunul pontifical. Între timp, Bizanțul se confruntă cu propriile probleme interne generate de criză iconoclastă și cu ascensiunea Hanatului Bulgar pe plan extern. Constantin al V-lea s-a preocupat în prima domnie a sa de problemele de pe frontieră orientală. A condus 9 campanii împotriva hanatului, aducându-l în pragul prăbușirii. Dar moartea sa din
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
iconoclaști că Leon III, Constantin V, Leon V, Mihail II, și Teofil erau originali din Siria, Armenia sau din Frigia. Împărătesele Irina și Teodora care au restabilit cultul icoanelor erau din Grecia și Asia Mică. Instrumentul utilizat în aplicarea măsurilor iconoclaste a fost armata, cu soldați recrutați din provinciile orientale. Chiar și musulmanii au fost influențați, califul arab Yazid II interzicând venerarea icoanelor în bisericile creștine din califat. Cauze materiale/politico-ideologice : dezvoltarea cultului icoanelor a determinat populația să aibă din ce în ce mai puțină
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și împotriva călugărilor, fiind obligați să se căsătorească. Averile mănăstirilor au fost secularizate, iar mănăstirile au fost transformate în cazărmi și arsenale. Mulți călugări au emigrat în Grecia sau în sudul Italiei, ori în Cipru. Leon IV a continuat politica iconoclastă. Sub regența preluată de împărăteasa Irina în numele lui Constantin VI, cultul icoanelor a fost restabilit de către patriarhul Tarasios în urma conciliului ecumenic de la Constantinopol din 786 și de la Niceea în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și al astronomului Nikolaus Kratzer. În luna august a anului 1528, pictorul revine la Basel și cumpără o casă pe malul Rinului. Cu toate ofertele notabilităților locale, nu se poate hotărî să se stabilească aici. Este din ce în ce mai înfricoșat de violențele iconoclaste determinate de mișcarea Reformei, în care opere de artă din lăcașurile de cult sfârșeau tot mai des în flăcări. În anul 1532, Hans Holbein se stabilește definitiv în Anglia. Cercul clienților săi se lărgește, este acum un portretist renumit al
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca și Ion Barbu
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
afișa un creștinism considerat „eretic” de către puterea centrală, era supusă permanent presiunilor din partea acesteia, și uneori era ținta masacrelor, fapt care a sfârșit prin a desolidariza această masă de cetățeni de interesele statului. Probabil sub influența noii religii semite, controversa iconoclastă iscată în chiar rândurile ortodocșilor - dar care prezintă și ea o linie de falie etnică evidentă între populația europeană (greacă) a imperiului, deschisă (cel puțin începând cu secolul II e.c.) spre expresia plastică /artistică a sentimentului religios și masele de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât, mai ales, formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și, apoi, în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
execuției, a mărturisit că-l văzuse pe Carol scriind cartea. Membrii Parlamentului iritați și speriați de difuzarea cărții, l-au însărcinat pe poetul și scriitorul John Milton să scrie o carte cu subiect contrar monografiei, intitulată tot în greacă "Eikonoklastes" (Iconoclastă). Carol a fost un mare patron al artelor: a iubit artele atât de mult, încât colecția sa este una din cele mai bogate și admirate din Europa. Era un mare cunoscător, în special a Renașterii italiene: pictorul lui favorit era
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
nu Biserica. Prin urmare Leon este nevoit să suspende ședința fără a putea să dea câștig de cauză iconoclaștilor. În decembrie 814, patriarhul Nicefor își ia angajamentul - împreună cu episcopii și călugării adunați la Patriarhie - de a rezista până la moarte furtunii iconoclaste. Tot acum el adresează împăratului o scrisoare prin care îl roagă să nu tulbure Biserica pe care părinții au curățat-o de erezii. La liturghia Bobotezei din 815, Leon V refuză ostentativ să sărute icoanele, cerând patriarhului Nicefor ca icoanele
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
dă ordin să fie dată jos din nou icoana lui Hristos, reinstalată în 787 deasupra porții de bronz a palatului imperial. Acest act avea o importanță simbolică. Icoana mai fusese dată jos de către Leon III Isauricul la începutul primei prigoane iconoclaste. În martie 815, patriarhul Nicefor e exilat la Crysopolis, fiind înlocuit de funcționarul imperial docil Teodotos Mellissenos. De Florii, Sfântul Teodor Studitul organizează în Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca o sfidare la adresa lui Leon V, care desființează comunitatea de la Studion și îl exilează pe Sfântul Teodor în Asia Mică. De asemenea, tot în furtuna iconoclastă este ucis și mitropolitul Euthymios. Leon V a numit comnandanți ai armatei, prntre care Toma Slavul și Mihail Amorianul. Când Leon a crezut că Mihail Amorianul conspiră împotriva sa, el a ordonat arestarea acestuia, dar acesta a scăpat și a
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
nestorianismul, în zonele cucerite de musulmani. Deși succesorii lui Heraclius au reușit să salveze Constantinopolul de două asedii arabe (în 674-677 și 717), Imperiul în secolul al optulea și începutul celui de-al nouălea a fost zguduit de marea controversă iconoclastă, însoțită de lupta dinastice dintre diversele facțiuni de la curte. Triburile bulgare și slave au profitat de aceste certuri și au invadat Iliria, Tracia și chiar Grecia. Pentru contracararea acestor amenințări, a fost introdus un nou sistem administrativ. Administrația civilă și
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]