489 matches
-
aceeași, dar eul se încarcă de o apăsare nouă, căci și lumea a devenit alta. Cosmosul nu mai este, ca la Mihai Eminescu, spațiu al formelor pure și eterne, fântână din care izvorăște absolutul și care absoarbe elanul titanic de idealitate. Poetul percepe universul în forme degradate, cu elemente atinse iremediabil de îmbolnăvire, pustiire, năruire; cerul e obosit, valurile oceanului sunt moarte, copacii epuizați, cosmosul întreg pare bolnav. Sufletul însuși este atins de o maladie necunoscută și macerantă și se cere
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Mineralitatea, infinitul cosmic, temporalitatea și spiritul se contopesc într-un tot care poartă dureros în sine nostalgia vidului originar. Mai dispersat în fragmentele universului și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de idealitate, îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt unele texte din Visuri în
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
simbolizează contradicția ca principiu al lumii. Sub liniștea aparentă, clasicizantă, arde un suflet visător, bovaric, sfâșiat de umbrele morții. Cartea rece (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) proiectează o hiperboree, ca în viziunea lui Nichita Stănescu. E un tărâm al idealității pure, poeta înscenând, în manieră postmodernă, ceremonialuri lirice fanteziste din insignifiante întâmplări cotidiene. SCRIERI: Șarpele mă recunoaște, Chișinău, 1992; Cartea rece, Chișinău, 1996; Godot eliberatorul, Chișinău, 1998; Un viitor obosit, Timișoara, 1999; Proiectul unei tragedii, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Emilian
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
CL, 1978, 2; Al. Piru, Spontaneitate și rigoare, LCF, 1978, 8; Tudor Nicolescu, „Drumuri”, CRC, 1978, 32; Constantin Călin, „Nesfârșitele vămi”, ATN, 1980, 1; Paul Grigore, „Cochilii cântătoare”, AST, 1982, 4; George Muntean, „Cochilii cântătoare”, RL, 1982, 33; Nicolae Ciobanu, Idealitate poetică - Lucia Olaru-Nenati, „Umbra Casandrei”, LCF, 1982, 52; Mircea Popa, „Cochilii cântătoare”, ST, 1983, 10; Florin Faifer, Esența de banal, CRC, 1990, 28; Rachieru, Poeți Bucovina, 303-304; Dicț. scriit. rom., III, 517-518; Dan Mănucă, Eminescu și muzica, DL, 2001, 3
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
producției și a consumului, ale omogenității culturale centrate pe cultul tehnologiei și pe cultura industrialismului, toate acestea nefiind altceva decât opțiuni ale primei modernități. Ele au fost însă saturate de distorsiuni și excrescențe, de exagerări și abateri proiectate într-o idealitate de tip utopic, care, de altfel, au dus la excluderea regimului comunist de pe scena istoriei. Modernități multiple Traiectele de configurare ale modernității nu au fost unice și sunt departe de a fi întru totul convergente. Trebuie mai degrabă să avem
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
amândouă la un loc. În afara acestui cadru se plasează Andrei Lazăr, obscurul profesor de liceu captivat de astronomie (asemenea autorului) și obsedat de descoperirea unui perpetuum mobile. Andrei se îndrăgosește de fascinanta Zina, în care proiectează toate aspirațiile sale de idealitate. Femeia răspunde inițial, din curiozitate amestecată cu atracția către ingenuitate, pasionalității profesorului, dar se retrage speriată de ceea ce ea consideră că ar fi un simptom de demență. Andrei va asista, deziluzionat, la scena cuceririi femeii visurilor sale de către Nae Inelescu
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ego superior previzibilului Ragaiac. Ipostază pasageră și excepțională a personajului, căci Rusoaica nu vine (nu mai vine) și Ragaiac, împreună cu lumea lui, se reîntoarce la tipul de existență de dinaintea „revelației”, finalul cărții dobândind astfel semnificația unui eșec în ascensiunea către idealitate. Oarecum asemănător tematic, cel puțin în ceea ce privește temeiul modificării comportamentului și a psihologiei protagonistului, este romanul Zilele și nopțile unui student întârziat. Mihnea Băiatu, student în faza boemei impenitente, trăindu-și viața cu o frenezie lipsită de orice, fie și virtuală
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
sine proba existenței unei dimensiuni narative în orice act de cunoaștere. După cum observa Paul Ricoeur în Temps et Récit (vol. 3), nici măcar fenomenologia husserliană - gândită ca strenge Wissenschaft - nu poate evita recursul la figurile de stil. Pe scurt, nu există idealități descărnate, lipsite de un anume efect de limbaj, forjat într-o matrice istorică specifică. Nu există o întemeiere sau obiectivitate absolută, după rigorile rațiunii iluministe. Dacă nici științele exacte nu pot evita contingența paradigmelor incomensurabile (Th. Kuhn), atunci este cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trebuie întreprinsă în așa fel încât să influențeze exercițiul speculativ al gândirii. Maiorescu se oprea în cursurile sale despre Kant cu deosebire asupra unor teme în măsură să pună în mișcare imaginația romantică a ascultătorilor săi, teme cum ar fi idealitatea spațiului și timpului sau distincția dintre lumea fenomenelor și lumea în sine. Motivul central al prelegerilor consacrate filosofiei lui Kant, își amintesc auditorii, era cel al contribuției formelor pure ale sensibilității și intelectului în constituirea cunoașterii noastre prin experiență, un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
De asta să se fi creat intelectul, ca să repete încă o dată - și mai prost poate - ceea ce este? E natural să credem că formele lui creează ceva nou, care nu există independent de el”13. Referindu-se la teza kantiană a idealității spațiului și timpului, Maiorescu urmărea să disloce prin resursele gândirii speculative convingeri ale gândirii curente, să zdruncine prejudecăți acceptate adesea drept neproblematice. Cu asemenea intenții el nu a ezitat să se îndepărteze, uneori destul de mult, de litera și de spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
speculative convingeri ale gândirii curente, să zdruncine prejudecăți acceptate adesea drept neproblematice. Cu asemenea intenții el nu a ezitat să se îndepărteze, uneori destul de mult, de litera și de spiritul textului kantian. Petrovici își amintește că profesorul Maiorescu dezvolta tema idealității timpului susținând, de exemplu, că evenimentele viitoare sunt deja realizate în noi, chiar dacă le vedem de obicei ca succesive în timp. Drept o ilustrare a ideii, profesorul cita o halucinație a tânărului Goethe care, în drum spre Weimar, s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
supraviețuiască „urâțeniei prezentului” (Whitley, 1981, p. 30). Dar în clipa când aflăm toate aceste lucruri, el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul spre o lume a idealității, spre un tărâm pe care nu-l va atinge, de fapt, niciodată. Seninătatea indiferențeitc "Seninătatea indiferenței" Ultimul roman al lui Raymond Chandler, Playback, publicat în 1958, este doar partea vizibilă a unui aisberg. Unsprezece ani mai devreme, în împrejurări pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
de bună" orice afirmație a Domnului. Era convins că merele din pomul cunoașterii sunt necomestibile, fiind vorba de niște mere conceptuale, de conceptul de fruct, și nu de mărul propriu-zis. Mușcând din măr, luând ideea drept realitate, însușindu-și deci idealitatea, se comportă critic față de creator, descoperă unul din secretele creației. Vom mai aminti de un gest similar, cel al lui Pygmalion, recunoscând în căsătoria sa cu propria-i sculptură însuflețită aceeași mușcătură dintrun obiect ideal. Singura cunoaștere de sine posibilă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar putea indica vag pe filozof. Noi l-am și desemnat un sceptic, atent la precaritatea naturii umane, la deteriorările pe care timpul și societatea le pricinuiesc individului. Nu este o perspectivă îmbucurătoare, omul se menține în contingență, insensibil la idealitate. Chiar suprastructura (sistemele filozofice, artistice, preceptele morale și ideoliogia) au drept nucleu, după Ibrăileanu, "goana eternă a indivizilor după mai bine", pentru conservarea materiei și întîrzierea ceasului morții (198, 199). Este influența darwinismului, colorată cu biologismul, concepție la modă la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
non plus de l’homme sur l’homme, mais de l’homme sur la nature. Eroul rabelaisian este considerat cel mai potrivit pentru a demonstra originea și funcțiile grotescului, având un tip de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în activitatea sa fiziologică - hrănire, băutură, defecație, viață sexuală - joacă un rol predominant. Imaginile corpului redate într-o formă mult exagerată, l au determinat pe V. Hugo să-l numească pe Rabelais “cel mai mare poet al cărnii și stomacului”. Idealitatea eposului tradițional excludea orice manifestare a trupescului ca fiind contrară moralei și deci condamnabilă. Rabelais impune, prin eroii săi Gargantua și Pantagruel, “deplina autocrație a corporalității” (Jauss); imensa sete, foame, absurdul situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui burate își descopereau cu mirare făptura
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la starea pură de a fi prezent. Prin intermediul suspendării oricărei judecăți, se trece la reducție, adică la purificarea amintită, la îndepărtarea oricărui element care, psihologic și istoric, compromite puritatea inițială a conștiinței. Într-o astfel de puritate adevărul ideatic (o idealitate înscrisă în fenomenul pur) se manifestă de la sine. Munca filosofică, după milenii de efort speculativ depus la construirea sistemelor, se manifestă acum ca angajament de reînnoire, ca o rigoare mai mult decât carteziană, pură și total deschisă la captarea fenomenului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
concentrează pe chestiunea în sine, pe relevanța ei obiectivă. Realizarea ideii în existența istorică concretă și în instituția socială este o instanță perenă a filosofului. Idealul său este acela de a îmbrăca ideea, de a lumina experiența conferindu-i trăsăturile idealității, de a demasca sugestiile forței, ale violenței. Există o intenție de a lămuri și înțelege totul în adâncul inimii filosofului, și tocmai această intenționalitate este criteriul pentru care se consideră oportună evaluarea raportului ei efectiv cu puterea politică. Filosoful nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
uman ce se mistuie transcendenței. Tensiunea suferinței reale nu poate fi inserată timpului și spațiului. Ea doar punctează tulburător. De asemenea, ea nu își focalizează pulsația pentru și spre țintele scop din fluxul efemerității sociale. Suferința autentică privește doar spre idealitate. A suferi pentru o persoană sau o idee înseamnă a le recunoaște ca ideal sau a le ridica la nivelul idealului. Banalul socialului oferă multiple idealuri false. Pentru toți acești zei iluzorii cei pierduți în pragmaticul lumii temporale nu pot
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
persoană întru atragerea spre coexistența cu ea și respingerea sau evitarea alteia în același demers al căutării întovărășirii survine din profunzimea definitorie a sufletului celui care alege. Și cu cât alegerea sa răspunde mai autentic chemărilor interiorității fiind mai aproape de idealitatea așteptată îndelung,cu atât prietenia ce se între-zărește primește, alături de alte trăsături, și nuanțele unei fraternități și consubstanțialități existențiale. Dinspre unitatea atomară a unei asemenea prietenii neajunsurile și episoadele nefaste ale vieții se relevă a fi ușor de înfruntat și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
violent și animalic ceva copi lăros, înduioșător, ceva pe care ți-l amintești, după ce ai uitat plăcerea, ca pe adevărata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică (pentru că, concretizate, ele își pierd tocmai idealitatea: pot fantaza despre un sex party, de pildă, dar unul real trebuie că e dezamăgitor printr-o mul țime de amănunte concrete), la fel un act sexual în care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la bun început
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ela, între el și ceilalți, între combatanți și necombatanți în războiul cel adevărat. Drama se consumă în interior, la mari adâncimi. Aflându-se în centrul evenimentelor, eroul încearcă să dea unitate perspectivei, recreând lumea și supunând-o unui tipar de idealitate. Neconcordanța dintre acestea două, lumea absolutului și lumea reală, provoacă permanenta dărâmare din sufletul eroului. În efortul de recompunere a lumii, deci și a dragostei, în setea de a atinge absolutul, Ștefan e un învins, după cum afirma Tudor Vianu. <ref
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]