533 matches
-
mai abstracte. Demonstrația sprijină procesul cunoașterii atât pe traiectul deductiv, prin materializarea și concretizarea unor idei în construcții ideatice de ordin inferior (sub aspectul abstractizării), dar și pe traiectul inductiv, prin conceptualizarea și "desprinderea" de realitate, prin decantarea unor cadre idealizate de operare, ce garantează pătrunderea și explicare mai nuanțată și mai adâncă a realității. În funcție de materialul intuitiv avut la dispoziție, se pot ipostazia mai multe tipuri de demonstrații. Astfel Ioan Cerghit identifică demonstrația pe viu a unor obiecte și fenomene
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
să se realizeze Împroprietărirea țăranilor, punct În care opiniile lui Boerescu se detașau explicit de cele ale predecesorului , sunt de remarcat atât divergențele privind condiția sătenilor Înainte de sfârșitul secolului al XVI-lea (pe care mai tânărul autor prefera să o idealizeze vizibil), ca și limbajul mult mai precaut folosit În privința proprietarilor. Nimic din aspectul grotesc, caricatural, al discursului lui Bălcescu nu transpare aici, autorul preferând o expunere tehnică și sobră. Argumentației colorate de sentimentalism Îi este substituit un text concis, În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
curtean îl întrebă unde găsise un model atât de frumos la care el a răspuns: Nu am copi‑ at trăsăturile unui model, ci mai curând am urmărit o idee la care m‑am gân‑ dit. Pe lângă madonele grațioase și figurile idealizate din lumea clasică nu putem trece cu vederea portretul făcut papei Leon al X‑lea din familia Medici împreună cu doi cardinali. Deși a murit la doar 37 de ani a realizat opere ex‑ traordinare și diverse. Cât a fost de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
poporul român". De altfel, analizând "fenomenul românesc" alături de același Anatolie Hagi-Beca, atenția lor se oprește asupra nuvelei lui Brătescu-Voinești, Călătorului îi șade bine cu drumul. Ce se naște din acest demers? Încă un prilej pentru Steinhardt de a evidenția și idealiza, totodată, "sufletul românesc". Subliniind "izul caragialesc" al nuvelei eseistul consideră că aici "apare numai fondul arhetipal al sufletului românesc așa cum este: voios, ahtiat de prietenie, doritor să vadă mulțumirea altuia, incapabil de a se bucura de unul singur...Straturile mai
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care deplânge degradarea spirituală și morală care face victime până și în rândul țăranilor din Maramureșul voievodal. A.S.: Vă referiți la textul în care relatează despre țăranca ce "mai fură" de la "Colectiv"? R.D.M.: Exact. Așadar iubește Maramureșul, dar nu îl idealizează; își păstrează luciditatea. A.S.: Sau poate iubește Maramureșul ancestral și valorile lui profunde, subliniind pervertirea acestora sub influența societății comuniste. R.D.M.: Cu siguranță! Pentru că numai atunci când iubești ceva sau pe cineva, cu adevărat, suferi atunci când vezi că obiectul iubirii tale
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
însuși P.S. Justinian Chira ar fi beneficiat de cursurile de engleză ținute de monahul Nicolae. Părintele Micu îl percepe pe Steinhardt ca pe "un om atașat de valorile neamului nostru", ca pe un om care "iubește Maramureșul, dar nu îl idealizează". Cu toată această admirație față de Steinhardt, el nu vede însă în acesta un virtual sfânt. Așa cum am scris mai sus, are mari rezerve față de o eventuală canonizare a monahului Nicolae. Adeseori m-am întrebat de ce a ales N. Steinhardt tocmai
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a acestei perioade era așa-numita sîrbă slavonă, o creație artificială apropiată de slava bisericească, dar nu și de limba vorbită de oamenii de rînd. Ca și pe timpul dominației otomane, biserica păstra vie amintirea imperiului sîrb medieval; trecutul istoric era idealizat și făcut să pară glorios. Picturile și literatura bisericească evocau de asemenea trecutul. Activitățile culturale ale mitropoliei erau sprijinite de cele din cadrul mînăstirilor de la Fruška Gora. Cu toate avantajele de care se bucura, biserica sîrbă nu era deloc mulțumită de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care se manifestă harul divin. Anotimpuri, volumul de debut, se remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui vast repertoriu de epitete coloristice și de comparații, într-o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și laudă de ramuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
atât de spălați pe creier încât vom mărșălui ca niște roboței, călcând în pas de defilare, pe ritmul lozicilor aberante ale neocomuniștilor. Am petrecut suficient timp în Occident, în Statele Unite, încât să știu despre ce este vorba. Societatea confruntărilor deschise, idealizată în filmele anilor '60, a devenit purgatoriul unui nou conformism. Se vorbește în clișee, se comunică prin semne prefabricate, se rămâne la superficialitatea cea mai plicticoasă a relațiilor interumane. După ce feminismul a dat în clocot, depășind cu mult obiectivul natural
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
doi. N-a fost nici tandră nici rea cu cei cinci care nu erau ai ei. Oricum, era prea solicitată de treburile casei ca să mai aibă timp de gingășii. Anii aceia au rămas totuși în amintirea Anei, care și-a idealizat și adorat retroactiv tatăl, ca o vreme a desfătărilor: Samson o ridica sus- sus ca s-o vadă lumea, era înzestrat pentru muzică și dans, cânta din gură și din tilincă, juca sprinten hora. La 26 noiembrie 1920, Samson cel
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
Are dreptul, are datoria naturală de-a se apăra de absurd, de produsul subiectiv al acestuia care e coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră ca-ntr-o epifanie. Realul e adus în situația de-a emite năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe apele ierburilor ca niște corăbii și plouă pe trenuri, pe canapelele încăpătoare ca genunchii unei negrese, pe mesele înguste dintre
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
Internet gradul de implicare în acest fenomen, astăzi uitat după ce nu demult făcuse vogă. Cu acestea, ajung la încă una din calitățile romanului lui Gabriel H. Decuble: capacitatea de a surprinde cu destulă exactitate convulsiile adolescenților anilor 2000. Fără să idealizeze și fără să șarjeze, el pune în pagină un portret credibil unei întregi generații (comparabil cu acelea realizate de un Ionel Teodoreanu pentru începutul secolului trecut sau, mai aproape de noi, de un Ovidiu Verdeș, cu ale sale Muzici și faze
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
influenți ai momentului (actual!). Ambasadorul e, din off, personajul care pozează alături de modelele studenției sale - Cornel Ungureanu. Discipolii lui Victor Iancu, printre care și I. Negoițescu, G. I. Tohăneanu sau Eugen Todoran, își amintesc, fără aureola roză, a vremii care idealizează totul, de un excelent estetician de formație germană, pasionat de Schiller și Hegel, care, după anii de cruntă mizerie ai exilului la Sibiu, în momentul în care a căpătat o catedră universitară (de literatură) la Timișoara, se cam... zaharisise. Corespondența
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
e în formă. Scriind, dacă ai un proiect ascuns (ascuns, măcar în parte, chiar și ție), îți dai un profil". Dar forma compensatoare nu e oare și ea o "înfrumusețare"? Acordîndu-ți un "profil" dezirabil (chiar dacă paradoxal prin "ponegrire"), nu te idealizezi într-un anume grad? E foarte adevărat că nu poți crea un altul în locul tău. Lucrezi cu materialul clientului-meșteșugar, care, irevocabil, ești tu însuți: Nu poți să-ți schimbi natura: dîndu-ți în jurnal un profil începi să semeni cu el
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
vorbesc de secăturile și nulitățile care fac carieră în politică. Să tot fii optimist! Și, mă tem, domnule Alex. Ștefănescu, că degradarea valorilor e mai gravă decât dispariția lor. Când pierzi niște valori, păstrezi amintirea lor, pe care chiar o idealizezi. Gândiți-vă cum s-a înfrumusețat în memoria românilor România interbelică în deceniile de comunism. Când valorile se urâțesc, se degradează, te înveți cu ele astfel. “Anormalitatea” devine “normală”. Ca să rezum. Vă închipuiți că-mi place să trec drept un
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Petru Dumitriu, june prim al proletcultismului, amestecă temele și epocile într-o proză obiectivă, balzaciană pe alocuri, în care perspectiva ideologică a actualității (detestarea burgheziei și a moșierimii, favorizarea țăranilor și a muncitorilor ca personaje învingătoare): Drum fără pulbere (1951) idealizează penibil contrucția canalului Dunăre-Marea Neagră; Pasărea furtunii (1954) pune în context marinăresc conflictul de clasă; Cronică de familie (1955, versiune restrânsă, promoțională; I-III, 1957) oferă o frescă a unui secol de istorie românească, punând accentele ideologice recomandate, dar totuși
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Andreea Deciu Sîntem de-acum obișnuiți cu metehnele învățămîntului superior românesc, între multe alte nefericiri și neajunsuri de-ale locului și de-ale timpului nostru. Încă idealizăm ceea ce e în afară, de la sticlele de Coca-Cola pînă la producția culturală și intelectuală. Pentru păstrarea dicernămîntului dar și pentru simpla satisfacție pe care inevitabil o provoacă "paiul din ochiul" celuilalt, oricît de mare bîrna din cel personal, cărți precum
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
prin repetarea speculară a acestora. Unei calități îi răspunde prin urmare o deziluzie, provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele și Răul, responsabilă de ambele, precum în religiile orientale sau la Jacob Böhme. Neputînd idealiza o atare transcendență, bardul recurge la o ultimă soluție, cea a transcenderii eului nu pe calea mistică pe care o resimte ca fiind ambiguă, ci prin impersonalizare. Se desparte de structura sa somatică („mi-am văzut inima, bătea de tare
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
O confuzie asemănătoare de planuri făceam între pădurile din jurul Sucevei („fiind băiet, păduri cutreieram...”) și cele din poeziile lui Eminescu. Noroc că tot în acea perioadă am citit povestea lui don Quijote, personaj pe care Cervantes îl ridiculizează, nu îl idealizează, cum au făcut comentatorii de mai târziu, și m-am trezit brusc, înspăimântat la gândul că aș putea deveni și eu un caraghios. Teama de ridicol - ca tratament psihiatric! Cam zece ani din cei cincizeci am citit în acest mod
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
mîinile slăbuțe spre rotunjimi de sîni cu sfîrcuri și spre buci mirobolante, aiurindu-mi sufletul inform, modelîndu-mi-l întru o veșnică adorație a concupiscenței infantil-atavice, o laudă smerită, deloc ofensivă, transformată mai tîrziu, pe la 18-19 ani, în cuvinte înșirate cîntător în versuri, idealizînd o mamă-iubită eternă, larvară, somnolentă, impură ca o mlaștină încărcată de nuferi, încolăcindu-și alene protuberanțele, pseudopodele lascive și fertile pe trupul meu bolnav de adolescent, de tînăr cu mintea arsă în lecturi halucinant de absorbante, amestecîndu-mi viscerele cu substanța
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
dacă în Israel s-ar vorbi despre o "mică Românie", alcătuită din oameni care încearcă să reproducă, într-un fel sau altul, elemente ale vieții lor de acasă. Romanul lui Mirel Brateș este unul foarte dur pe alocuri. Scriitorul nu idealizează comunitatea românească din Israel, prezintă fără menajamente traumele psihice pe care le suportă noii veniți în încercarea lor de a se adpata la un nou mod de viață. Firește, soarta unui evreu din România emigrat în Israel nu se compară
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de scriitor. Adică în toată viața mea. Pînă la adolescență, memoria este mai interesată de viitor decît de trecut, astfel că amintirile mele despre sat nu erau încă idealizate de nostalgie. Mi-l aduceam aminte așa cum era: un loc bun de trăit, unde toată lumea se cunoștea, pe malul unui rîu cu ape diafane ce curgeau repezi într-o albie de pietre lustruite, albe și uriașe, ca niște ouă preistorice
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
nu pună la îndoială nimic din "idealurile" propagandistice. Cu mama, regăsită într-un tîrziu după eliberarea din Gulag, n-a mai putut comunica. A învățat, a devenit arhitectă, s-a căsătorit, a aflat adevărul despre regimul criminal pe care-l idealizase, a trecut prin perestroika și prăbușirea imperiului sovietic, dar Rusia de azi îi e străină, nu-i țara ei: "înainte, cînd veneau musafiri în vizită, se discuta despre cărți, spectacole - dar acum: ce-ai mai cumpărat, unde ai fost în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
reactualizat de memoria individuală sau colectivă în forme diferite: ca simbol al eroismului unui personaj modelic - în versiunea oficială; falsificat - în versiuni ,autorizate" sau în slugarnice variante apologetice ale barzilor de curte; reconstituit și reinterpretat în sens demitizator - de Penelopa; idealizat și ulterior reevaluat, dar și rectificat - de însuși Odiseu. Prin procedeul punerii în abis, aventura și eroul apar în varianta ficțională a legendei orale și totodată în varianta istoriei ,trăite" și înregistrate de Penelopa, căreia i se conferă ,efectul realului
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]