286 matches
-
Poetul este aici un lucid fără mizantropie, suflet animat de idealuri umanitare și inteligență marcată de pasiunea ideilor, în asociere cu ironia caustică, un moștenitor spiritual al secolului luminilor, de la filosofia sa melioristă și cultul rațiunii până la stilul reflecției, demitizant, iconoclast. Cele mai multe dintre epistole gravitează în jurul întrebărilor pe care poetul și le pune cu privire la artă și la condiția de creator, la raporturile cu poezia și cu lumea (Epistolă d. I. C., Epistolă către Voltaire). Satiră. Duhului meu se numără printre cele mai
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
stând lucrurile, suntem obligați să ne întrebăm care ar putea fi rațiunea unui asemenea procedeu. De ce comite Cantemir astfel de deformări ale simbolurilor consacrate, cu prestigiu, care trimiteau la valori tari, de primă importanță ale creștinismului? Dintr-un spirit pur iconoclast, raționalist, de respingere a gândirii religioase? Acesta ar fi răspunsul cel mai la îndemână, dar și cel mai lipsit de nuanțe. Dintr-un spirit de frondă, dintr-o "eliberare" de modelul religios predominant în epocă (așa cum, tezist, explicau lucrurile monografiile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de alta, ea devine vizibilă mai ales prin frecventarea cărții sfinte, care continuă să fie percepută ca un reper obligatoriu, ca imago mundi. Și atunci? Cum se explică procedeul manifest al lui Cantemir de a răstălmăci, într-un spirit laic, iconoclast, simboluri tari ale creștinismului? Risc un răspuns mai subtil. Autorul construiește, în Istoria ieroglifică, o lume lipsită de orice criteriu etic, de orice orientare spirituală, o lume coruptă, putredă, ierarhizată în funcție de rapacitate, de versatilitate, de savoarea de a comite răul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din Istoria ieroglifică. Prin urmare, deși conștient de vasta tradiție creștină a reprezentărilor animaliere, Dimitrie Cantemir este obligat, din consecvență față de realitate sau, mai precis, față de viziunea sa subiectivă asupra realității, să deformeze și să trateze ludic, aparent raționalist sau iconoclast, o serie de simboluri zoomorfe creștine, pentru a ilustra schimonosirea unei lumi care nu mai are salvare, care nu se mai lasă inclusă în lumea ordonată, armonioasă a lui Dumnezeu. Această operație nu este însă semnul unui scepticism, al unei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care conduc destinele Junimii. Este vorba de o dinamică socială care explică și nuanțele ce apar între variantele de discurs conservator pe care le pun în pagină junimiștii ortodocși, pe de o parte, și Eminescu, ca expresie a unui junimism iconoclast și heterodox, pe de altă parte.<ref id=”2”>A se vedea Sorin Alexandrescu, „«Junimea» - discurs politic și discurs cultural“, în Privind înapoi, modernitate, Editura Univers, București, 1999, pp. 47-91.</ref> Junimism, spirit critic și moldovenism În aceeași măsură în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
criticului „Junimii”. încercând o comparație cu momentul 1963, rolurile au fost în 1988 inversate: L. Rusu a căutat să îl reabiliteze pe Maiorescu și încă foarte mulți i-au fost potrivnici, pe când, un sfert de secol mai târziu, un demers iconoclast al lui Al. Dobrescu era și el criticat aproape unanim. Avocatul se transformă în procuror, iar jurații au de fiecare dată o atitudine potrivnică apărătorului, respectiv acuzatorului. Se constată metamorfozarea țapului ispășitor în idol și a idolului în țap ispășitor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viața și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I. până la Constantin cel Mare Creștinismul ca religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserica celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigenții Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIIL; Valdezii, albigenții; 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon; 7. Papalitatea din
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viață și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I. până la Constantin cel Mare Creștinismul că religie de stat; Erezii și secte; Origine; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserică celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inima de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigentii Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIII.; Valdezii, albigentii; 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon; 7. Papalitatea din
ANEXE din 31 august 2004 cu privire la lista disciplinelor la care se sustine examenul naţional de bacalaureat pentru probele d), e) şi f) şi programele pentru disciplinele examenului naţional de bacalaureat din sesiunile anului 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viața și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I. până la Constantin cel Mare Creștinismul ca religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserica celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigenții Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIIL; Valdezii, albigenții; 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon; 7. Papalitatea din
ORDIN nr. 4.786 din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viață și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I până la Constantin cel Mare Creștinismul că religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserică celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inima de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigentii Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIII; Valdezii, albigentii 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon 7. Papalitatea din
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
CONȚINUTURI 1. Viața primilor creștini. Viață și slujirea apostolului Pavel 2. Creștinătatea din sfârșitul secolului I până la Constantin cel Mare Creștinismul că religie de stat; Erezii și secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice 3. Biserică celor două imperii române Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice 4. Epoca cruciadelor Regatul latin din Ierusalim; Richard Inima de Leu; Schimbarea tendinței cruciadelor 5. Albigentii Motivele nașterii sectelor secolelor XI-XIII; Valdezii, albigentii 6. Jan Hus și John Wyclif Husiții; Evenimente premergătoare papalității din Avignon 7. Papalitatea din
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
organizat cel de-al șaselea conciliu ecumenic la Constantinopol, convocat și prezidat de Constantin al IV-lea, ce condamnă ereziile, inclusiv formulele de compromis, restabilind ortodoxia, însă cu prețul pierderilor teritoriale. Sursele despre această perioada sunt puține căci lucrările autorilor iconoclaști au fost distruse după restabilirea cultului icoanelor. S-au păstrat fragmente în actele conciliului ecumenic din 787 sau în operele adversarilor acestora. Cele mai importante sunt cele trei tratate despre distrugerea icoanelor, scrise de Ioan Damaschinul, care se află în afara
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
icoanelor s-a dezvoltat în perioada când imperiul traversa o criză gravă, iar populația își caută refugiul în biserică. În provinciile orientale influențate de monofiziți se susținea că natura divină a lui Hristos nu putea fi redată în icoane. Împărații iconoclaști că Leon III, Constantin V, Leon V, Mihail II, și Teofil erau originali din Siria, Armenia sau din Frigia. Împărătesele Irina și Teodora care au restabilit cultul icoanelor erau din Grecia și Asia Mică. Instrumentul utilizat în aplicarea măsurilor iconoclaste
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și semnează edictul. Constantin V l-a înlăturat pe Leon III și i-a continuat politică. A convocat un sinod ecumenic la Constantinopol în 754 la care nu au participat patriarhii și nici papa. Astfel, a fost desemnat un patriarh iconoclast care a adoptat hotărârea care condamnă icoanele. De atunci, era interzisă fabricarea icoanelor. Cei care le fabricau erau pedepsiți, excomunicați, depuși din funcții ecleziastice, judecați că adversari ai lui Dumnezeu și era pronunțată anatema. Icoanele și picturile au fost arse
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
La 14 ianuarie 771, Irina a dat naștere unui fiu, viitorul împărat Constantin al VI-lea. Când Constantin al V-lea a murit în septembrie 775, Leon a fost înscăunat pe tron la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Leon, deși iconoclast (care nu venera icoanele), a urmat o politică de moderație către iconodulii (cei care au venerat icoanele), dar politicile sale au devenit mult mai dure în august 780, când mai mulți curteni au fost pedepsiți pentru venerarea de icoane. Potrivit
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
orașele Adrianopol și Arkadioupolis. Profitând de moartea lui Krum (la 13 aprilie 814), în vara lui 814, Leon V i-a înfrânt pe bulgari la Mesembria, făcând pace cu bulgarii pentru 30 de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
bulgari la Mesembria, făcând pace cu bulgarii pentru 30 de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna lui 814 are loc la Constantinopol o adunare între
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
Teodor care contestă deschis dreptul împăratului de a se amesteca în treburile Bisericii spunând că acestuia i s-a încredințat Statul, iar nu Biserica. Prin urmare Leon este nevoit să suspende ședința fără a putea să dea câștig de cauză iconoclaștilor. În decembrie 814, patriarhul Nicefor își ia angajamentul - împreună cu episcopii și călugării adunați la Patriarhie - de a rezista până la moarte furtunii iconoclaste. Tot acum el adresează împăratului o scrisoare prin care îl roagă să nu tulbure Biserica pe care părinții
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
dirijorul Louis-Antoine Jullien (1812-1860) și în sezonul de vară 1837 din Jardin Turc. „Rebecca”, un vals al adolescentului Offenbach, a ajuns astfel notoriu în presă, datorită melodiilor preluate din cultul iudaic și i-a adus renumele unui modernist radical și iconoclast. Activitatea pentru Jardin Turc a fost întreruptă abrupt, probabil din cauza diferendelor cu Louis-Antoine Jullien, astfel încât compozitorul s-a văzut deodată lipsit de venituri. Un tânăr muzician german, Friedrich von Flotow (1812-1888) l-a scos până la urmă din încurcătură, oferindu-i
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
personalitatea care poate fi comparată cu Gustave Le Bon? Trebuie să mergem până la Leibniz, până la Leonardo da Vinci, pentru a găsi o asemenea universalitate, o asemenea genialitate."! Admiratorii săi arată consideră că Le Bon face parte de grupul de gânditori iconoclaști și elitiști, care, de la Friedrich Nietzsche la Emil Cioran, au încercat să arate nihilismul și iraționalitatea dogmelor epocii în care au trăit. Încă din primele sale lucrări, Le Bon a avertizat occidentul despre pericolele unei suprapopulări, a criticat ravagiile colonizării
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
toți creștini ar trebui să încerce să închidă gura unui membru atât de periculos." Unii critici cred că Marlowe a încercat să răspândească asemenea puncte de vedere în opera lui și că s-a identificat cu protagoniștii săi rebeli și iconoclaști. Oricum, piesele trebuia aprobate de către "Maestrul de ceremonii" înainte de a putea fi jucate și cenzura publicațiilor era sub controlul Arhiepiscopului de Canterbury. Probabil că aceste autorități nu au considerat inacceptabile nici una dintre piesele lui Marlowe (cu excepția traducerilor din Amoruri). Marlowe
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
și se retrage împreună cu fratele său adoptiv, Cosma, în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. Este hirotonit preot și va oficia în "Biserica Învierii din Ierusalim". După anul 726, când Leon Isaurul (717-740) publică edictul iconoclast, Ioan Damaschinul devine un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate. Ia parte și la sinodul antiiconoclast al episcopilor orientali. A fost cunoscut (mai ales de către teologii secolului al XI-lea), și ca imnograf și melod, datorită imnurilor compuse de
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii, și Expositio fidei; a mai scris și: Contra Jacobitas, De duabus in Christo voluntatibus, trei discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu la scrisorile pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre virtuți și despre vicii. A luat parte cu siguranță și la compunerea unor Carmina (imnuri) liturgice. Scrierile Damaschinului
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
icoanelor. Edictul (care a fost eliberat fără consultarea Bisericii) interzicea venerarea imaginilor religioase, dar nu se aplica altor forme de artă, inclusiv imaginea împăratului sau a simbolurilor religioase, cum ar fi crucea. Argumentele teologice împotriva icoanelor au început să apară, iconoclaștii argumentând că icoanele nu pot reprezenta natura divină și cea umană a lui Isus în același timp. În această atmosferă, nu au mai fost reprezentări grafice publice ale lui Dumnezeu Tatăl, ele apărând două secole mai târziu. Al doilea conciliu
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]