956 matches
-
atunci și față de războaiele din fosta Iugoslavie produse de aceeași paradigmă. După război, turbo-folk-ul a devenit în mod neoficial prima marfă de schimb între părțile combatante. În Croația, turbo-folk-ul a început să formeze în mod decisiv identitatea tinerilor printr-o iconografie extrem de erotizată, prin idealul de îmbogățire rapidă și al escapismului. În regimul catolic al lui Tudjman, turbo-folk-ul a creat un fel de vacuum ideologic printre ascultătorii genului. Fără să aibă mustrări de conștiință, aceștia o ascultau pe Ceca, vedeta turbo-folk
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
sobor de preoți. Elemente de arhitectură ale ansamblului mănăstirii Pictura interioară a bisericii Mănăstirii Plătărești a fost executată între anii 1646-1649 de o echipă de pictori-zugravi străini, „"familiarizați cu tehnica și procedeele artistice de sorginte occidentală, pe care le aplică iconografiei tradiționale, pictori aparținând cel mai probabil mediilor artistice rusești"”. Acest fapt rezultă și din scrisoarea pe care Matei Basarab o trimite țarului Mihail I al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, prin care
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
publicistică-proză-dramaturgie (417-445), manuscrise inedite din "Fondul Nicolae Labiș". Suceava (446-493), culegeri de folclor (494-525), traduceri de autor/din operă (526-583), corespondență (584-620), iar "contribuțiile critice" în: volume (621-641), periodice (642-1128), manifestări culturale (1129-1155), la care este adăugat un capitol de iconografie, altul de repere critice, precum și bibliografia publicațiilor consultate, indicii de volume/poezii, nume de persoane. Este prima lucrare de acest fel întocmită pentru Nicolae Labiș. "Addenda" referințe necuprinse în biobibliografiile dinaintea anului 1971, respectiv pozițiile 2344-2423. Ediția a fost scoasă
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
și, parțial, grafica: p.1-520 + 521-535 (34 reproduceri). "Addenda" cuprinde: apocrife/incerte (23 schițe/povestiri și o poezie, p.539-612), autografe (p.613-614), dedicații (p.615-622), acte și documente de arhivă private și oficiale (p.623-678, în nr. de 89), iconografie (14 foto de familie, p.679-983). "Aparatul critic" conține: cronologie (p.XXXIII-LXII, între anii 1481-1981), note-variante-comentarii (p.685-926, inclusiv descrierea celor 15 caiete/seturi de manuscrise olografe ale poetului și a volumelor princeps, fiind puse în evidență sute de variante
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
27 noiembrie 1885 - 1 septembrie 1944, Valea Mare, j. Argeș, răpus de cancer pulmonar). Ediție bibliofilă și critică de cca. 8200 p., din care: textul poetului este de 6360 p., iar aparatul critic (prefață, cronologie, note, comentarii, variante, repere critice, iconografie, indici etc.), de peste 1800 p., în care a fost conservată in nuce structura/arhitectura de autor, în ceea ce privește creația orânduită de N.S. în cele peste douăzeci de volume/ediții de sine stătătoare (versuri și proză între 1960-1982) alcătuite de el, a
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
menade a pictorilor olarilor Kleophrades (München), Amasis (Würzburg și Louvre) și Kleophon, și în fine cea a călătoriei zeului pe mare, spre Naxos, de pe tava lui Exechias (München, Staatliche Antikensammlung). La jumătatea secolului V î. e. n. se produce o schimbare în iconografie; zeul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veșminte lungi, ia de acum încolo o înfățișare adolescentină. Atributele îi sunt pe lângă tirs, toiagul său ornat cu conuri de pin și frunze de viță de vie, un kantharos
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
lui Marin Bucur. 1. Perpessicius - Opere. [Volumul] 1-2. [București], Editura pentru Literatură, 1966-1967, 320 pagini (1) și 467 pagini (2). 2. Victoria Ana Tăușan - Cartea nopților. [București], Editura Albatros, [1977], 68 pagini. 3. Caietele Mihai Eminescu. Studii, articole, note, documente, iconografie și bibliografie prezentate de Marin Bucur. [Volumul] IV. București, Editura Eminescu, 1977, 308 pagini. 4. Mihai Eminescu - Dicționar de rime. Ediție îngrijita de Marin Bucur și Victoria Ana Tăușan. [București] Editură Albatros, [1976], 712 pagini. (Dicționarul Albatros). 5. În ziua
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
Nicolae Scurtu Istoric de artă, eseist și excelent editor și cunoscător al iconografiei religioase din cele mai diverse spații și epoci, I. D. Ștefănescu (1886-1981) reprezintă, astăzi 1, o autoritate de necontestat în plan național, cât și în lumea specialiștilor din întreaga Europă. Instruit temeinic și format în spiritul rigorii și al exigenței
Câteva însemnări despre cărturarul I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5117_a_6442]
-
de Irineu din Lyon, pare să confirme - spun că la moartea lui Biserica trăia în pace sub Vespasian, iar cinstirea sa ca martir se datorează numai faptului că a suferit în acele timpuri atât de confuze și de primejdioase. În iconografie are emblemă palmierul. Bibliografie: "Enciclopedia Cattolica", Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze; "Enciclopedia dei Papi", Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; John N.D. Kely, "The Oxford
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
reflexia lor pe silueta femeii și a pereților interiori ai camerei. Deși tematica impune o minuțiozitate deosebită prin explicitarea detaliului, atenția artistului a rămas concentrată pe captarea efectelor lumii calde în întunericul camerei. Subiectul tabloului este unul rar întâlnit în iconografia transilvăneană, el dovedind că Mieß a abordat și teme mai puțin prezente în spațiul ardelenesc, tocmai prin încercările sale novatoare în domeniul limbajului plastic și al tematicii. Muzeul Brukenthal prin colecțiile sale, are tablouri care surprind prin ineditul abordării soluției
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Nicolae Scurtu Bibliografia poetului, jurnalistului și traducătorului Nicolae Labiș (1935-1956) este incompletă întrucât, surprinzător, unele biblioteci și arhive, publice și particulare, încă dețin manuscrise, epistole și iconografie necunoscute, aparținând celui ce a scris inconfundabila poemă Moartea căprioarei. Inexistența unei ediții integrale a operei, lipsa unei biobibliografii complete și o cunoaștere fragmentară a ceea ce a publicat Nicolae Labiș duc, cum e și firesc, spre o exegeză superficială și
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
mai direct sau mai indirect - a folosit doctrina lui habacuc și în predicile sale (cf. Faptele Apostolilor 13,41). Habacuc este cinstit de creștini drept sfânt și sărbătorit la 15 ianuarie, conform Martirologiului Roman și a Sinaxarului. Caracteristicele esențiale ale iconografiei lui habacuc sunt puse în raport cu tonul său agitat și amar, prezent în textul cărții sale. Accentele de temeinică încredere în Dumnezeu și de speranță, care încheie cartea cu atâta pasiune, nu s-a impus niciodată fanteziei artiștilor. Aspectul profetului este
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
fanteziei artiștilor. Aspectul profetului este în general senil, cu barbă, încovoiat. Așa este, de exemplu, reprezentat într-un mozaic la Hosos David, Salonic, una dintre reprezentările sale cele mai vechi (se. Al V-lea), care a dat tonul mai ales iconografiei bizantine. Uneori apare de-a dreptul deformat. Textul din „"Mystère de Rouen"” spune că habacuc trebuie spă fi fost „"barbu et voûté ou même bossu"” și tot așa apare în statuia lui M. Civitali (sfârșitul sec- al XV-lea) din
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
ex. basorelieful de pe ușa bazilicii sf. Sabina din Roma, cca. 430 e.c.) până la portalul bisericii sf. Fidel din Como și la capitelul Baptisteriului din Parma (din școala antelamică) și la sculptura lui Bernini din S. Maria del Popolo, Roma. Text: Iconografie:
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
câte patru pe fiecare parte) cu arcuri ușor frânte, separate între ele de stâlpi încorporați în zidurile laterale. Bolta altarului este semicilindrică înspre vest și are formă de semicalotă pentagonală (cu legături spre cele cinci laturi ale absidei) înspre est. Iconografia bisericii din Dolheștii Mari este printre cele mai vechi ansambluri de pictură murală păstrate pe teritoriul fostului Principat Moldova. Prof.dr. Vasile Drăguț a înscris pictura murală a bisericii dolheștene, alături de cea a Bisericii "Înălțarea Domnului" din Lujeni (executată după 1453
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
tencuiți cu un amestec de lapte de var fin, legat de lungi filamente mătăsoase de in. Pictura originară este păstrată în prima nișă a peretelui sudic al pronaosului, unde se află și mormântul hatmanului Șendrea. Ea este considerată unică în iconografia moldovenească , fiind legată stilistic de picturile din biserica domnească de la Curtea de Argeș, realizate în secolul al XIV-lea. Frizele cu figuri au proporții diferite, iar în rândul de jos personajele sunt redate în întregime. Pe peretele vestic al pronaosului se află
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
circulației monetare de ansamblu. Moneda connstituie o sursă importantă de cunoaștere istorică, analizând aspectele economice, politice, culturale și sociale ale societăților. Poate furniza informații despre personalități, divinități și fapte istorice. Se urmăresc condițiile în care s-a exercitat dreptul monetar, iconografia monedei, stabilirea monetăriilor și a duratei lor de funcționare, denumirea, emblemele heraldice, portretul, curentele artistice. Preocupări de numismatica s-au manifestat în antichitate și în renaștere. Din secolul XIX, s-au adăugat studiului numismatic și medaliile. În 1891 s-a
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
aproape 3.000 de metri pătrați). Autoritățile au sprijinit echipa de pictori." "Au existat o serie de dezbateri între mine și pictori", mărturisește părintele Vuluță. "La noi, necătând că suntem tot români, când e vorba de pictură, există o diferență. Iconografia e puțin altfel. El a zis: «Asta-i arta mea, asta-i viziunea mea!»." "Vă pare rău?" - îl întrebăm pe părintele. "Nu. Mă bucur că am reușit să terminăm această lucrare. Cu toate că în ce privește pictura am trecut prin multe încercări și
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia () [Corola-website/Science/309679_a_311008]
-
a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană). Tot potrivit legendei, Nicolae de Mira ar fi fost unul din cei 318 participanți ai Conciliului de la Niceea, astăzi İznik, Turcia. Mâna dreaptă a sfântului, primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale în războiul împotriva musulmanilor, chiar
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
venerată în budismul Mahayana, dar și în budismul Vajrayana. Ea este asociată cu lumina și soarele, și este considerată Mama Stelei Nordului. Simbolurile zeiței sunt raza de soare, colțul de animal, săgeata, arcul, acul și firul de ață. apare în iconografie ca o femeie îngrozitoare cu mai multe brațe, și având trei fețe, dintre care una este de mistreț. Ea umblă escortată de un alai de zeițe cu râturi de animal, în caleașca sa trasă de șapte porci , sau călare pe
Marici () [Corola-website/Science/330786_a_332115]
-
fost inițiatorul mai multor congrese științifice, a ținut prelegeri și a scris pe larg despre ornitologia americană și europenă și despre alte ramuri ale istoriei naturale. Între 1832 și 1841, Bonaparte și-a publicat lucrărarea sa despre animalele din Italia, "Iconografia della Fauna Italica". De asemenea, a publicat "Specchio Comparativo delle Ornithologie di Roma e di Filadelfia" (Pisa, 1827), unde a prezentat o camparație între păsările de latitudine din Philadelphia și speciile italiene. A participat în apărarea Romei împotriva celor 40
Charles Lucien Bonaparte () [Corola-website/Science/323589_a_324918]
-
materială. De accea există un puternic contrast între austeritatea extremă a călugărilor și prosperitatea mirenilor jainiști. Laicatul însă se va dovedi un susținător vehement al religiei și se va deda la o filantropie care cuprinde forme multiple. El va patrona iconografia sacră, va înălța, restaura și tutela temple și alte lăcașuri cultice și va fi un promotor al literaturii jainiste. Rezultatul acestor demersuri va fi reprezentat de înflorirea unei remarcabile arte religioase. Postirea este des întâlnită la jainiști, mai ales în timpul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
templelor datează încă din cele mai vechi etape ale jainismului, precedând nașterea lui Mahavira. În textele mai vechi, zeii sunt descriși ca aducând omagii imaginilor și relicvelor tirthankarașilor în templele celeste. Deoarece Mahavira nu s-a pronunțat pentru sau împotriva iconografiei și a lăcașelor de cult, venerarea imaginilor a devenit o componentă esențială a tradiției jainiste. Numeroase reprezentări ale tirthankarașilor de la începutul primului mileniu au fost descoperite într-o stupă jainistă la Mathura în Uttar Pradesh. Ipostazele timpurii ale profeților jainismului
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
ale profeților jainismului sunt cele meditative ale poziției lotus, sau cele în care stau în picioare cu o atitudine de revocare a trupului; modul de distingere a tirthankarașilor se face prin inscripții ale numelui aplicate pe piedestaluri. În următorii ani, iconografia jainistă cunoaște niște inovații: în secolul al V-lea apar simbolurile specifice fiecărui profet (majoritatea totemice: Mahavira - leul, Parshva - șarpele, Munisuvrata - țestoasa, Rishabha - taurul, etc.), iar în secolul al IX-lea apar cele 24 de shasanadevatas, "zeițele doctinei", asociate câte
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
mai bine doctrina. Screrile canonice sunt următoarele: Textele necanonice nu formează miezul literaturii jainiste, dar contribuie substanțial la înțelegerea religiei. Ele diferă în funcție de sectele jainiste. Simbolurile jainiste poartă amprenta influențelor indiene și au unele asemănări cu motivele hinduse sau budiste. Iconografia religioasă abundă de simboluri, fiecare tirthankara având propriul însemn reprezentativ, "lanchhana". De exemplu Rishabna, primul profet este reprezentat printr-un taur, Ajitnath, al doilea, printr-un elefant, Sambhavanath, printr-un cal, Abhinandannath, printr-o maimuță, Parshva prin șarpe, iar Mahavira
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]