2,482 matches
-
de laborator. Astfel, artrita reumatoidă juvenilă are formele pauciarticulara, poliarticulara și sistemică, artrita juvenilă cronică formele poliarticulară cu factor reumatoid absent, poliarticulară cu factor reumatoid prezent, psoriazică (de etiologie autoimună), sistemică, și forma ce evoluează cu spondilartrită, iar artrita juvenilă idiopatica se poate prezenta sub formele: poliarticulară cu factor reumatoid absent, poliarticulară cu factor reumatoid prezent, artrită asociată cu entezită, artrită psoriazică, oligoartrită (persistentă sau extinsă). Lupusul eritematos sistemic, sclerodermia și dermatomiozita sunt boli cu etilogie autoimună în care pe lângă țesutul
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
cuvinte, aproape întotdeauna alterate ca pronunție, și care nu formează încă propoziții simple deși auzul este bun, organele fono-articulatorii sunt normal constituite, iar dezvoltarea intelectuală este corespunzătoare vârstei cronologice. La autorii anglo-saxoni și germani se întâlnește uneori denumirea de "întârziere idiopatică în vorbire""122. Această definiție merită cel puțin două comentarii: • o întârziere în apariția și dezvoltarea vorbirii până la vârsta de trei ani este, de foarte multe ori, strict fiziologică, adică ea se rezolvă de la sine. Chiar și până la vârsta de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în condițiile în care, după această vârstă, subiectul nu reușește să comunice oral și, drept urmare, se înlătură ipoteza de retard și muțenie. Cauzele sunt deosebit de complexe și foarte greu de precizat. După Arnold, cauzele se împart în două categorii: • cauze idiopatice (imbold deficitar în vorbire, capacitate redusă de imitare, factori ereditari 50% din cauze); • cauze paratipice (cauze din timpul nașterii, boli grave din copilăria timpurie: variolă, encefalită, rahitism); După Berendes, cauzele sunt interne și externe: • cauze interne (slaba dezvoltare a auzului
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
risc foarte înalt sau înalt (de exemplu, pacienții cu boală cerebrovasculară sau cu diabet zaharat), la care este necesară suplimentar inițierea tratamentului farmacologic (1). 3.2. Clasificarea HTA în funcție de etiologie HTA se poate clasifica în funcție de etiologie în esențială (primară sau idiopatică) și secundară. HTA esențială este atribuită în peste 95% din cazurile diagnosticate, fiind considerată a avea etiologie multifactorială și în mare măsură necunoscută. Geoffrey Rose nota :,, inclusiv termeni populari ca idiopatică sau esențială sunt la momentul actual un nonsens, deoarece
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
se poate clasifica în funcție de etiologie în esențială (primară sau idiopatică) și secundară. HTA esențială este atribuită în peste 95% din cazurile diagnosticate, fiind considerată a avea etiologie multifactorială și în mare măsură necunoscută. Geoffrey Rose nota :,, inclusiv termeni populari ca idiopatică sau esențială sunt la momentul actual un nonsens, deoarece toate bolile trebuie să aibă o cauză” (21). Etiologia HTA esențiale nu este clarificată. Există o serie de condiții dovedite a determina sporirea riscul de apariție a HTA: Ereditatea: Studiile care
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
30-40 ani. Tumora este, în general unilaterală, încapsulată, cu diametrul mai mic de 3 cm, bine delimitată. Cauze de exces de mineralocorticoizi Aldosteronul crescut I. Hiperaldosteronismul primar Subtipuri majore Adenom producător de aldosteron (APA): în general, responsiv la angiotensină; Hiperaldosteronism idiopatic (IHA) sau hiperplazie adrenală bilaterală (BAH): forme neresponsive la angiotensină. Subtipuri rare Adenom responsiv la angiotensină II: atipic; Hiperplazie adrenală primară (PAH): morfologic asemănătoare IHA, fiziologic similar cu APA; Hiperaldosteronism responsiv la glucocorticoizi (GRA) sau hiperaldosteronism familial de tip I
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
o știe, era pe moarte. Ceea ce urmează este o analiză critică a focalizării vizuale. Este de asemeni un bun exemplu a ceea ce Kaja Silverman a numit "identificare heteropatică" o identificare bazată pe ieșirea din propriul sine, care se opune identificării idiopatice sau "canibalice", care o absoarbe și o "naturalizează" pe cealaltă. Identificarea heteropatică este asociată riscului alienării, dar permite subiectului să meargă dincolo de modelele normative prescrise de ecranul cultural și este, prin urmare, productivă la nivel social. Această identificare face în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
American Autonomic Society (Societatea Americană de Sistem Vegetativ) și din membri ai Academiei Americane de Neurologie s-au reunit pentru a realiza o serie de definiții de consens pentru atrofia multisistem (sindromul Shy-Drager) și insuficiența vegetativă adevărată (incluzând hipotensiunea ortostatică idiopatică, insuficiența vegetativă progresivă și sindromul Bradbury-Eggleston). Clasificarea nosologică anterioară, mai ales folosirea termenului de sindrom Shy-Drager, nu era clară și nu reflecta cunoștințele actuale în ceea ce privește tulburările vegetative. Prima problemă a fost reprezentată de multitudinea de nume proprii folosite, deseori pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
regăsim în cărțile de biochimie, genetică sau infecțioase sau enumerate în listele de efecte toxice și secundare ale medicamentelor. De aceea, există mai multe aborduri pentru a clasifica aceste afecțiuni. Unul dintre ele este de a le împărți în primare, idiopatice, unde etiologia este necunoscută, și secundare, unde se poate defini o leziune (anatomică sau biochimică) sau se poate realiza o conexiune etiologică precisă (diabet zaharat, de exemplu). O altă variantă este de a le separa în localizate și generalizate, în funcție de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
etc. Făcând oficiul de auxiliar al termoreglării, glandele sudoripare contribuie la menținerea temperaturii normale a pielii. În hiperhidroză, sudația excesivă poate fi generală, profuză, sau localizată în anumite părți ale corpului uman (zonă palmară, plantară, axilară, facială, tronculară). Hiperhidroza primară idiopatică de cauză necunoscută afectează 2-3% din populație având la bază un evident grad de hiperactivitate simpatică. Hiperhidroza secundară apare mai frecvent în hipertiroidism, menopauză și unele boli endocrine sau la simpla creștere a temperaturii ambiante. Tratamentul hormonal adecvat, antiperspirantele (ex.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apar localizate de-a lungul unui singur tract nervos. Nu se cunoaște etiopatologia, dar se presupun aceleași cauze ca și la CRPS I. Eritromelalgia Reprezintă apariția de eritem și durere cu aspect de arsură la creșterea temperaturii locale, poate fi idiopatică primară sau ca reacție la medicamente, afecțiuni sau neuropatii. Patogenia este probabil înrudită cu CRPS. Neuropatia fibrelor mici (distale) Aspectul clinic caracteristic este de durere, senzație de arsură, furnicături și amorțeli la capătul distal al membrelor, cu cât mai distal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ex., tumori de sinus cavernos). Dacă un pacient are tulburări de sudorație deasupra taliei, fără aspect clinic de sindrom Horner, atunci leziunea simpatică este imediat sub nivelul ganglionului stelat ipsilateral (Gesundheit și Greenberg, 2005). III.1.2.2. Afecțiuni vegetative idiopatice cronice Insuficiența vegetativă adevărată Afecțiune degenerativă rară a sistemului nervos, caracterizată prin disfuncția autonomă progresivă fără semne de boală neurologică extra-vegetativă, probabil datorată degenerescenței neuronilor vegetativi postganglionari. Descrisă inițial de Bradbury și Eggleston (1925), ca prezentând hipotensiune posturală debilitantă, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
infecții cu Chlamydia, CMV, hepatită B, HIV, mononucleoză, micoplasme. Uneori, vaccinări cu virus viu atenuat pot induce episoade de LGB, ca de exemplu vaccinare antigripală sau antirujeolică. Se mai cunoaște și sub o serie de alte denumiri, precum: polineuropatia acută idiopatică, polinevrita infecțioasă sau polineuropatia demielinizantă inflamatorie acută (AIDP). Toate formele de SGB se datorează unor răspunsuri imune la antigeni infecțioși, care sunt apoi țintiți deficient și vor ataca țesutul nervos al gazdei. De obicei, aceste molecule țintite sunt gangliozidele, componente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un inhibitor puternic al sistemului parasimpatic, pe de altă parte predispunând la bradiaritmii prin reducerea conducerii prin nodulul atrioventricular (Nouri S, 2009). O variantă aparte de comițialitate vegetativă, supusă recent atenției comunității științifice este sindromul Panayiotopoulos. Sindromul Panayiotopoulos Reprezintă apariția idiopatică de convulsii instalate precoce la copil, cu vârfuri electroencefalografice occipitale sau extraoccipitale, și se manifestă în principal prin convulsii vegetative. Este o epilepsie benignă a copilăriei, care afectează cca 13% din copiii în vârstă de 3-6 ani care au avut
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al axonului neuronului motor, ceea ce nu permite depolarizarea fibrei musculare striate. Manifestările clinice ale sindromului miastenic Lambert-Eaton sunt reprezentate de astenie musculară proximală și fatigabilitate. Frecvent este întâlnit ca sindrom paraneoplazic în cancerul microcelular pulmonar și în alte cancere, și idiopatic într-o treime din cazuri. Simptomatologia legată de implicarea vegetativă apare la aproximativ jumătate din cazuri și se limitează la xerostomie, impotență, tulburări de sudorație și constipație (Heath și colab., 1988). Sindromul diencefalic În 1951, Russell a descris entitatea clinică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sincopa vaso-vagală, pneumotoraxul cu supapă, obstrucția mecanică a căilor aeriene, edemul pulmonar, aritmii cardiace, infarctul miocardic, aspirația de alimente în căile aeriene, embolia pulmonară, atacul vascular cerebral, intoxicația acută medicamentoasă, reacții adverse la droguri, angioedem ereditar, urticarie la frig sau idiopatică, șoc (cardiogen, septic, toxico-septic). La pacienții cu risc, ca și la cei polialergici, se impun anumite măsuri profilactice dintre care cele mai importante sunt: premedicația cu antihistaminice (blocante de H1: Clemastin (Tavegyl R) 2 - 4 mg (1-2 fiole), Dimetinolon maleat
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
studiu, Ioi H. et al. au observat că poziția și mișcările dintelui au fost afectate de forța presiunii sângelui transmisă prin vasele periodontale. Creșterea tensiunii arteriale împreună cu simptomele subiective și semnele obiective formează un sindrom hipertensiv caracteristic, ce poate fi idiopatic sau asociat cu numeroase boli, în care elementul comun este creșterea rezistenței la nivelul arteriolelor. Ca o consecință a creșterii de lungă durată a tensiunii arteriale se produc leziuni caracteristice, care interesează arterele mici (arterioscleroza) și arteriolele (arterioloscleroza) din întregul
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
diltiazem, verapamil și amlodipina sunt medicamentele cele mai frecvent raportate ca agenți cauzali. Leziuni veziculo-buloase sau ulcerative care imită boli imunologice Unele reacții la medicamentele administrate pe cale orală se aseamăna clinice, histopatologice și chiar imunopatologic cu boli imunologice: lichen plan idiopatic, eritem polimorf (EM), lupus eritematos (LE) etc. Din punct de vedere clinic, orice localizare orală poate fi afectată. Leziunile pot fi izolate, deși implicarea bilaterală simetrică nu este mai puțin frecventă. Reacțiile lichenoide la medicamente Inițial descrise în asociere cu
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
neregulate sau eroziuni, cu o bordură periferică de striuri keratotice fine care par de multe ori a radia din centrul leziunii. Reacțiile lichenoide post medicamentoase tind să fie mai erozive și unilaterale, comparativ cu prezentarea bilaterală tipică a lichenului plan idiopatică. În prezent, AINS și inhibitorii enzimei de conversie par să fie printre cele mai frecvent citate medicamente asociate cu această reacție adversă. Pigmentarea - amiodarona Ca și minociclina, amiodarona poate fi asociată cu pigmentarea albastră-gri a mucoaselor (fig. 4.15). Pigmentarea
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
normal al musculaturii faringiene atât în stare de veghe, cât și în timpul somnului. Din totalitatea acestor boli, cel mai frecvent asociate cu SAOS sunt: sindromul postpoliomielitic, miopatia distrofică asociată sau nu cu cifoscolioza, accidentele vasculare cerebrale, distrofia musculară Duchenne, polineuropatia idiopatică acută Guillain-Barré. De asemenea, leziunile sistemului nervos autonom (neuropatia din diabetul zaharat de tip 1, uremia cronică) diminuă influxul nervos senzitiv din zona faringiană și întârzie răspunsul mușchilor dilatatori ai căilor aeriene superioare. Deficiențele de răspuns ale mușchilor de la acest
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
a demonstrat că o parte din pacienți au policitemie însoțită de creșterea vâscozității sanguine. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL SAOS Afecțiuni asociate cu somnolența diurnă: •apneea de somn de tip central, •sforaitul și sdr. de rezistență a CRS, •sdr. Pickwick, •narcolepsia, •hipersomnia idiopatică, •tulburări ale ritmului circadian, •privarea de somn prin muncă în tura de noapte, •hipersomniile psihiatrice - induse de medicamente, alcoolism cronic, depresii, •hipersomnii din encefalitele cronice, •sdr. picioarelor neliniștite, •mișcări periodice ale gambelor, •boli degenerative: Parkinson, Alzheimer etc. Afecțiuni care pot
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
un mecanism autoimun În care IgG1-IgG4 se constituie În autoanticorpi antifactor VIII, realizând o inhibiție spontană a acestui factor, consecința fiind o hemoragie masivă, generalizată, uneori cu caracter fudroaiant. Boala apare mai ales la bătrâni (aparent fără cauză, ca formă idiopatică) la femeile Însărcinate, la neoplazici și la bolnavii cu colagenoze vasculare. Este o urgență majoră, iar tratamentul În sine are două obiective; 1. să stopeze sângerările și 2. să Înlăture autoanticorpii antifactor VIII. Cele 50 cazuri au fost 28 bărbați
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Plăgile mai ales cele contaminate cu pământ și bălegar (bacilul fiind prezent în flora intestinală a calului); Catgut preparat din intestin de oaie incorect sterilizat, producând tetanosul plăgii operatorii; Cordonul ombilical infectat după ligatură și secțiune, producând tetanosul nou-născuților; Tetanosul idiopatic fără prezența unei plăgi ca poartă de intrare (aceasta a fost minoră sau neglijată) [13]; Tetanosul post-abortum sau post-partum poarta de intrare fiind cea uterină, mai ales în avorturile provocate empiric (sondă, canulă, tijă vegetală). 9.1.3. ETIOLOGIE Plăgile
Capitolul 9: FORME ANATOMO-CLINICE PARTICULARE DE INFECŢII CHIRURGICALE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
Astfel, din punct de vedere patologic, la femei predomină boala de nod sinusal, tahicardia supraventriculară, tahicardiile prin reintrare în nodul atrioventricular, sindromul de tahicardie ortostatică, sindromul de QT prelungit Aritmiile cardiace la femei 125 (congenital sau dobândit) și tahicardia ventriculară idiopatică a ventriculului drept [4, 5]. Se pare că tahicardia prin reintrare este cea mai comună formă de tahicardie supraventriculară la femei, fiind de două ori mai frecventă decât la bărbați, cu o tendință a debutului spre vârste mai tinere [14
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
apare în crize paroxistice , de durată limitată și intermitentă,cu revenire spontană la normal. Boala a fost cunoscută încă din antichitate când era denumită „morbus sacer” datorită aspectului straniu al crizelor convulsivante. Etiologic se descriu două forme de epilepsie, una idiopatică sau esențială și o a doua formă de epilepsie simptomatică. Epilepsia idiopatică (genuină sau esențială) este reprezentată de cazurile în care factorul etiologic este încă necunoscut. Boala apare ca expresia unei tendințe convulsivante crescute a creierului, predispoziția pentru crize având
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]