755 matches
-
situație. La rândul său, Jean Piaget aduce critici severe situaționismului, deoarece acesta consideră omul o „ladă goală” pe care o umple societatea, ignorându‑se rolul personalității. Apoi, lăsând la o parte faptul că adeseori situația este tratată într‑o manieră idealistă, ca o totalitate a stărilor psihice ale grupului, ale expectațiilor și motivațiilor membrilor grupurilor, modelul situațional nu poate răspunde la două întrebări: 1) de ce nu s‑au descoperit trăsături care, fără să fie universale, să fie cel puțin comune liderilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
angajați pe perioade scurte de timp; decidenții analitici sunt adeseori autoritari, despotici; decidenții comportamentali sunt predispuși spre o abordare „moale” a deciziilor, au dificultăți în a spune „nu” celorlalți și în luarea deciziilor dificile; decidenții conceptuali pot dezvolta o abordare idealistă și indecisă în procesul luării deciziilor (Kinicki, Kreitner, 2003, pp. 183-184). Cei doi autori citați arată că informațiile cu privire la stilurile decizionale au o triplă semnificație: oferă decidenților posibilitatea conștientizării propriului stil și ca urmare a descoperirii punctelor forte și slabe
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asocierea unuia sau a mai multor sensuri cu un complex sau înveliș sonor susceptibil de o întrebuințare gramaticala în procesul comunicării”21. Considerat de mistici ca fiind de origine divină, cuvântul a atras dintotdeauna atenția cercetătorilor, fie ei de orientare idealista, fie materialistă. Astfel, în capitolul intitulat " Puterea revelatoare a cuvântului omenesc", profesor Dumitru Stăniloaie, considerat unul dintre cei mai de seama filosofi creștini contemporani, sublinia că, cuvântul omenesc are o mare și misterioasa putere, el putând micșora sau putând face
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
În anul 1886 a început activitatea jurnalistică la gazeta „Lupta” a lui G. Panu. A colaborat, deseori sub pseudonimele Memphis, Moșu, Tel, la diverse periodice politice și literare dintre 1886 și 1918, printre care „Lupta”, „Epoca”, „Ziua”, „Cronica”, „Adevărul”, „Revista idealistă”, „Minerva”, „Înainte”. La unele a fost redactor, girant-responsabil, secretar de redacție sau prim-redactor. Scria mult, cu relativă ușurință, urmărindu-și ideile cu pasiune. Director general al teatrelor și director la Teatrul Național din București, în două rânduri, mai întâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285520_a_286849]
-
nu am avut o educație catolică (nici măcar nu am luat prima sfântă împărtășanie) și apoi pentru că alegerea mea, încă de la începutul pubertății, este în mod conștient laică și, în sfârșit, lucrul cel mai important dintre toate, pentru că „natura” mea este idealistă (nu în sens filozofic, ci existențial). Tu însuți mă acuzi de idealism. Este o acuză pe care o accept, pentru că e adevărată. Habar nu ai cât am invidiat dintotdeauna lipsa ta de idealism prost... Acum însă se poate spune orice
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
însuți mă acuzi de idealism. Este o acuză pe care o accept, pentru că e adevărată. Habar nu ai cât am invidiat dintotdeauna lipsa ta de idealism prost... Acum însă se poate spune orice despre Biserica catolică, în afară de faptul că este idealistă. Ba chiar este contrariul idealismului: non-idealistă, în schimb, absolut pragmatică. Mai mult decât oricine, preoții sunt cei care văd cu profund pesimism lumea așa cum este ea: nimeni nu e mai abil și mai vigilent decât ei când vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
directă, concretă, dramatică, corporală, se nasc toate discursurile mele ideologice. Ca transformare (mai bine spus degradare, deocamdată) antropologică a „lumii”, pentru mine, consumismul este o tragedie care se manifestă ca deziluzie, mânie, taedium vitae, blazare și, în final, ca revoltă idealistă, ca refuz al statu-quo-ului. Nu văd cum poate un prieten să glumească pe seama acestor lucruri. Dar să ne întoarcem la avort. Tu spui că lupta pentru prevenirea avortului pe care eu o sugerez ca primă măsură este veche, după cum vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
numai pentru că statu-quo-ul o impune? Foarte bine, tu ești cinic (la fel ca Diogene, ca Menippos... ca Hobes), nu crezi în nimic, viața fătului este o prostioară romantică, un caz de conștiință pe o astfel de problemă fiind o tâmpenie idealistă. Dar astea nu sunt motive întemeiate. 25 ianuarie 1975. Thalassa 1tc "25 ianuarie 1975. Thalassa1" Dragă domnule director, Vă trimit alăturat, cu o dedicație ca semn al sincerei mele prietenii - chiar dacă în cazul de față nu este lipsită de polivalențe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Sábato, Sartre contra Sartre, articol publicat în revista "Sur", Buenos Aires, 1964. 39 Idem. 40 Isabel Allende, Un hombre atormentado, interviu apărut în revistă "Paula", nr. 90, iunie 1971, pp. 90-95. 41 Idem. 42 Andrés Gómez, Sábato, la rebelión de un idealista, interviu publicat în revista "La Tercera", Buenos Aires, 28 mai 2000. 43 Ernesto Sábato, Antes del fin, p. 12. 44 Ibid., p 46. 45 Antes del fin. 46 Silvina Heguy, Sábato leș habló de la guerra a los chicos, articol publicat în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
profundo, articol apărut în revistă "Espacios de época", Buenos Aires, nr. 440. 58 Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, p. 76. 59 Ernesto Sábato, La cultura en la encrucijada nacional, p. 84. 60 Idem. 61 Andrés Gómez, Ernesto Sábato, la rebelión de un idealista, articol publicat în "La Tercera", Santiago de Chile, 28 mai 2000 (din volumul Medio siglo con Sábato de Julia Constenla, Editura Javier Vergara Editor, Santiago de Chile, 2000). 62 Cuadernos Hispanoamericanos, Madrid, CXXXI, no. 391, ianuarie 1983, Homenaje a Ernesto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1918, S. devine prim-redactor al revistei. Alcătuiește unicul număr (4 aprilie 1912) al publicației „Grădina Hesperidelor”, iar la Arad înființează și conduce revista „Salonul literar” (15 martie 1925-15 mai 1926). Colaborează și la „Românul”, „Românul literar”, „Vieața nouă”, „Revista idealistă”, „Viața literară și artistică”, „Convorbiri critice”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Scena”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul literar și artistic”, „Litere”, „Însemnări ieșene”, „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
citit despre el. Joyce i-a cunoscut nu numai pe Freud și pe Jung, dar și pe Vico, Giordano Bruno și, firește, pe Toma d'Aquino ; Yeats a fost un profund cunoscător al teozofici, al misticismului și chiar al filozofiei idealiste a lui Berkeley. În alte literaturi, cercetările privind asemenea probleme au fost poate chiar mai numeroase. Nenumărate sânt interpretările teologiei lui Dante, în Franța, E. Gilson și-a apucat cunoștințele de filozofie medievală la exegeza unor pasaje din Rabelais și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la o probă importantă: confruntarea cu scrierea considerată "nucleul" germinativ al tuturor celorlalte lucrări normative, Poetica aristotelică. Prin relația dintre artă și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de mai târziu) care consacră relația cu trecutul și care va proiecta procesul în sine al memorării la nivelul conștiinței și al mentalului colectiv. Pe lângă moștenirea aristotelismului, gândirea romană va prelua complementar și problematica transcendenței, dezbătute mai ales de filosofia idealistă, despre care se consideră îndeobște că separă materia de formă și că încadrează critic realitatea sensibilă 11, în numele unei ontologii absolute. Platon spune despre sofist, în dialogul cu același nume, că aparține grupului de producători de forme sensibile, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pot fi supuși altei specializări sau unui nou transfer metaforic" (D. Slușanschi, 1971: 588-589). Sub aspect conceptual-semantic, nucleul dur al limbajului filozofic cuprinde termeni monoreferențiali ce concurează la univocitatea interpretării. Abstracție este funcțional în contexte specifice: abstracție empirică, abstracție constructivă (idealistă, sintetică), abstracție logico-matematică, abstracție fizică. Sintagmele terminologice întăresc caracterul științific, realizează distincțiile necesare la nivelul contextelor specializate. Numeroase alte sintagme fixe au caracter diagnostic: logică în sintagmele monoreferențiale - logică simbolică (matematică), logica probabilistică etc; subiect în asociere cu conținuturi conceptuale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
evoluției ireversibile sau continue în timp a universului" (idem). Există termeni care au migrat dinspre limbajul filozofiei spre alte domenii de specializare: emergent (lat. emergere "a ieși, a se arăta") era utilizat ab initio în filozofie, cu sensul de teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, creată în deceniul al treilea al secolului XX, de filozofii englezi S. Alexander și C.L. Morgan. Termenul este folosit astăzi în limbajul fizicii, în matematică, în științele naturii, cu statut de metaforă conceptuală etc. Entitate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sociologie ce transpune fără pertinență fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este considerată reacționară, deoarece reduce aspirațiile proletariatului la o problematică de energie a libidoului, la fel ca pe cele ale burgheziei. Psihiatria sovietică denunță psihanaliza ca fiind „idealistă”, deoarece nu raportează psihismul doar la condițiile materiale de existență, și „materialistă mecanicistă”, deoarece vede în libido un instinct sexual nemodificabil. Ca și psihiatria tradițională, opera lui Pavlov justifică refuzul geneticii și al testelor psihologice și favorizează numai atenția îndreptată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
între grupurile și clasele sociale. * Poziționarea în ansamblul cugetării sociologice: susținând că dinamica socială se bazează exclusiv pe forțele ideale ce-i sunt proprii, excluzând deci forțele materiale, economice, gândirea lui Comte reprezintă, în teritoriul teoretic european, cea dintâi abordare idealistă orientată sociologic asupra devenirii societății. * Cercetarea societății: trebuie să beneficieze de instrumentele științei valabile, sursele primare ale obținerii datelor fiind observația și experimentul; cercetătorul nu poate face abstracție în cunoaștere de forța religiei, a uneia a cărui conținut schimbat față de
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ascensiune către ideea absolută, după o dialectică chemată să înțeleagă realitatea în același timp în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism sau unui materialism consecvent, dar din faptul că limba a fost considerată de cele mai multe ori ca fiind cosubstanțială cu gîndirea, se induce o notă de idealitate și de problematică idealistă în studiul limbii. Cu toate acestea, chiar cînd se admite primatul idealității în studiul limbii, idealismul deplin nu se poate manifesta, deoarece de obicei sînt avute în vedere și realități specifice diferitelor limbi, fapte concrete, prin urmare, cărora li se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
consideră că realitatea adevărată se află dincolo de lumea materială, În sfera spirituală și se poate ajunge la cunoaștere prin experiență interioară. Ritmurile ciclice de interacțiune Între expresiile senzoriale și ideatice ale culturii umane produc o fază intermediară, de sinteză - cea idealistă - care reprezintă combinația lor armonioasă. În noua paradigmă, cuantică, Universul nu mai este privit ca o mașină compusă din numeroase obiecte separate, ci apare ca un Întreg armonios și indivizibil: o rețea de relații dinamice, care includ observatorul uman și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
istoriei și dezvoltarea speciei romanești centrate pe educarea contemporanilor în spiritul lecțiilor exemplare ale trecutului, evocarea faptelor de excepție ale unor copii) se decupează din confruntarea punctului de vedere oficial, vizând „conținutul, obiectul, funcția socială” a actului artistic, cu teoriile „idealiste”, axate pe autonomia esteticului. Antimaiorescian, I. susține intenția de satirizare a societății „burgheze” din comediile lui I.L. Caragiale, respinge operele lui Urmuz, din pricina „comicului lor gratuit”, se pronunță împotriva sentimentalismului romantic și a „concepțiilor idilice”. Autorul este preocupat de surprinderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
strategiei și tacticii adoptate de propriul tău partid într-un anume moment, este cu totul altceva. Necazurile posttotalitare ale Basarabiei provin, în mare măsură, din faptul că la noi s-au amestecat și substituit într-un mod nepermis planurile - „soluțiile idealiste” obturând realitățile concrete -, sporindu-se astfel confuzia în mintea alegătorilor, deja masiv intoxicați de agenții de influență ai fostului regim. Cu adevărat spune maxima: „calea spre infern este pavată cu bune intenții”! Ideea cu lista electorală propusă de Nicolae Dabija
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]