1,300 matches
-
și constructivismul, realismul (inclusiv cel «socialist») și postmodernismul... Este poezia ermetica un echivalent literar al picturii abstracte? Sau poezia pură o rudă a picturii figurative, realiste? Ca să nu mai pomenim de subspecii ale genului liric cu denumiri picturale, precum pastelul, idila, pastorala. Am notat aceste considerații legate de expoziția deschisă la Casa Artiștilor din Hedera la care publicul are ocazia să întâlnească rodul confruntării unor creatori cu ideia de care pomeneam la început. Modalitățile de expresie sunt diferite. Mihal Askenazi sugerează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cosmică, în vârsta de aur (Freamăt de codru, Floare albastră, Dorința, Sonetele, Sara pe deal, De câte ori iubito, Atât de fragedă, Sarmis etc.). Sunt cunoscutele titluri ale unor giuvaere melodice, care însoțesc ca un sublim ecou vitalul, elegiacul dor - tensiune a idilei și a nuntirii, a dispersiunii - mistuirii în armonia și în esența autentică a lumii (cupio dissolvi). „Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă”, rostește protagonistul din Rugăciunea unui dac, altfel spus,definindu-și dorul de identificare în Nirvana budistă. Climate
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
viață și pe moarte. O altă poveste despre viață și moarte îl aduce însă în preajma frumoasei din Buenos Aires, Farias Paso Viola (una din protagonistele albumului Tango). Și din nou posibila poveste de iubire se încheie cu un eșec. Ca și idila întinsă peste ani cu Madam Java, proprietara pensiunii din Paramaribo. Ori ca imposibila dragoste cu Bouche Dorée, femeia perfectă al cărei singur inconvenient era că avea două sute de ani... Despre celelalte femei remarcabile care-i populează aventurile și visele nici măcar
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
își vede trecutul surprins într-un celebru vers de Goethe (Bătrînul care cîntă), primăvara se ivește sub forma unui cer parcă pictat de Veronese (Două vieții), iubiții se recunosc precum pelerinii din Emaus ( Noapte primăvăratecă), lumea Siretului este concomitent o idilă de Teocrit și o pagină din Gogol (Glasul luncilor), vîntul cîntă ca o liră din Ossian (Pe aripa zefirului), Tecuciul estompat în depărtare pare scos dintr-o gravură germană, iar centrul orașului este „unmic Trianon, un Trianon aproape asiatic" (Tecuciul
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
privește acum neputincioasă, o face să-nțeleagă ce rost avea Bonaria pe lume, ba chiar dă naștere ispitei surde de-a săvârși pentru ea aceeași lucrare iubitoare. „În „Accabadora”, miza etică devine miză stilistică și narativă. O poveste lipsită de idile, de retorică și de locuri comune, în care regăsim exactitatea cu care autoarea ne-a obișnuit încă de la romanul său de debut. O limbă clară, plină de aforisme și de oximoroane, de imagini care surprind legătura tainică dintre viață și
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
scârbă și simptome de sufocare, tentative eșuate de a se descarcera, zbucium al neputinței, un tablou infernal între disperare, repulsie letală și horror, dar și reprezentări salvatoare, speranțe legate de umanitatea însoțitorului său care se vor dovedi zadarnice, simple halucinații. Idila dintre cei doi, pe cale de a se naște la acel party de la care plecaseră în trombă (spre a prinde ferry-boat-ul de la o anumită oră), care oricum nu putea să evite bârfele odioase ale moralei și societății politically correct, este retezată
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
încolțit în suflet poetei și prozatoarei Carolina Orza. Copil al meleagurilor cărășene, îmi mărturisește că proiectul îi va fi fără îndoială cel de suflet. Pentru omul Carolina Orza, care a văzut lumina zilei la Mercina, locul copilăriei nu este doar idilă cu aură rustică, este pământul cu oamenii săi destoinici, onești și ospitalieri, și, de când e lumea, cu avuție din trudă „păurească”; la fel de mult însă înfrățiți cu arta de a viersui, a meșteșugi frumos cuvântul și a păstra datina străbună. Pentru
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
doamnă bine, Cu bun simț, așa cum se cuvine, Care placi mult la întreaga lume, Onorându-ți, cu drag, al tău nume. Ești genul meu, care-mi convine, Să te pot alătura lângă mine, Pentru a întemeia, cum se cuvine, O idilă de dragoste și iubire. De aceea îți spun dragă doamnă, Gândește-te bine, până la toamnă, Dacă și dumneata, mă placi pe mine, Putem realiza acea idilă de iubire. Referință Bibliografică: Dragă doamnă .....( II ) / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DRAGĂ DOAMNĂ .....( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384796_a_386125]
-
convine, Să te pot alătura lângă mine, Pentru a întemeia, cum se cuvine, O idilă de dragoste și iubire. De aceea îți spun dragă doamnă, Gândește-te bine, până la toamnă, Dacă și dumneata, mă placi pe mine, Putem realiza acea idilă de iubire. Referință Bibliografică: Dragă doamnă .....( II ) / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1941, Anul VI, 24 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DRAGĂ DOAMNĂ .....( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384796_a_386125]
-
umblat o săptămână colindând în neștire prin istoria Romei. Gândul nu-i da pace ...Liliana. Nu, nu o uită, dimpotrivă se simțea tot mai legat de această ființă. O sună. -Mă întorc luni, probabil, pe la prânz. Te caut la restaurant. Idila înflorea. El își prelungi vacanța. Elvira, care și ea fusese plecată, intră la bănuieli. „Ce se întâmplă cu Mihai? Te pomeni că și-o fi găsit vreuna! Dar nu face el una ca asta!” Când el sună, totuși, Elvira află
NOROC NESPERAT NUVELA- FRAGMENT- CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384758_a_386087]
-
Și te aștept. Dar cum te-aștept? Cu sufletul atât de zbuciumat Și inima zdrobită-n piept. Nu vii și-mi spui deschis Să rup din carte înc-o filă, Și să transform totul în vis Ce a rămas dintr-o idilă. Astfel din file și petale Prefăcute-n cenușă și uitare, Nu mai văd pe care cale Vom merge-n continuare? Baia de Arieș 19 ianuarie 1965 Referință Bibliografică: File și petale / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 379
FILE ŞI PETALE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361263_a_362592]
-
greu să aleg din cele aproape 300 de lucrări în stil folcloric, simfonic, cameral, sacru, vocal-simfonic, variete și modern; dar printre lucrările mele cele mai îndrăgite aș putea enumera : Doina de Jale, « Rapsodia Primăverii », Concertul Nr.1 în Sol Major, « Idila Z », « Feerie », Sonata « Omagiul lui Mozart », „Gloria și Doliul Pământului”. Aceste lucrări au fost înregistrate pe discuri Philips, și au făcut de mult turul lumii. Sunt ca un balsam pentru sufletul omului atât de încercat de răul ce l-a
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
În uitare de sine. În nuvela „Coarba”, reîntâlnim tema, înepuizabilă liric, dar cu o altă motivație - „moartea căprioarei”. Mai tragică decât am putea crede că poate fi suportat omenește. Lectura atentă a celor patru nuvele: „Coarba„, „Jugul din Gura Lupoii”, „Idile” și „Cireșe amare”, apropie pe cititor de realitate „cetitului”, la propriu. A ceva „scris„ după „legile scrisului”. Normal, deci. Imposibil de realizat în cea mai mare parte din „paginile” volumului „Din Văianu la Toronto”. În care, Ion C. Gociu reușește
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
prezentul perpetuu”. Într-o realitate ce se refuză magiei visului „manipulat”. Lumea din nuvele vine spre tine cam așa precum este și tu profiți de ușa larg deschisă spre o participare diurnă. Cam așa ne simțim deseori în timpul lecturii povestirii „Idile” . Fie că ne reamintim de triunghiul erotic biblic: Eva-Adam-Mefisto (Șarpele) și altele, fie cel din proza lui Ion C. Gociu - Idile - :Violeta-George-Bebe, realismul, epurat de eticismul meschin, „europenizat”, de falsă pudoare, face „acceptabilă”, „motivată” această treime, hotărîtă de factori mai
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
și tu profiți de ușa larg deschisă spre o participare diurnă. Cam așa ne simțim deseori în timpul lecturii povestirii „Idile” . Fie că ne reamintim de triunghiul erotic biblic: Eva-Adam-Mefisto (Șarpele) și altele, fie cel din proza lui Ion C. Gociu - Idile - :Violeta-George-Bebe, realismul, epurat de eticismul meschin, „europenizat”, de falsă pudoare, face „acceptabilă”, „motivată” această treime, hotărîtă de factori mai puțin ortodocși. Discutabili ori nu. Nu are rost să insistăm. Să anulăm în observații colaterale ceea ce autorul a fixat filigranatic în
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
Să vrei ce sigur n-o să ai, Să speri că-ți va dărui ursita Mai mult, mai bine, decât ai... Noi, cândva, vom revedea trecutul, Și vom pleca privirea, ascunsă-n absolut, Ne vom jenă la gândul C-am isprăvit idila, ce nu a început. Rămâne prietenia, iubire fără scop, Rămâne bucuria momentelor ce-mi dai, Și-mi mai rămâne visul că-ți voi fură un strop Din frumusețea, ce din belșug o ai. Mai 2015 / Autor,Gabriel Stănciulescu Referință Bibliografica
TU EȘTI PREA SPECIALĂ... de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384334_a_385663]
-
Căutam frenetic elixirul care, Să-mi dea un strop din forța creatoare, Căci nu știam ce-nseamnă "a trăi"! Și nostalgii mă cuprindeau cu sila, Prin ancestrale zone-eram mereu, În zbor ascet mă atinsese Mila Ce-n Duhul Sfânt a-nfiripat idila Și duhul mi-a lipit de Dumnezeu. Am cunoscut chemarea Ta, Iubite, Am lăcrimat știind că mă iubești, Am cunoscut din vorbele-Ți șoptite, Că rugile-mi acum sunt răsplătite Și că Tu vrei Isus, să mă sfințești. Din veșnicii
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
păsărele. Lipsește din acest uriaș cadru de manifestare doar bărbatul, omul iubit. În fapt, el nu există. Doamna Coca Ecaterina Soare nu este și nu a fost căsătorită, iar versurile sale nu demască existența vreunui iubit, nici chiar în perioada idilelor din adolescență.. Demn de remarcat este faptul că domnia sa se exprimă liber, fără să creeze impresia că aleargă cu mare dorință ori cu disperare pe câmpia metaforei ori a altor figuri de stil. Poeziile prezentate în acest volum sunt organizate
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
ensemble, Sur la plage, en promenade, Partager l’amour semblable, En vivant le reve coupable... J’imagine nous deux, baiser, Mes cheveux, țoi caresser, Leș frissons nous ajouter, En douce folie s'abandonner... J’imagine l’ocean qui chante, Notre idile dans l’onde brisante, Et la plage portant, suivante, Nos marches en sable, persistente... - Ascultând Biscaya - James Last Blue Mireille, 22.11.2015 https://www.youtube.com/watch?v=ldqRbSkoiWI Referință Bibliografica: Biscaya / Mirela Stancu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BISCAYA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382631_a_383960]
-
cât ești mai ocupat, oră de oră, cu atât devii mai puțin pradă amintirilor. Sunt mii de ocazii să rememorezi prezența pierdută. Unele amintiri duioase care privesc viața de zi cu zi. Prima cireașă a anului îmi amintește, de pildă, idila petrecută cu ani buni în urmă când i-am pus o pereche la fiecare ureche. În afară de pupic am primit în schimb o terță la propria ureche. Vai ce reproșuri hazlii a cauzat. An de an mâncând prima cireașă zâmbesc amintirii
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383379_a_384708]
-
pământ!» avea să rămână cea mai cunoscută și apreciată scriere a lui Coșbuc”. Coșbuc este cooptat în colectivul profesorilor asociați care elaborau manualul școlar „Carte românească de citire”, anul 1893, în care îi apare primul volum de versuri „Balade și idile”. În anul 1894, în colaborare cu I. L. Caragiale și Ioan Slavici, editează revista „Vatra”, în care Coșbuc publică poeziile „Noi vrem pământ”, „Mama”, „Lupta vieții”, „In opressores”, „Pașa Hassan”, „Doina”, „Sub patrafir”. Colaborează la „Lumea ilustrată”, revistă în care publică
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
iar în anul 1893, la 28 noiembrie, sub direcția lui Vlahuță și a lui V.A. Urechia, vede lumina tiparului primul număr al revistei „Vieața”, la care colaborează și Coșbuc. În 1893 îi apare prima culegere de versuri „Balade și idile”, bine primită de critici și de public. Apariția volumului este menționată în „Românul literar” și în „Moftul român”, care anunța evenimentul printr-o notă pusă pe seama lui Caragiale: „Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care crește atâta spanac, des
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
buruieni se vor perinda, și el va sta, tot mereu, în picioare, tot mai sănătos și mai trainic, înfruntând gustul actual și vremea cu schimbările ei capricioase și făcând, din ce în ce mai mult, fala limbii noastre românești - un volum de «Balade și idile», de George Coșbuc”. Poezia lui „In opressores” „circulă în foi volante printre cititorii transilvăneni”. Într-un articol calomnios, Grigore Lazu, grefier judecătoresc la Piatra, îl acuză pe Coșbuc de plagiat „contestându-i originalitatea” unor poezii din volumul „Balade și idile
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
idile», de George Coșbuc”. Poezia lui „In opressores” „circulă în foi volante printre cititorii transilvăneni”. Într-un articol calomnios, Grigore Lazu, grefier judecătoresc la Piatra, îl acuză pe Coșbuc de plagiat „contestându-i originalitatea” unor poezii din volumul „Balade și idile”, avându-i alături (parcă nici nu se putea altfel!) pe Anton Bacalbașa și pe Alexandru Macedonski. Timp de zece ani a fost stârnit acest proces literar. Într-o intervenție, D. Evolceanu protestează, printr-o poziție corectă, în numele „Convorbirilor literare”, poziție
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Năsturel-Herescu” al Academiei, în 1897. După dispariția revistei „Vatra”, la 1 iunie 1897, Coșbuc preia conducerea revistei „Foaia interesantă”, începând și îndelungata activitate la revista „Albina”, inițiată de Spiru Haret. Îi ies de sub tipar volumul al doilea din „Balade și idile”, ediția a doua din „Fire de tort”, publică poeziile „Povestea căprioarei” și „Cântecul redutei”, colaborează la „Revista ilustrată”. Bolnav, plecă la Karlsbad. Întors, publică, în 1899, „Războiul nostru pentru neatârnare (1877-1878)”, „Povestea unei coroane de oțel”, poeziile „Cicoarea” (în „Convorbiri
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]