484 matches
-
în primul calendar cultual din Ex 23,16, acesta fiind numele cel mai vechi și mai sigur; existența sa este atestată în unele pasaje relativ antice precum Gen 30,14; Jud 15,1; 1Sam 6,13; 2Sam 21,9; cf. Ier 5,24b. Termenul apare și în așa-numitul „calendar agricol de la Ghezer” (a doua jumătate a secolului al X-lea î.C. [Smelik 1991, pp. 18 ș.u.]), unde se poate individualiza referința la seceratul orzului sau al grâului. Putem
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a fost istoricizată printr-o referință generică la exod. De această dată însă peticirea, dacă se poate spune așa, este foarte vizibilă; spre deosebire de Paște, în care istoria sacră a avut prioritate asupra celorlalte elemente, aici ies în evidență datele naturale. Ier 41,4 ș.u. ne informează despre importanța sărbătorii atunci când vorbește despre venirea pelerinilor proveniți din Nord la templul distrus aproape în totalitate de Nabucodonosor pentru a celebra aici această solemnitate. i) Dt 31,10 ș.u. ne oferă o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și a XII-a (secolele XIX-XVIII î.C.) în care numele regilor dușmani era scris pe cioburi de argilă (ostraca) ce erau distruse, un gest simbolic care anticipa sau de-a dreptul cauza înfrângerea; un caz analog îl întâlnim în Ier 19,1 ș.u. În Ps 110,1 regelui îi revine locul de onoare lângă tronul dumnezeiesc. Drept contraargument la aceste elemente se poate susține că psalmii citați datează din epoca hasmoneilor, adică din a doua jumătate a secolului al
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Solomon a fost inaugurat la începutul toamnei; cf. 6.2.b). În rest, conține unele elemente care ne permit să afirmăm că datare sa este probabil mai veche (cf. Ps 30; Ag 2,15-18; Zah 7,1-8; și după unii, Ier 36,9 care menționează că este celebrată în luna a noua și este însoțită de un post). Există indicii ale celebrării sale înainte de perioada macabeilor, dar apoi, deși nu putem afirma mai multe, oficierea sa a fost mutată cu două
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
10,32; 13,15-17 comerțul (cf. Am 8,5 ș.u.), Neh 13,15-22 tescuitul strugurilor și încărcarea animalelor de povară, Ex 16,29 și Is 58,13 călătoriile; nu se verifică existența înainte de exil a acestor norme, cu excepția lui Ier 17,21 ș.u., care interzice purtarea greutăților, astfel că e plauzibil ca această dispoziție să fi existat dinainte de exil. Astfel stând lucrurile, gospodinele trebuiau să pregătească din ajun toate cele necesare pentru sâmbătă (Ex 16,22 ș.u.). După
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cazuri, varianta greacă propune din nou termenul áphesis, iar Vulgata remissio (despre această problemă vom trata la punctul 4). d) Alte ori verbul apare într-un context neclar: 2Sam 6,6; 1Cr 13,9; 2Reg 9,33; Ps 141,6; Ier 17,4. În primele cazuri are probabil semnificația de „a cădea” sau ceva asemănător, în ultimul caz, de „a se separa”. Aceste sensuri nu au legătură cu contextul religios și de aceea ne interesează relativ mai puțin. În orice caz
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sale, în timp ce pământul se odihnește și el, la fel ca în cazul šĕmițțăh. a) Ideea de reintrare în posesie a bunurilor proprii este exprimată prin termenul dĕrôr, „eliberarea [sclavilor]”, „iertarea [datoriilor]”. Aceasta din urmă poate fi independentă de Jubileu: în Ier 34,15-17, un text Dtr care face trimite la un eveniment întâmplat cu câțiva ani înainte de exilul babilonian, se povestește de promisiunea făcută sclavilor de a fi eliberați independent de un Jubileu (cf. și Is 61,1 ș.u.); o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a fost diferită. Biblia ne relatează că după distrugerea Ierusalimului în 587 sau 586 î.C. (izvoarele sunt nesigure asupra datei) un grup de rebeli împotriva ocupației babiloniene s-a refugiat în Egipt ducându-l cu sine pe profetul Ieremia (Ier 42-43); din păcate, urmele sale se pierd după acest episod. La fel, și colonia militară din Elefantina, despre care am discutat mai înainte (cf. 5.4.d), cu excepția corespondenței cu Ierusalimul, a dispărut fără să lase urme. Conform lui Josephus
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
20,3-7; 23,24). În schimb, alianța este reluată în mod constant de Dumnezeu, lucru ce demonstrează prețuirea și încrederea sa în oameni. De-a lungul istoriei Vechiului Testament, păcatul va fi mereu condamnat de profeți (cf. Is 1,2-3; Ier 2,32; 8,7), fiind privit ca o ofensă adusă lui Dumnezeu. Prin astfel de mesageri, Dumnezeu îi cere omului convertire, lucru pe care omul îl poate înfăptui prin împlinirea unor practici religioase: pomana, postul și rugăciunea. Trăirea autentică cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
au găsit totuși pe toate nesmintite. Drept răsplată, au dăruit Pobratei o scoarță, o icoană a Precistei, opt lei și o pecete. “Iar altele... le-au dat toate pre mâna egumenilor de la sv(i)ntele mănăstiri... carele sântu închinate la Ier(u)s(a)lim ca să le ducă acolo să fie în svânta beserica cea mare”. ― Cu îngăduința sfinției tale, eu aș socoti că cele câteva lucruri dăruite mănăstirii Pobrata după 23 de ani de păstrare neatinsă a unor comori au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care case simt în Iaș(i) pre Ulița Strâmbă, aproape de biserica lui Danco... Aceste case... cu pivnițe și cu tot locul pe semne ce scrie în zapisele lor, le-am dat,... preaosvințitului dumnezăiescului părinte, chir Dosithei, patriarhul svintei cetăți... a... Ier(u)s(a)Iimului... Și pentru această smerită,... puțină milă care... din tot sufletul nostru am închinat pentru a ni să scrie ticăloase și nedesto<i)>nice numele noastre și a părinților noștri la cartea vieții ca să avem pomană vecinică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o mulțime de case. Nu două-trei acolo. ― Aș face o precizare, părinte. ― Despre ce ar fi vorba? ― Din cele spuse de Theodosie, episcopul de Roman, rezultă că dania a fost făcută “preosvințitului dumnezăiescului părinte, chir Dosithei, patriarhul svintei cetăți... a Ier(u)s(a)limului” și nu patriarhiei... Apoi, nu știe măsura vorbelor încât cere “să se scrie ticăloase și nedesto<i>nice numele noastre și a părinților noștri la cartea vieții”. O fi ticălos și nedestoinic sfinția sa, dar nu și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tot venitul să aibă a veni călugării de la... sfânta Patrierșie, din anu <în> anu, în dziua Sfântului slăvitului Prooroc Ilie Tezviteanul, până va sta acestu sfântu loc, să ia venitul aceștii mănăstiri <și> ce va hi chelciug să ducă la Ier(u)s(a)lim în sfânta Patrierșie, numai să aibă părinții și rugători(i) a pomeni... părinții noștri creștini Petru voievodu și priîntru sănătate noastru și a cuconilor noștri”... “Doamna Maria <m.p.>”. ― Privind întrebarea pusă de sfinția ta, eu aș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Mormânt au slăbit cât să află la cumpănă și m(i)l(o)steniia care merge din ț(a)ra noastră la Sfântul Mormânt să lipsască”... Și mai departe vodă spune că “răpăusatul... fericitul chir Dosiftei patriiarhul al sfintei cetăți Ier(u)s(a)limului”... a aflat că “m(ă)n(ă)st(i)rile a Sfântului Mormântu” sunt “întru mare neputință, pentru căci și câte bucate... au avut s-au aflat în datorie... Vrut-au dară sfințiia sa [să] le
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am acum impresia că fiecare vis pe care mi l-a povestit în acea epocă îndepărtată în care am fost împreună, și chiar cele pe care le-am visat eu, independent de prezența și voința ei, înmugurea în miezul cre ierului ei, dezvolta un filament translucid Pentru D., vingt ans après 19 care-mi perfora țeasta și înflorea deodată, la capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în cra niul meu. Se formase un cordon ombilical între min țile noastre, ea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
evenimentele lor particulare și suferind toate limitele lor particulare), dar, în același timp, își are numele înscris până și în Ierusalim, Cetatea în care „toți oamenii s-au născut” (cfr. Ps 87) și în care „toate popoarele se vor aduna” (Ier 3,17), Orașul în care Cristos a celebrat Liturghia sa pe Cruce. V PREOTUL, SLUJITOR AL CUVÂNTULUI „Slujitor al Cuvântului, eu ader la ministerul cuvântului; să nu consimt niciodată să fiu lipsit de el. Această vocație o apreciez și-mi
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
circumstanțe dificil de descifrat în profunzimea lor, Dumnezeu caută și însărcinează pe aceia pe care îi vrea pentru slujirea Cuvântului său (prima vestire, cateheze, magisteriu, teologie), împrumutând gurii lor propriile cuvinte, dându-le forța necesară pentru a transmite mesajul (cfr. Ier 1,6-10). Această atenție multiplă Dumnezeu o rezervă preotului care, între firele puternice care țes vocația sa, are tocmai slujirea Cuvântului. Dar toate acestea nu-l scutesc pe preot să fie, la rândul său, responsabil înaintea lui Dumnezeu de această
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în slujirea demnă, competentă și fidelă a Cu-vântului: aleargă în zadar acela care nu este trimis de Spirit (cfr. Gal 2,2) și este, în plus, un profet fals cel care vorbește în numele propriu și nu în numele Domnului (cfr. Ier 23). Suntem preoți pentru a predica și pentru a hrăni poporul creștin cu hrana întăritoare și plăcută a Cuvântului Maestrului, care este Cuvântul întrupat. Pontificalul Roman, în omilia de la Ordina-țiunea prezbiterală, pune între primele datorii ale preotului slujirea demnă și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dorință după dreptate ( cfr. In 6,35); - lumină pentru pașii, plini de bucurie sau plini de suferință, ai existenței umane (cfr. Ps 118, 105; Pr 6,23); - ciocanul care fărâmițează mândria vieții - superbia vitae - și zeii falși și mincinoși (cfr. Ier 23,29); - mierea care hrănește, bucură și dă gust doctrinei celei drepte (cfr. Ps 118, 103); - sămânța care răsare și dă roade de bine și de viață veșnică (cfr. Lc 8,11); - spadă cu două tăișuri care separă adevărul de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
îl instalează în locul său pe Eliachim, dându-i numele de Ioiachim (609-598 î.C.). Acesta a plătit tribut Egiptului până în 604 î.C., când, în timpul domniei lui Nabopalasar, armata babiloniană a lui Nabucodonosor i-a învins pe egipteni la Carchemiș (Ier 46). După moartea lui Nabopalasar, Nabucodonosor (605-562 î.C.) s-a întors repede în Babilon pentru a prelua tronul. Ioiachim a continuat să plătească tribut babilonienilor până în anul 601 î.C. când s-a răsculat, sperând în ajutorul faraonului Nekao
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
În anul 589 î.C. Sedecia se alătură unei coaliții anti-babiloniene susținută de Egipt astfel că în anul 587-586 î.C. Nabucodonosor intervine în regiune, asediază și cucerește Ierusalimul, îl prădează și îi distruge zidurile și templul (2Rg 25,1-21; Ier 39). Babilonienii numesc un guvernator din partidul filo-babilonian, pe Godolia, prietenul lui Ieremia (Ier 40,5-6) care construiește o rezidență la Mițpa, încercând să recreeze condițiile economice normale (Ier 40,12). Prin exilul babilonian poporul iudaic se împarte geografic în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
astfel că în anul 587-586 î.C. Nabucodonosor intervine în regiune, asediază și cucerește Ierusalimul, îl prădează și îi distruge zidurile și templul (2Rg 25,1-21; Ier 39). Babilonienii numesc un guvernator din partidul filo-babilonian, pe Godolia, prietenul lui Ieremia (Ier 40,5-6) care construiește o rezidență la Mițpa, încercând să recreeze condițiile economice normale (Ier 40,12). Prin exilul babilonian poporul iudaic se împarte geografic în două regiuni, Babilon și Iuda. Condițiile de viață corespunzătoare nu sunt foarte clare pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
îl prădează și îi distruge zidurile și templul (2Rg 25,1-21; Ier 39). Babilonienii numesc un guvernator din partidul filo-babilonian, pe Godolia, prietenul lui Ieremia (Ier 40,5-6) care construiește o rezidență la Mițpa, încercând să recreeze condițiile economice normale (Ier 40,12). Prin exilul babilonian poporul iudaic se împarte geografic în două regiuni, Babilon și Iuda. Condițiile de viață corespunzătoare nu sunt foarte clare pe plan istoric. Unele texte biblice tind să reprezinte căderea Ierusalimului ca sfârșit al întregului popor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
istoric. Unele texte biblice tind să reprezinte căderea Ierusalimului ca sfârșit al întregului popor, iar exilul ca pe o „eclipsă” în istorie (2Rg 25,21); mulți cercetători consideră astăzi însă că Iudeea nu a rămas tocmai un „pământ pustiu” (cf. Ier 39,10; 40,11-12). Dispoziția geografică bipartită a poporului iudaic a provocat probabil unele contraste între cei rămași în patrie și exilați (cf. Ex 11,15; 33,23 ș.u.) și chiar între cele două grupuri sacerdotale, dat fiind că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
10; 40,11-12). Dispoziția geografică bipartită a poporului iudaic a provocat probabil unele contraste între cei rămași în patrie și exilați (cf. Ex 11,15; 33,23 ș.u.) și chiar între cele două grupuri sacerdotale, dat fiind că, potrivit Ier 41,5, în Iuda se făceau sacrificii la templu, în timp ce preoții deportați în 598 î.C. considerau abominabil un asemenea cult (Ez 11,14-21). Situația preoției în epoca exilică este discutabilă; probabil, preoții „sadociți” deportați în Babilon sunt înlocuiți cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]