1,197 matches
-
fost găsiți pe baza unor documente aflate deasupra oricăror susceptibilități! drept urmașii "vandinilor gri", adică ai celei mai primejdioase secte eretice excomunicate și măcelărite în secolul al XIII-lea. Cartea parohului Bisericii Sântul Bruno din Orașul Nou, Vasili Kornikov, adevăratul ideolog atât de respectat în toată țara, a produs anularea retroactivă a căsătoriilor dintre vandani și vündüni. (Ceea ce a dus la situația că un număr de 21.924 de soți aflați în această culpă s-au trezit că păcătuiau de mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
din exterior, urmare În special a liberalizării impuse de UE, există aici și un minim standard de calitate a produselor oferite, care nu poate fi ocolit așa de ușor. Problema cu sistemul de educație e că, În ciuda pretențiilor contrare ale ideologilor dreptei și ale pieței libere, el nu funcționează exclusiv potrivit mecanismului cererii și ofertei. În unele sfere economice, da - acolo unde angajatorii privați elimină rebuturile. În cazul industriilor sau al serviciilor comerciale, standardele de calitate sunt impuse de piață: ori
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și care s-au Înmulțit ca buticurile din Podu Roș, cu instituțiile statului și funcționarii publici, cu sistemul judiciar, cu oamenii politici și multe alte sectoare din societatea noastră? Referindu-se la realitatea românească de după 1989, profesorul Chelcea observă cum „ideologii comunismului școliți la Moscova dau lecții de democrație”, „foștii șefi ai Securității ocupă paginile ziarelor și apar fără rușine la emisiunile tV”, „vlăstarele de nomenclaturiști și securiști condamnă cu obstinație comunismul”, „informatorii cer asanarea morală a societății”, iar cei ce
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
menajează nici pe sine. Desigur, ca orice producție de acest fel, subiectivă, situațională, nu poate evita discursul justificator. Nu e În intenția noastră să taxăm aici opiniile și pozițiile acestui cărturar de marcă al României, neîndoielnic un teoretician și un ideolog cum puțini am avut și un „constructor” de sistem de gândire care nu poate fi clasat. Sintagma ce și-o aplică, „un om singur”, nu poate fi contestată. Și-a contabilizat cu acribie „defectele”, a Încercat să-și explice de ce
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
voința colectivităților și a forja conștiința colectivă și, nu În ultimul rând, prin carisma personală. Actorul autentic propune idealuri, se plasează În inima acțiunii, devine sursă de orientare În mișcările sociale, conduce rezistențele colective. Dacă e un gânditor critic sau ideolog, el pune În chestiune raționalitatea structurilor sociale a sistemelor sociale, luptă Împotriva birocrațiilor și structurilor rigide. Poziția sa are Întotdeauna o notă conflictuală, el inspiră punerea În discuție a structurilor cognitive anchilozate, stimulează orientarea către schimbarea socială. Din perspectiva psiho
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Basarabiei de către fosta URSS, în 1940, a fost glorificat de L. Colectivizarea forțată a agriculturii este prezentată în drama Lumina (1948) ca o izbăvire a țăranului basarabean de grijile și necazurile vieții. În nenumărate poezii L. se afirmă perseverent ca ideolog comunist. Versurile lui, doar rareori străbătute de oarece căldură sufletească, de cele mai multe ori prea încărcate cu metafore, au duritate și asprime, fiind împânzite cu expresii neaoșe (Din amintiri ș.a.). Se cuvin totuși remarcate poeziile satirice, în care combate metehne individuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
reflexiv( (i sistematic( a omului este, (n parte, n(scut( din curiozitate, uimire sau chiar din cauza fricii c(lătorilor, cuceritorilor, misionarilor, comercian(ilor (i administratorilor fă(( de grupurile umane diferite de cele occidentale. (n Fran(a, dup( Revolu(ie, interesul ideologilor pentru studiul rela(iilor dintre starea moral( a populă(iilor (i starea lor psihic(, contribuie la dezvoltarea unei (tiin(e sociale de tip etnografic. (n 1800 a fost creat( la Paris Societatea prietenilor omului. Mărie de Gérando (1772-1842), viitor (nalt
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
politicului este mai puțin evidentă... Unii spun că sistemul educațional este puternic și produce indivizi programați (se face trimitere la educația în cel de-al III-lea Reich fundamentată pe ideologia hitleristă, rezumată în Mein Kampf și în lucrările unor ideologi germani). În democrația actuală, școala angajează elevii în competiție, dar nu spune că renunță la egalitatea șanselor. În acest context, dacă rezultatele excelente la învățătură nu garantează reușita profesională și socială, egalitatea și meritul devin contradictorii. Elevii sunt antrenați în
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și de polivalențele și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
ani). În cele din urmă, deși absolvise trei ani de facultate, renunță la cariera de regizor, convins, pe de o parte, că nu are talent, iar pe de alta, că nu va putea suporta tutela realismului socialist și a diverșilor ideologi de serviciu, tutelă deosebit de apăsătoare și în lumea teatrului. Prin 1948-1949, în urma unei crize sufletești, se convertește la catolicism, pentru ca prin 1950-1951 să se îndepărteze de noua sa confesiune și să se întoarcă la aceea în care a fost botezat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
crede că poate să mai facă pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, în afara unei purtări bune, este doar fanatism religios și un fel rău de a-l sluji pe Dumnezeu” (p. 225). Asemenea teme au fost afirmate cu vehemență de ideologii extremei drepte românești. Nae Ionescu, omagiat adesea drept gânditorul care a înfăptuit trecerea de la o filosofie academică de factură occidentală la „filosofia românească”, se exprimă în această privință într-un mod lipsit de orice echivoc. Interesele națiunii trebuie să constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în locul îngropării și al înțepăturilor de insecte o nesfârșită distracție, după îndemnul Amusez-vous! Paradoxal, efectele sunt aceleași, dar cu mult mai sigure, căci zombificarea/mancurtizarea devine dorință "mântuitoare". "Jocul" poate înlocui memoria tradiției, a istoriei, a familiei. Nu întâmplător noii ideologi declară istoria ca teritoriul minciunii, de care trebuie să ne debarasăm prin postistorie. Un gânditor inteligent, de mare succes în atare privință, este Alain Touraine, autorul cărții de răsunet Critique de la modernité (1992). Touraine constată corect anumite precarități ale modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin iluziile postistoriei (adică ale postmodernismului), Francis Fukuyama a scris lucrarea Construcția statală: guvernare și ordine mondială în secolul 21, carte în care-și schimbă doctrina, spre transmodernism, susținând nevoia întăririi statelor naționale și părăsind euforia slăbirii acestora propovăduită de ideologii postmodernității. Într-o lume transparentă, iar nu opacizată, realul are întotdeauna cel puțin două fețe. Națiunea, rasa, religia etc. există întrucât mai există cel puțin o națiune, o rasă, o religie etc. Rasismul e rău fiindcă nu respectă echilibrul antitezelor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reintrodus lupul în turma de oi", cum se exprimă Alain Finkielkraut. Nu, lupul în turma de oi îl introduc întotdeauna ideologii, cei care ignoră că antitezele sunt viața. Națiunile nu sunt creații artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversităților etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin. În duminica cincizecimii, Duhul Sfânt s-a pogorât ca limbi de lumină și apostolii au putut propovădui creștinismul în toate limbile pe care, până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e, de altfel, "paradoxul lui Tocqueviile", conform căruia în sânul democrațiilor egalitare se trezește orgoliul elitar al diferenței. Democrația însăși n-a putut să apară decât pe fondul conștiinței naționale. E ceea ce arăta Mihai Ralea între cele două războaie mondiale. Ideologi ca Leon Volovici, Z. Ornea, Gabriel Andreescu, Andrei Cornea susțin că între democrație și naționalism ar exista o incompatibilitate de fond. Dar aceasta e o gândire maniheistă. Nu numai că între democrație și naționalism, argumenta Ralea, nu este nici o antinomie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
România postdecembristă, cum se vede și din exemplul dat, e că intelighenția s-a dovedit atât de pervertită, iar, pe de altă parte, atât de aservită puterii și ideologiilor de tip political correctness, încât a produs o serie de "teleintelectuali" ideologi ai unei false globalizări, fără sentiment național, acesta fiind lăsat în seama unor "iconoclaști", violenți în vorbe și scatologi, ca Mihail Gălățanu sau, la cealaltă extremă, un Corneliu Vadim Tudor acesta din urmă vulnerabil prin acuza de poet al național-comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căci revoluția a pecetluit o resurecție a neocominternismului deghizat în deminternism, cum a sesizat omul politic basarabean Mircea Druc155. Așa s-a ajuns ca eticheta "naționalist" să fie o rușine nu numai în defunctul socialism, dar și în regimul postcomunist. Ideologii postmoderniști au produs o falie adâncă în intelighenția românească, foarte apropiată de prigoana împotriva elitelor naționale din "obsedantul deceniu" 1950-1960. Cum ar zice Eminescu: "Ei brațul tău înarmă, ca să lovești în tine / Și pe voi contra voastră la luptă ei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru cel al preoților și al poeților. Optimismul neopragmatic e... romanesc. Eșecul Europei, zicea Kundera, vine de acolo că nu a înțeles "cea mai europeană dintre arte", o artă a râsului divin care destramă ca Penelopa pânza țesută ziua de către ideologi, filosofi, erudiți. În acest sens s-ar fi amuzat Platon pe seama lui Protagoras, Hume pe seama teologiei naturale, Kierkegaard pe seama lui Hegel, Derrida pe seama lui Heidegger: Nevoia de a desface aceste tapiserii poate fi considerată o răzbunare a omului de rând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căreia i se poate reproșa meteahna contrarie sincronismului. Însă Mircea Eliade a întâmpinat cu speranță teoria profesorului Papu, întrucât aceasta confirma previziunile sale de salvare prin renaștere națională în fața monstrului sovietic comunist (v. Destinul culturii românești, 1953). Bineînțeles că vechii ideologi cominterniști au simțit imediat primejdiile potențiale din teoria profesorului Papu și au întreținut cu mare abilitate o adversitate destul de gălăgioasă între diverse grupări rivale din viața literară. N-a fost prea greu să-i asmuți pe scriitori împotriva specificului național
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
102, 103 din 2002. În ochii lui Ion Bogdan Lefter (cunoscut pentru radicalismul corectitudinii politice), noul Patapievici apare ca "antidemocrat", incapabil să priceapă "filozofia socială a postmodernității", căzut, de aceea, într-o evidentă involuție. Pentru Gabriel Andreescu, același este un "ideolog reacționar", influențat de "legionarism" și creditor al "teoriei conspirației" mondiale. Adrian Miroiu (filosof de profesie) denunță "confuzia conceptuală", reacționarismul și valoarea cvasi-nulă a discursului filosofic. Liviu Andreescu argumentează că Patapievici nu cunoaște postmodernismul și sesizează că autorul Omului recent cultivă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
exprime stupefacția de a asista la un seminar de la care el se aștepta la contrariul veștii că postmodernismul a murit. Sentimentul stranietății trebuie să fi fost cu atât mai intens, cu cât optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al postmodernismului 214, ca semn al încremenirii în proiect. Când prezintă lucrările seminarului, autorul face tot posibilul să ateste nu sfârșitul postmodernismului, asigurându-ne că toți debaterii ar fi constatat "dimpotrivă postmodernismul e în plină ebuliție". Singurul care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul american caracterizează esența modernității ca fiind dialogică, pe când el crede într-un holism de tip monologic, preistoric, nu postistoric ("o singură viziune"). Antimodernismul lui Zerzan implică "negația tuturor simbolurilor, a limbilor și culturilor", într-o eshatologie hiperfundamentalistă, care a și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
țările comuniste. Un prieten occidental încearcă să-i dea Sabinei un exemplu de ceea ce el înțelege a fi idealul libertății și al fericirii: imaginea unor copii jucându-se, în iarbă, lipsiți de griji. Sabina e uluită, fiindcă același este idealul ideologilor comuniști din țara ei. Simbolul acestei fațade ideale este sărbătoarea zilei de 1 Mai, care țintește să exprime acordul categoric cu ființa, acordul dintre idee și realitate. Dar aceasta este esența kitsch-ului, un ideal în care "căcatul" e tăgăduit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Legii fundamentale a Europei, ceea ce a și dus la un vot negativ, în pofida, antidemocratismului oficial, al cărui oglindă este mass-media postmodernizată. În Olanda, opoziția e și mai consistentă, acolo exprimându-se și spaima de pierdere e identității naționale. Contrazicând opinia ideologilor care cred că occidentalii sunt lesne dispuși să se lepede de propria ființă. Mentalitatea e la fel de puternică în conservatoarea Anglie. 165 Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană, II, Editura Univers, București, 2000, p. 10. 166 Ibidem, p. 22. 167 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spre „cortina de fier” instalată după încheierea celui de-al doilea război mondial, la care lucrase, lucru deja uitat, și Winston Churchill, dar din neatenție și nepăsare față de o bună parte a Europei, lăsase sforile cortinei în mâinile lui Stalin. Ideologi, exegeți și istorici, care bătuseră din palme după cortina trasă de Stalin, vin acum să acrediteze ideea că deosebirea dintre vestul și estul Europei ține exclusiv de perioada de 45 de ani, cât timp o bună parte din Europa abandonată
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]