1,269 matches
-
pe câmpul de luptă, între care mulți ieniceri (pedeștri) și spahii (călăreți). Numărul răniților și al bolnavilor este mult mai mare. Înainte de atacul asupra Vienei, imperiul lui Soliman I atinsese apogeul. După această înfrângere, armata turcă, cu elita ei de ieniceri, și-a pierdut renumele de "neînvinsă". Al doilea Asediu al Vienei, din 1683, a eșuat în același fel, și a fost ultima manifestare a puterii otomane.
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
Aceste terrains affectees erau însă pentru păscutul cailor ienicerești și nu vor fi întrecut cu mult suta de pogoane împrejurul zidurilor cetății și poate vor fi ajuns atât de departe pe cât ajungea săgeata din arcul tătăresc și glontele din pușca ienicerului. Într-adevăr, Matei Strykowski povestește, după cum văzuse însuși cu ochii, cum este d. e. Hotinul și de ce soi e ocupațiunea turcească. Hotinul e o frumoasă și puternică cetate, așezată pe o stâncă, având aspectul fortereței Koekenhausen din Liflanda, căci le văzui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să li se vânză oamenilor ceaunele de mămăligă și cenușa din vatră. Ce le pasă d-lor roșii de starea economică a unui județ pricinuită de chiar dumnealor? Regula fanarioților este: să scoți lapte din piatră. Se va găsi deci ienicerul care să aplice {EminescuOpX 118} administrația d-lor financiară și acestui județ, secătuit până la măduvă de rechizițiuni, de epizootie și de nenorociri elementare. Nu persoanele d-lor liberali sânt acelea ce nu ne convin, nu. Lipsa de conștiință unită cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
XV coroane Domnilor români sunt mici asemănătoare cu coroanele heraldice, în secolele următoare devenind din ce în ce mai mari și mai împodobite. În perioada fanariotă Domnii sunt rar reprezentați cu coroane pe cap, ei fiind pictați sau sculptați, la ceremonia înscăunării cu cuca ienicerilor pe cap sau cu ișlic, la alte ocazii solemne. În reprezentările din secolul al XIX-lea coroana este așezată pe o pernă sau masă în apropierea imaginii domnești. Alte semne ale puterii sunt buzduganul și sabia, întâlnite la Domnii munteni
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
în stânga un glob crucifer. Domnii care l-au urmat, atât cei moldoveni cât și cei munteni, au purtat o mantie asemănătoare cu cea a lui Mircea cel Bătrân, numită "caftan". Fanarioții purtau o mantie similară cu caftanul domnesc, numită "cabanița ienicerilor". Domnii români din secolul XIX reintroduc mantia ca simbol al autorității supreme, dar spre deosebire de haina de ceremonie a lui Mircea cel Bătrân, aceasta avea o trenă foarte lungă. Cifrele utilizate de domnii români erau formate din inițialele numelor acestora. Semnele
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
de Înalta Poartă Otomană și abținerea de la orice acțiune ostilă împotriva acesteia. 2). Plata haraciului să se facă la vreme, iar din doi în doi ani, Voievodul să se prezinte personal la Istambul, pentru reconfirmare. 3). Garda Domnului formată din ieniceri, rămânea la cetatea de Scaun a Țării, pentru apărarea Voievodului. 4). Răpirea părții de sud a Moldovei, acea parte care purta numele de Bugeac, cu Cetatea Tighinei care avea să fie numită Bender și transformarea ei în raia. 5). Instituirea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
state la Înalta Poartă că numai Voievodul Țării Moldovei avea dreptul să le poarte, arătând tuturor că Domnul Moldovei era cel dintâi prieten și aliat al Împărăției Otomane. Sultanul îi dăduse steagul de investitură, o gardă de cinci sute de ieniceri care aveau să rămână în preajma Voievodului la Suceava și o oștire formată din trei mii de ieniceri, toate pe cheltuiala Porții Otomane. Sultanul scutise Moldova de plata haraciului pentru zece ani, haraciul rămânând cel din timpul primei Domnii a Voievodului
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Domnul Moldovei era cel dintâi prieten și aliat al Împărăției Otomane. Sultanul îi dăduse steagul de investitură, o gardă de cinci sute de ieniceri care aveau să rămână în preajma Voievodului la Suceava și o oștire formată din trei mii de ieniceri, toate pe cheltuiala Porții Otomane. Sultanul scutise Moldova de plata haraciului pentru zece ani, haraciul rămânând cel din timpul primei Domnii a Voievodului, făgăduise întoarcerea Tezaurului Țării, care fusese luat de Soliman în anul 1538, atunci când năvălise în Moldova și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și mănăstiri, precum făcuse și părintele său, Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și dacă Sultanul nu a mai înapoiat Moldovei Tezaurul și Bugeacul, nici Petru Rareș nu s-a mai prezentat vreodată la Istambul. Garda de cinci sute de ieniceri pe care Sultanul i-o dăduse a fost refuzată de Voievod încă de la plecarea sa de la Istambul, zicându-i Sultanului că nu cădea bine în fața poporului ca Domnul lor să fie străjuit de străini și nu de propriii săi oșteni
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
câmpul de luptă de la Varna, unde oastea cruciată a Europei fusese Învinsă de turci. Iancu de Hunedoara scăpase, dar căpitanul avea misiunea de a-l apăra pe regele Vladislav al Ungariei. Căzuse alături de rege, sub presiunea a peste patru sute de ieniceri. Îl apărase până la capăt, Într-o luptă fără nici o șansă, iar când regele căzuse sub iatagane, Oană Îi mai apărase Încă trupul, spre a nu fi ciopârțit, și nu putuse fi ucis În lupta la sabie, căci cine ajungea În preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la ordinul lui Iancu de Hunedoara. Am tăiat aripa stângă a spahiilor. Am ajuns lângă regele Vladislav al Ungariei. De data aceasta, Cosmin se opri și spuse, alb: - Continuă... - Acolo, lupta era pierdută. Regele era covârșit de câteva sute de ieniceri. În jur, armata creștinilor se retrăgea În debandadă. Iancu a dispărut, flancat de un grup de călăreți cu mantii albe, pe care nu-i văzusem până atunci. A sunat cornul, semnalul de retragere generală. Nu mai era timp de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mi-a strigat „Fugi!”. Era un cavaler cu mantie albă, cu semnul scutului și al spadei. Îl mai văzusem În apropierea lui Iancu. Căpitanul de oaste Mircea Oană. Am fugit. Am mai văzut doar două lucruri. Aproape un regiment de ieniceri Înconjurându-l pe rege, care nu mai lupta, dar era apărat de căpitanul Oană. Și, În fața acelor ieniceri, un grup de luptători călări, care Își pregăteau arcurile ca pentru executarea unui asasinat. Un fel de spahii cu pelerine roșii, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
văzusem În apropierea lui Iancu. Căpitanul de oaste Mircea Oană. Am fugit. Am mai văzut doar două lucruri. Aproape un regiment de ieniceri Înconjurându-l pe rege, care nu mai lupta, dar era apărat de căpitanul Oană. Și, În fața acelor ieniceri, un grup de luptători călări, care Își pregăteau arcurile ca pentru executarea unui asasinat. Un fel de spahii cu pelerine roșii, purtând semnul șarpelui și al săgeții. Grupul călări În liniștea nopții fără ca cineva să mai scoată un cuvânt. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și albanezi. Se sfârșea epopeea strălucitoare a lui Skanderbeg. Căzuseră cetățile-cheie. Presiunea turcească asupra albanezilor viza, de fapt, Veneția, stăpâna Coastei dalmate. Cercul se strângea. Mahomed dezvolta o flotă mai mare chiar decât cea folosită pentru cucerirea Constantinopolului. Recrutările de ieniceri creșteau. Se intensificau atacurile achingiilor peste Dunăre, instaurând teroarea În Țara Românească, unde prima Înfrângere suferită de turci crea premisa unui atac masiv. Și, de această dată, nu mai exista contrabalansul unei forțe asiatice capabile să blocheze strategia lui Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Bulgariei. - Armatele creștine, spuse o voce cunoscută, singura voce cunoscută lui Oană, vocea lui Angelo, nu au coerența unei strategii unice. Și nici capacitatea de luptă la care au ajuns trupele turcești, atât cavaleria spahiilor, cât și regimentele pedestre de ieniceri. Nu mai vorbesc de achingii și timarioți, cavalerie ușoară de elită. Nici de avansul În materie de artilerie, din care o bună parte vine exact pe Drumul Mătăsii, pe care nu circulă atâta mătase, cât praf de pușcă și pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
turc smead, având puțin peste treizeci de ani, cu ochi vioi, Îmbrăcat cu șalvari roșii cu dungă de fir de aur și tunică galben-aurie, din mătase chinezească. Toată lumea Îl credea plecat la Ankara, Înconjurat de o sută de mii de ieniceri. Dar iată-l aici, intrat prin camere secrete și tuneluri săpate pe sub curtea imperială, În propriul său palat. Mahomed al II-lea, supranumit Fatih. Cuceritorul. Omul care credea că este căpetenia acestei organizații secrete, dar care nu putea trece niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care a reușit să facă În trei luni aproximativ patru sute de kilometri, așteptând probabil ca domnitorul muntean să fie strivit sub forța uriașă a otomanilor. În noaptea de 16 iunie, muntenii au atacat tabăra lui Mahomed, Îmbrăcați În uniforme de ieniceri, pricinuind un haos total. Victoria a fost răsunătoare, dar fără urmări imediate. Sultanul s-a retras, dar nu fără a-l lăsa pe tronul țării pe fratele lui Vlad, Radu cel Frumos. Cât despre voievod, acesta a onorat invitația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Apărătorilor se dovediseră din nou mult mai rapide decât cele ale logofătului Cânde. Ele spuseseră până atunci că porturile turcești de la Marea Neagră și Marea Marmara lucrau cu viteză sporită la construcția de galere și galioane de război. Că trupele de ieniceri și spahii se concentrează la răsărit, spre cucerirea Trebizondei. Acum Însă, totul se schimbase. Cea mai mare flotă ce putuse fi văzută vreodată pe Marea Neagră trecuse din Bosfor În strâmtoarea Dardanele și intrase În Marea Egee. Ce putea Însemna asta? - Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nave de război, care nu depind de vânt, fiindcă sunt manevrate de vâslași. Au la bord tunuri cu bătaie lungă, falconete, archebuze. Au trupe de marinari, arcași, aruncători de sulițe, chiar și pirați. Sunt Îmbarcate pe ele regimente Întregi de ieniceri. - O debarcare... șopti, Înfiorat, voievodul. Dar unde? Din Marea Egee, flota poate ieși cu ușurință În Mediterană și În Adriatică. Nimeni nu va Îndrăzni, firește, să atace Veneția, iar Genova e mult prea departe. În schimb, lupta pentru Coasta dalmată poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nu putea fi adevărat. O asemenea armadă nu putea fi imaginată, cu atât mai puțin un atac de asemenea dimensiuni Împotriva Veneției. - Al doilea mesaj, spuse, sec, Angelo. Trimis ieri-seară. Cetatea venețiană Argos, totalmente distrusă de flota otomană. Trupe de ieniceri, debarcate pentru invazie. Zidurile, distruse de tunuri de mare calibru. Trei mii de cetățeni ai Veneției și zece mii de cetățeni ai Greciei, uciși fără milă. Bărbați, bătrâni, femei și copii. Casele, incendiate. O garnizoană de opt mii de ieniceri, instalată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de ieniceri, debarcate pentru invazie. Zidurile, distruse de tunuri de mare calibru. Trei mii de cetățeni ai Veneției și zece mii de cetățeni ai Greciei, uciși fără milă. Bărbați, bătrâni, femei și copii. Casele, incendiate. O garnizoană de opt mii de ieniceri, instalată În cetate. Zece nave de război, rămase În port. Restul de două sute nouăzeci de nave Își continuă marșul spre Marea Adriatică. Cetățile venețiene din sudul Argosului, Înecate În sânge. Țintă finală: invazia și distrugerea Veneției. 10 septembrie 1463, Munții Honshu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
săgeată și Îl citi din nou cu voce tare. Era mai scurt decât celelalte. - Trimis ieri la prânz, de pe un vas de pescuit care a scăpat din bătălia de la Argos, ascunzându-se În golful Corint. Aproape cincizeci de galere cu ieniceri pregătiți pentru invazie s-au Întors din drum. Motiv necunoscut. Sala Consiliului fu străbătută de rumoare. - Să intre curierul de la Istanbul! porunci dogele. În marea sală Îmbrăcată În lemn incrustat cu basoreliefuri și Înconjurată de tablouri de mari dimensiuni intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
așteptă să fie Întrebat. - Te ascultăm! spuse dogele. - Sultanul Mahomed al II-lea a renunțat să se mai Îmbarce pe galera imperială, care trebuia să pornească ieri spre Marea Egee. A dat ordin ca toate galerele pe care s-au Îmbarcat ieniceri pentru invazie să se Întoarcă la Istanbul. Spahiii trimiși prin Balcani pentru Întărirea liniei de sud a Dunării au fost Întorși. Toate forțele armatei terestre sunt aruncate spre răsărit. - Ce se Întâmplă la răsăritul Imperiului Otoman? Întrebă Angelo, neîndrăznind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cu o singură mișcare, Uzun Hassan salvase Veneția și Moldova. Întâlnirea lui Ștefan cu emirul triburilor Ak Koyunlu nu fusese zadarnică. Iar Încleștarea din Asia se putea prelungi dacă emirul avea suficiente forțe ca să țină hoardele de spahii, achingii și ieniceri departe de porțile Europei. Dincolo de această lovitură excelent plănuită, se mai afla și un alt adevăr. Încleștarea dintre Alianța controlată de Cuceritori și cea sprijinită de Apărători Începuse. Când ea se va fi sfârșit, un singur tip de civilizație va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
poate fi decât un rege, nicidecum un general ca Iancu de Hunedoara... De la primul atac, era clar că ne Îndreptăm spre dezastru. A fost o șarjă a cavalerilor de Flandra, pornită dinspre centru. Șarja de onoare. Înecată În sânge de ienicerii lui Mahomed, care așteptau faimoasa șarjă cu țepușele bine ascunse În iarbă. După masacrarea cavalerilor, bătălia a fost un șir de erori. Turcii nici n-au putut fi clintiți. Atunci, regele Vladislav al Poloniei și al Ungariei, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]