1,748 matches
-
vâscoase. La drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dispreț binefăcător, Întrucât după un meci În Franța, Klaus, elev În clasa a XII-a și rugbist la Remin, a adus tot ce a găsit de Soljenițân, inclusiv Arhipelagul Gulag. Cine să caute la vamă cărți subversive În sacoșele unor idioți? Fiecare din cei trei profi a primit o carte, iar Flavius-Tiberius, comandatarul, Arhipelagul Gulag, de care auzise orice cetățean care asculta Europa liberă care intra cel mai bine pe undele scurte ale Vefurilor. Profa de engleză a primit și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea zi, Flavius-Tiberius s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văd niciodată în viața mea vreo carte de Arthur Conan Doyle. Am râs. — Le-am citit pe toate și știi la ce concluzie am ajuns? — Care? — Că Sherlock Holmes nu e deloc deștept. Totu-i că doctorul Watson e un idiot afurisit. Am râs și Clio a râs și ea, legănându-ne amândoi picioarele tot mai sus, dincolo de marginea stâncii. — N-ai citit Câinele din Baskervilles, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Nu te mai deranja. O întreagă agitație inutilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
banc de pești de împrăștie atunci când un scufundător sau un... M-am uitat la Nimeni. Expresia confuză de pe fața lui se transformă în panică. Atunci când un scufundător sau un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai distrus-o. Idiotul dracului. Nimeni deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi. Urmă o perioadă de limpezime și de tăcere. Am stat nemișcat, cu simțurile atente la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă pe jumătate. Hai să ne îndepărtăm de capăt, doar ca să fim siguri. Carnețelul tău, am spus, încă nu tocmai sigur pe mine, ți-am pierdut carnețelul. — Nu contează, idiotule. Suntem oricum pe ultima turnantă. — Credeam că abia mâine ne va ajunge. Așa credeam și eu. Hai să găsim un loc unde să ne așezăm, să ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă, am spus. — Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai scos și o pălărie de pai ușor mototolită (singura pe care am găsit-o) și o pereche de ochelari de soare mari, din plastic negru, à la Roy Orbison, care să mă apere de soare. Mă simțeam ca un idiot. Când am revenit pe punte, Fidorous înclină aprobator din cap și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am spus doar mersi. Schimbând macazul și devenind un căpitan sever, Fidorous insistă să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cămașă havaiană și cu pălărie pe cap. — Salut, am spus, fluturând năuc din mână înainte să mă pot stăpâni. Mă simțeam atât de stângaci în hainele alea prostești și, văzând-o acolo în felul acela, mi-am pierdut capul. Ce idiot de doi bani. Scout îmi aruncă un zâmbet ușor superior și se ridică, încrucișându-și picioarele. Haine uscate, am spus, trăgându-mă de cămașă. — O, făcu ea. — Cum stau lucrurile aici, timonier? Fidorous urcă scările în urma mea. — Ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei negru și fin, iar ea mă strânse cu brațele de mijloc. Briza se învârtea în jurul nostru, marea calmă înclinând barca de pe-o parte pe cealaltă. Acum o să spun ceva, am zis. — Bine. O să mă facă să par un idiot. — Bine. — Și s-ar putea și să te înfurie. — Hmmm. Bine. — Așa. — Zi-i, atunci. — Bine. N-a fost doar din cauza asta, nu? Mă refer la ce s-a întâmplat între noi. Scout se desprinse de la pieptul meu și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cu pictura de magazin. Oricum ai da-o, adevărul tău și numai al tău trăiește pentru tine numai o dată și numai în opera ta. Restul-tărăboi, artificii, surogate de receptare. Prosteritate. Nu absolutiza atît de brutal. Critica te laudă. Niște idioți. Sînt sătul de unguente pseudo-eseistice. De "hermeneuți-hormoneuți", cum le zice Saul Bellow. Unde eram? Avusesem cîțiva ani grei, cîteva plecări pe care nu le-am vrut. Drumurile mi se adunaseră în piept ghem, gata să mă înece. Nu mai primeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în calitate de soție, n-ar fi trebuit s-o mint, să-i ascund nimic sau să fac ceva ce-ar fi trebuit ascuns de ea. Nu am procedat deloc cinstit, domnilor. Este numai vina mea, adică a noastră. Sinele Mic: Mare idiot mai ești! Idiot ce sunt! Măcar dacă te-ai fi abținut să-i faci acele mărturisiri. Asta a declanșat totul. După aceea a urmat delirul... Din acel moment mi-a torționat creierii zi de zi și ceas de ceas. Vaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi? Sinele Mic: Și ce vrei să spui că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
văzut vreo urmă de suferință pe fața lui? Nu! Pentru că e un actor prost! Deosebit de prost! Un actor ce-și ascunde sentimentele, în loc să le etaleze publicului. Un actor ce nu-și poate juca nici măcar propriul rol trebuie să fie un idiot, un impostor de sine. El nu face decât să se prefacă, adică să joace teatru, cum ar veni. Se preface acasă în fața soției, a copiilor, se preface pe scenă, deși el are mereu un singur rol de jucat peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a murit! Mi-ai ucis soțul! -Nu! L-am văzut murind sub ochii mei, dar nu am nici un amestec. A avut un atac de cord în apartamentul meu. -Dacă așa ar fi stat lucrurile, mi-ai fi spus. Evident. Ce idiot! -Sigrid, te asigur că e adevărat. -La fel de adevărat că te numești Olaf, nu-i așa? La picioarele patului, am jucat totul pe o singură carte: -Mă numesc Baptiste Bordave, am treizeci și nouă de ani. Încă tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
alea înalte, care nici vorbă să se clintească, dar nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi desființată, împărțită între lupi. Ce-i asta, o fabulă? întreabă Tîrnăcop. O fabulă spusă de un om beat, miroase de la un kilometru, zice Dendé strîmbînd din nas și arătînd din priviri spre balta de vomă a lui Roja. Ce idiot mai sînt, mi-am zis cînd am făcut primul popas, puteam să păstrez pistolul, nici dracu’ nu m-ar fi percheziționat, dar era prea tîrziu, trebuia să mă orientez ca să ies cît mai rapid din pădure, nu-mi plăceau locurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am discutat acum, pînă n-o să se răcească totul, nu vreau să mă trezesc pe cap cu cine știe cine, e de-ajuns să scapi o vorbuliță și totul se duce de rîpă, îl atenționează. — Drept cine mă crezi? Aș fi un idiot să-mi tai singur craca de sub picioare. — Și atenție mare la soldățeii mei din posturi, nu-i nici unul dintre ei ușă de biserică, sînt puși acolo doar să-și facă datoria. Dacă tot ai adus vorba, simte Regizorașul că a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
munceau era o realitate cotidiană pentru orice babilonian de rînd și este important de amintit că două treimi din sclavi nu erau prizonieri de război, ci babilonieni care își pierduseră libertatea. Ne-am putea întreba: Cine ar fi într-atît de idiot încît să își asume un asemenea risc? Ce om zdravăn la minte ar putea să ia un împrumut și să se pună pe el însuși drept garanție atîta vreme cît se confruntă zilnic cu imaginea a ceea ce i s-ar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
pentru că n-ai curățat zăpada de pe trotuar. Tot prost ai rămas... Atunci intră în birou șeful lui Ariceanu. Dom profesor, ce mă bucur să vă văd. Aveți timp de o cafeluță la mine în birou? Aproape plîngînd, profesorul explică comportamentul idiotului. De mîine te ocupi de vărsătoarea de la Tomești, tună șeful furios. Dar..., bîiguie tartorul. Neamuri proaste, spune șeful amărît. Fără îndoială, întărește profesorul. Ucigașul... banditului Bătrînul colonel făcea plimbări lungi dimineața și dacă îl observai atent, în unele porțiuni scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd m-a pocnit. Hai, nu glumi cu noi! Păi, nu glumesc deloc! Adică? Cînd am fost lovită, am sărit ca un arc și am evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de fată. Dar ce, cum, pentru ce? O cam meritam... Toți erau contrariați. Unii chiar ar fi dorit să răzbune o așa măgărie. Cu o sinceritate debordantă, Roxana începe a povesti: M-a încîntat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mai sus de 20.000 de herzi, spre deosebire de alte vietăți, ca liliecii și delfinii care se simt la largul lor mult dincolo de această barieră. Dar cum ar putea să arate În univers imaginea săracilor de tot cu duhul, a idioților În sensul propriu al termenului? Logic, aceste ființe ar trebui să renască dincolo Întru spiritul pe care creierul lor nedezvoltat din lumea aceasta l-a Înăbușit de tot. Firesc ar fi să devină conștienți de ei Înșiși pentru Întîia oară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio încheind un capitol în care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-o zi peste ei și să le ard la toți câte o pereche de palme!... Ei, doamne ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]