1,864 matches
-
neagă, o face mai detașat, ca un ritual artistic, înțelepciunea și iubirea lui sunt "jocuri" gestualul în odăjdii metaforice. * Orice creație de artă autentică este transformarea unui amalgam disparat idei, cuvinte, forme, culori, sunete într-o structură articulată, unitară. Tensiunile ideatice și formale ale organizării interne într-un poem, tablou, piesă muzicală realizează un microcosmos perfect, condensând și iradiind totodată macrocosmosul. Organizarea cosmică a operei de artă constituie forma ideală pentru receptarea sa și persistența în anamneză. Ca atare, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
finalul Simfoniei a IX-a a lui Beethoven "Seid umschlungen, Millionen..."? Dar poezia ca atare poate înfăptui și un alt absolut, care este al său propriu, acest lucru ca realizare, pe de o parte, în sensul perfectei logici interne a ideaticei, valoarea acestui absolut crescând cu altitudinea gândirii, cu nivelul spiritual; pe de altă parte, o a doua armonie absolută, cea privitoare la realizarea prozodică. Pindar, Khayyam, Hölderlin, Eminescu, Baudelaire, Tagore exemple de excepție printre multe altele. Bucuria împlinirii unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
impregnată de un erotism dus până la obsesii antipoetice. Așa cum remarcă și Blaga, poezia Hölderlin este lipsită de metafore, în schimb, este cea mai pură. La noi, cel care și-a trăit viața la cea mai înaltă tensiune poetică și intuiție ideatică a fost Eminescu. A fost prin excelență Denkender-Dichter, poet gânditor, lirica lui suind supremele trepte ale gândirii. În acest sens, a creat viziuni filozofice noi, de uimitoare altitudine. Cea mai importantă este concepția despre geniu, ca fiind un străin într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încerca să arătăm că arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui. " Gazeluri perfect tăiate în cristale a scris Hafiz, cu impecabilă ritmicitate metrică, sonoră și ideatică; dar își încheie mesajul astfel: "Nu-ți pune istețimea să înțelegi ce-am spus,/ Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus." Petrarca, cel care a instituit una din formele prozodice cele mai prestigioase ale liricii, sonetul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a speranțelor toate. Simțirea mi se pierde în contemplare, Ceea ce numeam eul meu, dispare. Mă dăruiesc cu totul nemărginirii, Sunt în ea, sunt totul, sunt numai ea. Deci aceeași eternă idee profund umană a liricii: poezia perfect arhitecturată, cu deschidere ideatică finală infinită, satisface esențiala năzuință a ființei omenești: eliberarea din limite, din finitudine către eliberarea metafizică. Rainer Maria Rilke în Sonetul către Orfeu II,13 dezvoltă ideea naturii muzicii de a constitui renaștere perpetuă, "veșnicia în mișcare", afirma Platon. Mirajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al spiritului. Un exercițiu uman al ordinei universale, al armoniei cosmice. Mai sus încă: o neo creare mirabilă a lumii. În această conștiință se scrie lirica autentică. Poezia nu este experiment lingvistic, elucubrații ale nonsensului. Nu putem ignora orice criteriu ideatic și prozodic și, făcând narcisism cu propriile producții, să sperăm că se va găsi cineva care să ne confere complezent certificat de bune intenții lirice. Actualmente producția de versuri este enormă. O zburdălnicie planetară. Dar faptul poate fi și benefic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
anume: forma, care este condiția existențială în ordinea umană, este descătușată, depășită de iradierea luminoasă. Or, aceasta trebuie să fie poezia autentică, opera de artă în general. Poemul, tabloul, piesa muzicală trebuie să aibă o perfectă ordine internă, formală și ideatică indisolubil, pentru că armonia este cea care întemeiază onticitatea în lumea umană și ne induce aprioric certitudinea ființării. Dar, repetăm, totodată sensurile operei trebuie să iradieze infinit așa cum are loc, de pildă, în lirica lui Pindar, robaiyatele lui Omar Khayyam, imnurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eliberare metafizică ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
valorice. Prin urmare, iată pericolul pentru regina culturii Poezia: nu doar desființând orice regulă prozodică ritm, măsură, rimă, acestea reflectând nevoia ontologică apriorică a omului de armonie astfel că dintotdeauna poezia este cânt, ci mai ales, ignorând logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cărțile și obiectele de cult au fost arse sau confiscate. Legătura tainică și indestructibilă dintre om și credință este foarte bine surprinsă de Fenoghen S. (1998) care arată că “De multe ori acțiunile religioase de amploare, cu un bogat conținut ideatic au avut la bază motive care la prima vedere par neimportante. Dar aceste motive au căpătat ulterior importanța unor simboluri sacre și cu timpul s-au îmbogățit cu noi sensuri și funcții, la care inițial nu se gândise nimeni. Un
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
din legislaŃia în vigoare dar și cu prevederi din Codul Civil. O abordare a contractului de vânzare — cumpărare comercială nu ar fi fost completă fără a avea și un model. Am prezentat acest model în anexa. Modelul nu este unul ideatic ci unul de lucru, reieșit din practică curentă. Am introdus pe langă model și o serie de variate pentru unele clauze contractuale pentru a putea arăta specificul diferitelor operaŃii. Aceste variante sunt incluse cu sau dar nu denaturează exeplul în
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
din legislaŃia în vigoare dar și cu prevederi din Codul Civil. O abordare a contractului de vânzare — cumpărare comercială nu ar fi fost completă fără a avea și un model. Am prezentat acest model în anexa. Modelul nu este unul ideatic ci unul de lucru, reieșit din practică curentă. Am introdus pe langă model și o serie de variate pentru unele clauze contractuale pentru a putea arăta specificul diferitelor operaŃii. Aceste variante sunt incluse cu sau dar nu denaturează exeplul în
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
lui Eschil, ce are ca personaj central pe Oreste, dar aici nu mai apare problema responsabilității eroului pentru fapta sa; autorul francez modifică sensibil intriga piesei, semnificația personajelor și motivația actelor acestora, de unde modernitatea și originalitatea operei, al cărei suport ideatic existențialist este evident. Când vine în Argos, însoțit de pedagogul său, Oreste nu este un personaj cu un caracter definit, ci un ins în devenire; el nu a fost încă pus în situația - limită de a opta pentru un anumit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
un alt "eu" ne așteaptă. Pentru a accede la gândirea altuia ai nevoie de deschidere (de "o situare în deschis" aș spune, după modelul lui Heidegger). Deschiderea față de gândirea altuia presupune, într-o anumită măsură, o dinamitare a propriei poziții ideatice (sau cel puțin o punere a ei în paranteze). În felul acesta, orice accedere la altul înseamnă o ieșire în întâmpinare, posibilă doar pe fondul unei renunțări. Înțelepciunea începe atunci când ești preocupat de ceea ce va înțelege celălalt din ceea ce-i
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de succesul pe piață din anii '60 al firmelor asiatice și orientale, succes explicat prin valorile distincte de cele europene și/sau anglo-saxone. Deal, Kennedy și Schein susțin că în psihologie erau deja utilizate concepte cu aceeași identitate semantică și ideatică și, prin urmare, preluarea culturii în psihologia organizațională a fost doar un efort de denominare. Convertirea managerilor și practicienilor anilor '60-'70 la ideea preeminenței indivizilor în influențarea eficienței organizaționale a statuat interesul pentru un nou domeniu, care a început
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
propriilor sale efervescențe lirice, când viața era în față, imaginarul nu avea stavile, iar simțurile erau deschise spre tot ceea ce ar fi fost susceptibil să se transforme în materie poetică. Singurătatea și oboseala se citesc încă o dată printre rânduri. Miza ideatică stă în tăcerea de dincolo de cuvinte, în imaginea care se conturează în mintea fiecărui cititor în spațiul de meditație de dincolo de ultimul rând al poemului: "Mă simt citindu-l pe câte un/ tânăr poet deopotrivă turbulent visător/ ca apa Dâmboviței
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
citite a doua oară, ca păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în ultima vreme mi-au plăcut precum Curcubeul dublu de Alexandru Vlad. Aflată la frontiera dintre proză, memorialistică și eseu, combinând cu naturalețe densitatea ideatică, profunzimea trăirii și rafinamentul stilistic, cartea este definitorie pentru literatura unuia dintre scriitorii foarte importanți de astăzi, din păcate nu foarte răsfățat de critica literară.
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
târziu și, într-un fel, tot prin literatură, mai exact prin reluarea unor teme din Dostoievski și prin citirea foarte atentă a lui Faulkner. E ciudat un lucru, acela că autorul american nu m-a influențat stilistic, ci - mai degrabă - ideatic. Eu am simțit în Faulkner miza excepțională a redempțiunii care învinge fatalitatea oarbă. Abia apoi i-am redescoperit pe Bernanos, Simone Weil și alți autori cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este apropiat, fiindcă nu sunt
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Ele au fost încondeiate de contemporani cu o voluptate malițioasă și neînfrînată, al cărei rezultat a fost nașterea unei savuroase memorialistici în jurul numelui său. Eugen Lovinescu, Mihail Sebastian, Petru Manoliu, Mircea Eliade, Constant Ionescu au scris pagini delicioase despre paroxismele ideatice ale scriitorului. Iată, de pildă, cum îl vede Lovinescu: Cînd strănută, Camil privește în jur cu satisfacția unei acțiuni inedite: orice ai face a fost făcut mai întîi de dînsul și orice idee ai exprima, a fost exprimată de dînsul
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
și târzie declarație de iubire făcută unuia dintre dascălii care, la vremea respectivă erau coșmarul elevilor Mircea Eliade și Alexandru Paleologu (din cauza culorii părului, era poreclit în școală "câine roșu"). Textul lui Alexandru Paleologu nu produce mari revelații estetice sau ideatice, dar copleșește prin formidabila sa forță empatică. Fiecare dintre noi purtăm în suflet culpa, mărturisită sau nu, de a nu le fi arătat unor persoane cărora le datorăm multe în devenirea noastră (fie și prin contraopțiune) - bunici, părinți, profesori, maeștri
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
ce, în care asistăm fascinați la destructurarea valorilor, la triumful necondiționat al prostiei agresive, al imposturii, al trivialității și al parvenitismului, o carte precum Tabloul de absolvire, de Mircea Gelu Buta, lipsită de valențe artistice deosebite și fără mari ambiții ideatice, are meritul de a scoate pentru o secundă la lumină copilul ascuns în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind-o, nu se poate să nu-ți pui întrebarea: "Dumnezeule, ce întâmplă cu viața noastră?"
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
de paternitate. Sau, mai simplu spus, respectă alteritatea și se respectă pe sine. Niciodată maculat de morbul doct al terminologiei teoretice, niciodată arogant sau ireverențios în flirtul complicat cu cartea pe care o ține în mâini, niciodată plictisitor în direcționarea ideatică, Bogdan Crețu își câștigă, printr-o atare interfață multicoloră, obiectivitatea. Nefiind un dat celest, aceasta din urmă e un construct stabil și meticulos. Care poate fi, bineînțeles, pus în discuție, dar numai de pe pozițiile dialogului intelectual elegant. Ce se verifică
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
plasată într-un spațiu real, imaginar sau într-un anumit timp, și care să fie descrisă în termenii unei călătorii imaginare, verosimile sau nu." (pag. 17) De aici începând, discursul tânărului critic se încarcă de precauții și de mici corijări ideatice. Cum ar fi aceea că - sub aspectul intenționalității - un atât de ferm purism literar nu e adecvat. Nici o utopie nu se încheagă strict din necesități evazioniste și nu se limitează la un estetism etanș. Contestația politică, pamfletul, polemica subtilă, radiografia
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]