744 matches
-
mărturisește atașamentul pentru arta ca „reprezentațiune a idealului”, deslușit în „formele naturei”, forme care nu trebuie niciodată copiate întocmai. Menirea frumosului este de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un maiorescian și un adept al teoriilor idealiste, schopenhauriene asupra artei. Sprijinit pe autoritatea lui Ferdinand Brunetière, deschide un „proces” romanului „realist” (de fapt, naturalist) în Studiu asupra romanului realist din zilele noastre („Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura naturalistă, imitatoare „slugarnică” a naturii, junimistul îl viza pe Émile
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
a grupelor social-umane, distingem două clase de psihoze colective, și anume: I) Psihozele de sublimare, care își au originea în Supra-Eul colectiv, cu referință asupra trecutului istoric al grupului social și în care intră următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele idealiste în relație directă cu Supra-Eul colectiv, manifestate prin tendințele de afirmare, într-o manieră sublimată a idealurilor maselor sociale. Acestea sunt „psihozele utopice. Psihozele de refugiu sau psihozele regresive, caracterizate prin conduite de refugiu sau de retragere în trecut. Ele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Vom încerca în continuare, să facem o descriere a formelor de psihoză colectivă. Așa cum am afirmat deja, se disting două grupe de psihoze colective, de sublimare și de descărcare, în cadrul cărora remarcăm existența unor forme de manifestări psihopatologice. 1) Psihozele idealiste Acest grup de psihoze colective sunt în relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul grupului social un rol compensator, oferind, în condițiile anomiei sociale, o soluție la criza socială a valorilor normative ale maselor. 2) Psihozele de refugiu Acest grup de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de psihoze colective sunt în relație cu tendința manifestă de „întoarcerea către trecut”. Ele sunt psihoze de natură regresivă, situații de închidere narcisică, colectivă, de izolare din fața realității prezente și „căutarea” unei alte realități prin „întoarcerea în trecut”. Spre deosebire de psihozele idealiste, care sunt psihoze utopice, psihozele de refugiu sunt psihoze schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patru categorii de activități procedurale sunt următoarele: • faza I - investigatorul fenomenolog alege un fenomen care îl interesează, în situația de ins aflat pe calea vieții, care îl împinge inexorabil în „lumea trăită”. Cercetarea fenomenologică autentică nu este nici narcisică, nici idealistă. Cercetarea fenomenologică serioasă pune în rezonanță și împinge investigatorul în profunzimea lumii; • faza a II-a - cercetătorul fenomenolog investighează fenomenul identificat trăindu-l, nu doar teoretic; • faza a III-a - cercetătorul fenomenolog reflectează asupra temelor esențiale și structurilor ce caracterizează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
purta, în general, într‑un anumit fel acasă, între prietenii apropiați, și în alt mod (care să o securizeze) în cadrul interacțiunilor sociale; e) eul spiritual: reflectă valorile existențiale ale unei persoane; din această perspectivă, persoanele sunt caracterizate ca fiind pragmatice, idealiste, religioase, altruiste, pacifiste etc. Eul viitor (eul posibil) vizează modul în care persoana își percepe potențialul de dezvoltare personală și se proiectează în viitor. Eul viitor cuprinde aspirațiile, motivațiile, scopurile pe termen mediu și lung, el având o structură importantă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Debutează în „Noua revistă olteană” (1903), unde susține cronica literară și publică versuri. Prima carte, Viorele, îi apare în 1904. Colaborează la „Viitorul”, „Apărarea națională”, „Noua revistă română”, „România jună”, „Ramuri”, „Românul literar”, „Sămănătorul”, „Revista modernă”, „Carmen”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „ Revista idealistă”, „Convorbiri critice”, „Luceafărul”, „Presa Olteniei”, „Gorjanul”, „Situația”, „Jurnalul”, „Condeiul” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Alexandru Amar, Polyclet, I. Polyclet, I.C.P. Polyclet. Prin versurile din Viorele și din Zări albastre (1913) P.-P. ilustrează în registru minor orientările simboliste ale
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
fiul Vasilicăi (n. Popescu) și al lui Ioan Pora, funcționar. Face studii liceale la „Sf. Sava” din București, unde urmează și Facultatea de Litere și Filosofie, lucrând apoi ca secretar literar la Editura Cartea Românească. Debutează în 1903, la „Revista idealistă”, cu poezii, iscălite V. Brad și N.P., iar prima carte, Din alte vremuri, îi apare în 1910. Colaborează la „Revista noastră”, „Ramuri”, „Calendarul «Minervei»”, „Viața literară”, „Convorbiri critice”, „Universul literar”, „Vieața nouă”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Secolul”, „Seara”, „Dimineața
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
1918, la „Viitorul”, colaborează la numeroase periodice, printre care „Paloda” din Bârlad (unde a debutat, în prima clasă de liceu), „Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), „Făt-Frumos”, „Revista mondenă”, „Epoca literară”, „Floare-albastră”, „Pagini alese”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Țara nouă”, „Flacăra”, „Ilustrațiunea națională”, „Tribuna”, „Românul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Universul”, „Naționalul”, „Epoca”, „România”, „România nouă”, „Mișcarea”. Editorial, debutează în 1907, cu volumul de poezii Flăcări. Culegere de „poezii erotice”, în realitate conținând și versuri
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
factor explicativ independent, este necesar să vedem cum acționează. Patru poziții asupra rolului conștiințeitc "Patru poziții asupra rolului conștiinței" În sociologia actuală, s-ar putea desprinde patru mari poziții în legătură cu rolul conștiinței în explicarea fenomenelor sociale. Prima este poziția tipic idealistă, în sensul dat termenului de Karl Marx: conștiința este aceea care, în ultimă instanță, explică fenomenele sociale. Celelalte trei caută să identifice rolul conștiinței în cadrul unui determinism obiectiv mai general (poziția materialistă în explicarea fenomenelor sociale). Conștiința ca factor determinant
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Marx: conștiința este aceea care, în ultimă instanță, explică fenomenele sociale. Celelalte trei caută să identifice rolul conștiinței în cadrul unui determinism obiectiv mai general (poziția materialistă în explicarea fenomenelor sociale). Conștiința ca factor determinant. Însăși constituirea sociologiei a eliminat interpretările idealiste naive ale vieții sociale care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general, și rolul situației în geneza comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
situației în geneza comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să reediteze, într-un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia fenomenologică, interacționismul simbolic, etnometodologia. Ceea ce caracterizează aceste orientări este încercarea de a transfera mecanismele determinative de la interacțiunea obiectivă a fenomenelor sociale la nivelul subiectului uman, autor al vieții sociale. Există o largă varietate de asemenea abordări. Unii reprezentanți
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale teoretice. Variații pe tema comprehensiuniitc "Variații pe tema comprehensiunii" Ideea că faptele umane sunt determinate de intențiile subiective și că ele trebuie explicate prin referință la acestea este reprezentativă pentru întreaga gândire socială tradițională. Ea exprimă în fapt abordarea idealistă a fenomenelor sociale, cum o denumea Karl Marx. Încercări epistemologice de elaborare mai sistematică a metodologiei de cercetare pe baza acestei teze fundamentale au apărut însă relativ recent. Sunt mai mulți factori care explică această întârziere. În primul rând, trebuie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să înțeleagă în acești termeni specifici toate aspectele vieții lor sociale și culturale, și nu să elaboreze un cadru „universal” în care să forțeze analiza culturilor particulare. După cum s-a observat (Harris, 1968), elaborarea emică este fundată pe o viziune idealistă tipică. Cauzele acțiunii umane trebuie căutate, în primul rând, în „definițiile, valorile și ideologiile actorilor”. Abordarea etică subliniază importanța datelor obiective: observația directă a acțiunilor umane devine mult mai importantă decât culegerea de date subiective. În această perspectivă, este căutată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prietenului său etc. Întrebarea se mută însă automat la un nou nivel: de ce X dorește ceva, și nu altceva; de ce vrea să..., de ce consideră că este necesar să...? În acest sens, Vladimir Ilici Lenin atrăgea atenția asupra faptului că interpretările idealiste pornesc în explicație de la jumătatea drumului. El trebuie să determine mai departe ce se află în spatele motivelor, dorințelor, aspirațiilor actorilor (Lenin, 1969). A explica în fapt înseamnă a pune în evidență ce anume îi determină pe oameni să gândească și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un alt om în aceeași situație, cu același om în altă dispoziție. Or, nimeni nu poate fixa dinainte sau retrospectiv limitele consecințelor, decât dezvoltarea unor asemenea decizii localizate și datele”. Prin această opțiune indeterministă este implicată totodată o poziție net idealistă. Fenomenele social-istorice sunt explicate prin conștiința actorilor lor. În spatele acestei conștiințe nu stă nimic care să reprezinte o condiție determinată, demnă de luat în considerare de către cercetător. Este un lucru general acceptat de către cei care promovează metoda comprehensiunii că, pentru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acele caracteristici ale unui sistem politic ce promovează puterea politică a burgheziei. El însă nuconține în sine explicarea celorlalte caracteristici care au multiple condiționări. În fine, o ultimă problemă pe care este necesar s-o examinăm. După cum am văzut, strategia idealistă de explicare a societății pune accent pe un aspect care părea a fi de la sine evident: societatea este constituită de oameni. Dacă oamenii sunt aceia care prin acțiunile lor produc întreaga organizare socială și dacăoamenii sunt în mod abstract aceiași
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în cercetarea operelor literare, susținută la Universitatea din București, a obținut doctoratul în litere și filosofie. A practicat meseria de profesor și pe aceea de avocat. A colaborat la numeroase periodice, între care „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Rampa”, „Universul”, „Revista idealistă”, „Adevărul literar”, „Flacăra”, „Dimineața”, „Facla”, „Viața literară și artistică”. A mai semnat și O.M. sau Omin. M. este recunoscut ca unul dintre „maeștrii” falsului documentar introdus în câmpul cercetării literare. A plastografiat abundent, a inventat documente, a pus în
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
revoluțiile, el n-a plecat de la o idee originală, originalitatea fiind nespus de rară și T. Maiorescu neavând nici un fel de inventivitate: în prima, a pornit de la istoricismul german și de la evoluționismul englez; în cea de-a doua, de la estetica idealistă a lui Platon, filtrată întâi prin Hegel și apoi prin Schopenhauer. Meritul lui stă în a le fi aplicat în chip judicios împrejurărilor vieții noastre culturale. E. LOVINESCU Vocația pentru început a lui Maiorescu, oricât ar fi de excepțională, implică
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
unei „provincii pedagogice” așa cum este ea înfățișată în cea de-a doua parte din Wilhelm Meisters Wanderjahre, a descris Castalia, o federație de școli de elită, rupte de „zgomotul și furia” istoriei și specializate în promovarea unei culturi elevate și idealiste 2. Castalia, care își luase numele de la izvorul parnasian sfânt pentru muze, era simbolizată de „jocul cu mărgele de sticlă”, o misterioasă lingua sacra, un joc al minții care sintetiza într-un mod ezoteric cele mai înalte realizări spirituale ale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
găsim (implicit sau explicit) educația, de vreme ce construirea unei societăți bune (sau perfecte) necesită în primul rând o revoluție antropologică. De la Republica lui Platon până la planurile din ziua de azi de a construi sau reconstrui societăți deschise, de la paideia elinilor până la idealista Bildung a germanilor și la declarațiile-program ale celor mai puțin filozofice proiecte educative contemporane, școala și cetatea, educația și puterea sunt inseparabile. În România, unde prima universitate modernă a fost înființată abia în 1860, planurile cuprinzătoare de a educa națiunea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la comunitate, ci merge înainte către ea. Totuși, o asemenea perspectivă temporală nu ia cu adevărat în seamă istoricitatea experienței umane: trecutul nu prea contează, din prezent sunt selectate mai ales exemplele convenabile, iar viitorul este conceput pe baza unei idealiste rupturi morale între ceea ce știm despre om și ceea ce ne dorim ca acesta să fie. Astfel, dacă examinăm vasta și variata experiență comunitară de pe solul american, optimismul cu privire la viitor (ca să nu mai vorbim de prezent) scade dramatic: comunitățile puritane erau
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru o dramaturgie românească (1936). Dramaturgul este îndrumat spre modelul clasic, care e bine să-și tragă sevele din substanța legendelor, a credințelor populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii idealiste. E un pact febril cu iraționalismul, de unde și limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
zisă cade, fiindcă noi Înțelegem ca și recenzia să țintească, pe cât mai mult, către valorificarea critică riguroasă, științifică. Este bine știut că acest lucru nu a fost posibil până nu demult. Critica literară burgheză spijinindu-se pe principiile unei estetici metafizice idealiste, nu putea furniza nici un fel de teorii precise pentru analiză. Cronica literară Însăși nu se compunea decât dintr-o Însăilare eclectică de impresii, desigur cu pretenții de principialitate. (Ă). Teoria revoluționară pe care, astăzi, estetica marxist-leninistă o pune la Îndemâna criticii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]