3,066 matches
-
mai întinsă, mai documentată istorie, singura (la data apariției) redactată în spirit estetic, a izbutit să insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române" dar a reușit "pentru că autorul ei a calculat efectul spre a da satisfacție complexelor noastre identitare, ocolind slăbiciunile, îngroșând biruințele, ignorând tulburările de creștere și dezvoltare ca într-o demonstrație care renunță la amănunte și aruncă la coș fișele potrivnice ideii." Văzut ca un șaman care a trasat un cerc magic în jurul literaturii române, oficiind în
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
orașe reprezintă un obiect de cercetare legitim și predilect pentru literatura comparată. În acest mod, literatura comparată răspunde și responsabilităților interdisciplinare stabilite de la început prin condiția ei. Pentru că analiza acestei dinamici imaginare a constituirii unei mitologii sau a unei configurații identitare fantasmatice poate reprezenta o contribuție distinctă la înțelegerea istoriei urbane înseși." (pag. 14) În ce are mai bun, studiul lui Caius Dobrescu se apropie nu o dată de viziunea detașat politizată a lui Pascale Casanova dintr-o carte ca Republica mondială
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
istorice căznite și incomplete, rezultate, nu o dată, de pe urma crizelor acute. Ultimele două decenii au arătat că, alături de chestiunile politice curente - și, adeseori, împreună cu acestea - discuțiile angajând mutații în cunoașterea istorică a românilor au fost cele mai semnificative pentru modificarea percepției identitare colective. Menționez dintre acestea câteva dintre cele mai importante din deceniul ultim al secolului trecut (prima decadă de libertate și speranță în România): bătălia din jurul mituri-lor declanșată de analiza lui Lucian Boia (1997 - 2000), disputa referitoare Istoria Transilvaniei (tratatul maghiar
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
la el printr-un acronim, GAN, dovada peremptorie a întrebuințării sale pe scară largă. De la bun început, trebuie subliniat că nu orice Mare Roman dobândește automat galoanele reprezentativității naționale. Cu alte cuvinte, el trebuie să aibă anumite atribute cu valențe identitare care să-i ofere statutul de instrument de cunoaștere, prin acea creație, a unui întreg etos național. Personal, nu împărtășesc deloc o astfel de perspectivă fals-concurențială care, paradoxal, nu lărgește sfera candidaturilor, ci o îngustează. Nu cred că e datoria
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
se vede cu ochii celorlalți”. Împreună, starea de bătrânețe și cea de imaturitate împart, cred, ceva dintr-o tristețe metafizică. Căci, oricâtă fervoare ar colecționa, Livius Ciocârlie a învățat demult că grația artistică se hrănește numai din oglinzi fără temei identitar. În La foc mărunt, el nu-și recunoștea nicio identitate. Ba mai mult, se privea chiar cu mirare: „M-ar dezamăgi să mă dezamăgesc”, suna verdictul autoironic. Exercițiile de imaturitate dezbat fragmentar, cum ne-a obișnuit scriitorul, un soi de
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
se comportă asemeni unui microbist pur-sânge: lasă totul deoparte și fuge la meci. Taman când se decojeau în subsidiar accentele identității și apartenenței etnice, când istoricitatea - ignorată - proiecta o istorie grăbită a irlandezilor. Rămâne deschis, deși bine decorat, procesul metamorfozei identitare, apostrofat printr-o revelație a vieții ce capătă brusc densitate - iată și traducerea profeției misterioase din titlul cărții. Radu Paraschivescu se pricepe de minune să revigoreze dramele fulgerătoare prin infuzii vindicative, mai ales la firul ierbii... Comentarea finalei ne prezintă
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
jurnalist în India, călător și inițiat (a fost primit în loja masonică din Lahore chiar înainte de a împlini 21 de ani) n-a fost nici o clipă străin. Privirea lui Kim asupra Indiei descoperă miezul comun al tuturor religiilor și problema identitară apare în acest context: „...Mai ales o Zeiță numită Maria, care, din câte înțelesese el, era totuna cu Bibi Miriam din teologia lui Mahbub Ali... De acum încolo o să mă rog la Bibi Miriam și o să fiu sahib... Ba nu
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
Brahman”. Soluția găsită de autor pentru Gora e, desigur, individuală. Datorită studiului lui Liviu Bordaș, societatea indiană, mișcările religioase ale vremii sau curentele literare apar în lumina multiculturalismului, ceea ce ar putea duce la redescoperirea romanului Gora ca document al ideologiei identitare. Din păcate, e vorba de reluarea unei traduceri prin intermediar. Tagore, bilingv, a scris uneori direct în engleză sau și-a tradus din bengali propriile opere. În română au fost traduse din Bengali (de către Amita Bhose) doar trei cărți. Deși
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
tablouri” de familie cu scenarii ieșite din comun. Într-un fragment, Moș Crăciun revine în imaginarul bărbatului matur ca un tată obosit, dar plin de reproșuri. Fără a ieși vreo clipă din limitele realismului, Petre Barbu păstrează până la final ambiguitatea identitară a celor doi: „Ți-e greu fără noi?, s-a uitat la mine atent să descopere dacă-l mint. Uneori mă bate gândul să mă duc la căminul de copii orfani». A râs din nou, bună glumă, băiete! Mai ții
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
arabă acest fapt are o anumită rezonanță, poligamia a fost mult timp o formă legiferată. Extras caricatural, proliferând atât în desenele satirice, cât și în operele de artă omagiale, barba dictatorială devine un fel de concentrat al puterii, un fapt identitar, emblematic totodată pentru natura puterii. Samson ținea această putere în chică, dictatorul întruchipat de Chaplin, și anume Hitler, în mustață, și Aladeen, dictatorul fictivei țări arabe, Wadyia, în barbă. Fără barbă, Aladeen este deprivat nu doar de prerogativele dictatoriale, de
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
creolă și, mai recent, în amazighe, limba berberilor marocani. Mai mult chiar, grație unor inițiative precum cele ale Editurii Harmattan și a unor volume bilingve, limbi africane, rezervate altădată oralității, intră în polifonia limbilor materne pentru a înscrie o diferență identitară. Și traducerea tocmai a unor singularități culturale și istorice, cum spune și Nicolas Bourriaud, constituie un adevărat „soclu estetic” pentru o nouă generație de artiști. Mai este apoi și problema practicienilor traducerii pentru copii, una dintre cele mai dificile, deoarece
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel, în nuvela mansfieldiană Beatitudine, motivația artistică se clădește pe numeroase semne contextuale ce desemnează un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a aceeași formule existențiale a durerii, a răului și a pieirii, Nietzsche aduce o inovație radicală acestui concept. Opera sa fiind un imn adus vieții umane, purtată la cea mai înaltă frumusețe și puritate spirituală, consideră că se vor întoarce identitar mereu și mereu numai cei care au meritat viața, pentru că au afirmat-o, au slăvit-o, au iubit-o la înalt patos sufletesc. Căci este ca și cum ei înșiși ar fi re-creat-o. Ceilalți, oamenii fără idealul de a se ridica deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din poezia Dintre sute de catarge, care semnează lipsa de înțelegere a geniului de către lumea comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
continuând apoi cu Rugăciunea unui dac, unde are loc condamnarea și renunțarea la existența umană, spre admirația superlativă a lui Emil Cioran. La un alt pol, postuma Bolnav în al meu suflet, postulează spaima de existență, teama de a reveni identitar, iară și iară, pe toată rostogolirea veșniciei. Iar răul este condamnat într-o serie de postume, mai ales în Confesiune, odată cu demiurgul, care pare că l-a creat pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă." (S-a dus amorul...) Cea mai tragică suferință eminesciană: eterna întoarcere, evocată în postuma Bolnav în al meu suflet..., unde apare spaima supremă: renașterea sisifică identitară și în același spațiu și timp, de-a lungul întregii veșnicii exact invers față de viziunea lui Nietzsche care credea că renașterea a aceluiași este o supremă șansă, rezervată celor care au crezut în viață. Intenția lui Eminescu de "a modifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
existenței; uneori în unul nebănuit. Într-atât de neașteptat încât ceea ce vezi pare privit prin ochii altui om. Asta constituie un semn că te-ai schimbat; cel ce privește ești tu, fără a fi exact el; o diferență apărută în cadrul identitarului "eu". Posibil semn al evoluției personale (ce sens slab!): măsura diversității identicului. Spiritul (ne) trăiește în lumea idealității noastre. (Cum trecem la "realitatea" idealității?) ٭ Riscul profesiei universitare: a face paradă cu ideile altora. Care este limita gândirii noastre? Ce nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
creștere a numărului de elemente asemănătoare din cadrele specifice diverselor culturi. Însă chiar dacă presupunem că ar tinde către o identitate absolută, nu cred că aceasta ar putea fi posibilă vreodată. Vor exista continuu diferențe, fie și numai pornite de la tendințe identitare. Doar întâlnirea cu locuitori ai altor planete ar putea forța orientarea către aceeași identitate. Ceea ce arată că unicul are nevoie de alteritate, aceasta fiindu-i constitutivă. Observ la cei care se ocupă cu filosofia în spațiul românesc în ziua de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
trebui să fim obsedați de a ajunge din urmă alte state, ci marcați de căutarea propriului mod de-a fi. Abia odată cu propria cale putem vorbi de identitate. Altminteri singura identitate este una geografică, care e cel mai slab reper identitar al unui popor. Zăresc pe stradă tot mai multe persoane cu care îmi pare rău că sunt concetățean. Sub presiunea modelelor occidentale de civilizație îmi vine tot mai greu să-i asum ca fiind "ai mei". Oare câte refuzuri stârnesc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
arabi"). Prozatorul al-(ahiz percepea vorbirea acestor aČam ca pe un mormăit (damdama - de aici, poate, a dondăni în limba română), sau ca pe un bâzâit (hamhama). Claritatea, logica, nu puteau fi despărțite de structurile arabei literare. Dacă despre miturile identitare (limba arabă și scrierea arabă, deșertul și oamenii săi, islamul și beduinii) sau despre cultura arabă clasică și cultura arabo-islamică (literatură, umanism) prea multe noutăți nu mai pot fi aduse, în schimb capitolele începând cu "Renașterea" (Nahda) culturii arabe - limba
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
să fie" . Identitate în literatura imigranților Din chiar cuvântul arab folosit pentru "identitate", huwiyya, se poate observa rolul bărbatului în cultura arabă: huwa înseamnă "el". Femeia nu are loc în expresia arabă pentru "id est", nu înseamnă nimic în devenirea identitară. Totuși, în perioada preislamică, beduinele își însoțeau bărbații în luptă - iar printre marii eroi arhaici sunt și câteva vestite poete (Al-Hansa', Rabi'a), care au lăsat "pecetea de fier încins" asupra neamului lor. De-a lungul secolelor islamice însă, structurile
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
scrisă în limba arabă de către femei, în ultimul deceniu. Desigur, aceasta s-a afirmat și a fost tradusă masiv datorită acelorași teme până acum neabordate (violența, represiunea, erotismul). Dar nu au rezistat cu adevărat decât operele care recurg la bagajul identitar arab, folosind o limbă literară aleasă și făcând referiri la tratatele clasice. De exemplu, scriitoarea Salwa Al Neimi citează în "confesiunea" Proba Mierii (roman erotic tradus și la noi, după versiunea ediției Robert Laffont, Paris 2008, cu note și postfață
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
fără o legătură directă cu literatura sa - cele mai multe din intervalul 1883-1889 despre boala și moartea poetului). Nu în ultimul rând, exegetul face o analiză a operei poetice eminesciene din punctul de vedere al "publicului țintă", cu referiri directe la ofertele identitare și genealogice propuse acestuia, dar și la potențiala ei arie de răspândire, din perspectiva accesibilității tematice și artistice. Nu în ultimul rând, sunt avute în vedere intervențiile exterioare asupra operei (voite sau nu), care au contribuit și ele la fixarea
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
cu lumea lusitană concretă, mi-am dat seama că aceasta s'a autoedificat în timp tocmai printr'o acută voință de singularizare. Nu la modul clamoros-ostentativ, ci prin acțiune tenace, meticuloasă, discretă dar inflexibilă. De-a lungul secolelor, această sedimentare identitară a generat o amprentă stilistică de o frapantă originalitate, recognoscibilă (dintre toate artele) cu precădere în arhitectură: ancadramentele ferestrelor și volutele bisericilor; pinaclurile montate pe colțurile acoperișurilor; fațadele și curțile interioare placate cu azulejos (plăci de faianță, preponderent alb-albastre); dantelăria
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
Marina Constantinescu Una dintre problemele care ar trebui să macine conștientul și subconștientul nostru este cea identitară. Identitatea are o structură complexă. Discutăm, doar unii dintre noi alarmați, despre degradarea limbii române. Maltratată de-a dreptul, neprețuită, desconsiderată pur și simplu, ea poate fi un martor al degringoladei identitare. Îndepărtarea de valorile autentice și îmbrățișarea pătimașă a
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]