412 matches
-
Moldaviae principis, tr. și îngr. Dan Slușanschi și Ilieș Câmpeanu, pref. Virgil Cândea, introd. Andrei Pippidi, București, 1996; Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, tr. Dan Slușanschi, îngr. și introd. Alexandru Surdu, București, 1995; Opere, vol. I: Divanul. Istoria ieroglifică. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, îngr. și introd. Virgil Cândea, Stela Toma și Nicolae Stoicescu, București, 2003. Repere bibliografice: I. G. Sbierea, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 231-240, 252-257, 266-267, 314-324; Teodor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir București, 1964; Piru, Ist. lit., I, 328-366; Ist. lit., I, 557-587; Scarlat Callimachi, Dimitrie Cantemir. Viața și opera în imagini, București, 1966; Duțu, Coordonate, passim; Ivașcu, Ist. lit., I, 242-256; Manuela Tănăsescu, Despre „Istoria ieroglifică”, București, 1970; Lucian Blaga, Izvoade, București, 1972, 142-168; Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul, București, 1972; Constantin Măciucă, Dimitrie Cantemir, București, 1972; Paul Simionescu, Dimitrie Cantemir, București, 1972; Protopopescu, Volumul, 237-305; Ștefan Giosu, Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, București, 1973; I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Iași, 1999; Mazilu, Noi, 41-46; Dicț. esențial, 128-133; Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir, un prinț al literelor, București, 2001; Mircea Anghelescu, Destinul ciudat al operei lui Cantemir, RL, 2002, 11; Ursu, Contribuții, 34-43, 373-400; Gabriel Mihăilescu, Universul baroc al „Istoriei ieroglifice”. Între retorică și imaginar, București, 2002; Dragoș Moldovanu, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc, Iași, 2002; Zamfirescu, Istorie, I, 581-617, II, 521-525. El.Sr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Muzeul Literaturii Române și redactor, mai târziu redactor principal la revista „Manuscriptum”. Debutează cu articole, în 1967, la „Contemporanul”. A colaborat la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și la Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000). Prima carte, Despre „Istoria ieroglifică”, apărută în 1971, constituie o lectură atentă, din perspectivă contemporană, a operei lui Dimitrie Cantemir. Punând în evidență valorile estetice ale Istoriei ieroglifice, T. subliniază caracterul „premonitoriu” al textului pentru stilurile ce se vor dezvolta mai târziu, în condiții mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și la Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000). Prima carte, Despre „Istoria ieroglifică”, apărută în 1971, constituie o lectură atentă, din perspectivă contemporană, a operei lui Dimitrie Cantemir. Punând în evidență valorile estetice ale Istoriei ieroglifice, T. subliniază caracterul „premonitoriu” al textului pentru stilurile ce se vor dezvolta mai târziu, în condiții mai favorabile artei scrisului în cultura română. Demonstrația tinde să probeze că Istoria... nu este numai un monument de limbă singular, dar și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
cei mai buni cunoscători ai manuscriselor românești, mai ales din literatura modernă și contemporană. A realizat și revizia științifică a ediției Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), cu un text comunicat de Mircea Handoca, carte apărută în 1993. SCRIERI: Despre „Istoria ieroglifică”, București, 1971; Eseu despre etapele creației, București, 1975. Ediții: Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), pref. Mircea Handoca, cuvânt înainte Angelo Moretta [Dan Petrașincu], București, 1993 (în colaborare cu Mircea Handoca). Repere bibliografice: Ștefan Giosu, O analiză subtilă a „Istoriei ieroglifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
ieroglifică”, București, 1971; Eseu despre etapele creației, București, 1975. Ediții: Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), pref. Mircea Handoca, cuvânt înainte Angelo Moretta [Dan Petrașincu], București, 1993 (în colaborare cu Mircea Handoca). Repere bibliografice: Ștefan Giosu, O analiză subtilă a „Istoriei ieroglifice”, CL, 1971, 6; Nicolae Manolescu, Avatarii Meșterului Manole, RL, 1975, 37; Negoițescu, Engrame, 188-189; Dumitru Micu, „Eseu despre etapele creației”, CNT, 1976, 10; Popa, Dicț. lit. (1977), 554-555; Popa, Ist. lit., II, 1 122-1 123; Dicț. scriit. rom., IV, 512-513
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
alta; cele cuprinse în secțiunea de proză (despre Gib I. Mihăescu, Ion Vinea, Eugen Barbu, Marin Preda, M. Sadoveanu, Corneliu Ștefanache ș.a.) urmăresc la rândul lor tot o evoluție, de data aceasta a personajului, care suferă numeroase prefaceri de la Istoria ieroglifică încoace, devenind „mai complex și mai uman”. Comentariul pe text este însă domeniul în care excelează autorul. Abilitat deopotrivă în critică și stilistică, pentru A. obiectivitatea, exactitatea și moderația reprezintă principiile fundamentale ale elaborării unui studiu de specialitate. Relief contemporan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]
-
nu renunță la nimic: ființe straniu metamorfozate (ca în infernul dantesc), viziuni fantastice, demne de Bosch, imagini de coșmar, terifiante, care-ți îngheață pe buze surâsul provocat de sminteala lumii. Purtându-și “cheia” cu ea, prin “scara numelor tâlcuitoare”, Istoria ieroglifică lasă să intre în spațiul ei fictiv pe oricine are spiritul destul de liber pentru a nu-l acuza pe autor de subiectivitate, dar este și suficient de obedient pentru a accepta “lațul” întins, firul Ariadnei prin care conduce cititorul în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
în deformarea agenților ei absurzi. Singurul aspect pe care nu îl falsifică este scara valorilor morale, poate și pentru că era în avantajul personajului său imaculat, “protejatul” său, căruia trebuie să-i afirme superioritatea absolută într-o lume a relativității. Istoria ieroglifică este prin urmare rezultatul criteriului subiectiv de apreciere a realității, ca orice literatură trecută prin “ochiul sufletului”. Adevărul în numele căruia pornește Inorogul cruciada nu este adevărul absolut, ci e cel subiectivizat de sensibilitatea exarcebată a ființei care “simte enorm și vede
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
nu-i rămâne decât gestul “descoperii prin acoperire”, adică al aducerii personajului în fața teatrului cititorului, pentru a-i permite acestuia să sesizeze mecanismul subtil prin care o persoană se transformă în personaj și adevărul în pretext. Mai toate personajele Istoriei ieroglifice suferă de monomanie, setea de putere fiind de cele mai multe ori responsabilă de maladiile lor psihice. Acționând ca o molimă contagioasă, viclenia, răutatea, nebunia “surori sint, răutatea începe, vicleșug urmadză, iară nebuniia mai mult îl desfrâneadză”. Jocul pe două sau mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
care autorul a pus tot veninul adunat, a turnat toată ura și dușmănia împotriva lumii devenită “chipul urgiei”. “Ochiul sufletului” scriitorului mărește enorm și agravează în sens negativ: Portretul grotesc anamorfozat al Hameleonului este cel mai reușit din toată Istoria ieroglifică. Scriitorul punctează din loc în loc descrierea fizică cu elemente care conturează portretul moral al personajului: perfid, ipocrit, intrigant, cameleonic, “un adevărat Yago al literaturii române” , “decât diavolul mai diavol” și “decât toată fiiara mai vrăjmașă și mai sălbatică”. Ceea ce șochează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
influențat“ de Ion Pillat). Așa, nu există cu adevărat un clasicism românesc (fapt semnalat încă în Manifestul Cercului Literar ), după cum nici un gotic ori un baroc, constituite în „corpuri precise, identificabile ca atare în varietatea fenomenelor concrete, individuale“ (de exemplu, Istoria ieroglifică e, ca operă barocă, „o excepție curioasă“ și așa mai departe). Din această constatare s-a ivit, în cadrul Cercului Literar de la Sibiu, și ideea euforionismului (avându-i ca principali teoreticieni pe I. Negoițescu și Radu Stanca și ca punct de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
volum la altul, povestirile fiind mai ales confesiuni ale unor adolescenți care descoperă bucuria de a iubi și de a fi iubiți, singurătatea și tristețea sau neliniștitoarea întâlnire cu ei înșiși. Dramatizează Povestea vorbii de Anton Pann (1977) și Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare cu Cătălina Buzoianu, 1973), pentru care este distins în anul 1975 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru. Scrie și teatru radiofonic: Neuitata restanță (1979) și Planeta Sadoveanu. Mai publică două librete de operă, Arcade peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
divinității, în momentele ei de liniște maiestuoasă, cu note bucolice accentuate. Având ca model opera lui Goethe Reinecke Fuchs și scrierea populară franceză Le Roman de Renard, compune poemul Povestea vulpei (1903). Satira sa are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o manieră comică, adesea de parodie, poetul imaginează o dispută dusă în parlamentul animalelor pe marginea nedreptăților săvârșite de Vulpe în timpul cât fusese prim-ministru, acuzatorul fiind Lupul, dușman și adversar politic. Dar cele cincisprezece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
Nicolae Iorga - historien de l’Europe de sud-est (în Nicolae Iorga l’homme et l’oeuvre, 1972). C. valorifică critic opera lui Dimitrie Cantemir prin editarea unor scrieri și, concomitent, prin ediția de Opere complete, din care au apărut Istoria ieroglifică (1973), Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul (1974), Historia moldo-valachica (1983), prima traducere în limba română a tratatului Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane, publicată inițial în 1977, și alte opere ale cărturarului; prin expuneri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
Afanasie Nikitin, Călătorie peste trei mări, tr. edit., București, 1960; Francis Bacon, Noua Atlantidă, tr. și introd. edit., cuvânt înainte Tudor Vianu, București, 1962; Dimitrie Cantemir, Divanul, introd. edit., București, 1969, Opere complete, introd. edit., vol. IV, t. I: Istoria ieroglifică, îngr. Stela Toma și Nicolae Stoicescu, introd. Nicolae Stoicescu, București, 1973, vol. I: Divanul, tr. Maria Marinescu-Himu, București, 1974, vol. IX, t. I: De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus. Historia moldo-valachica, tr., îngr. și introd. Dan Slușanschi, pref. edit., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
tr. și îngr. Dan Slușanschi și Ilieș Câmpeanu, pref. edit., introd. Andrei Pippidi, București, 1996, Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane, tr. și introd. edit., București, 1977, Creșterile și descreșterile Imperiului Otoman, introd. edit., București, 1999, Opere, vol. I: Divanul. Istoria ieroglifică. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, introd. edit., București, 2003 (în colaborare cu Stela Toma și Nicolae Stoicescu), București, 2003; Dante, Opere minore, introd. edit., București, 1971; Pentru singurul țiitorul gând, în Crestomație de literatură română veche, îngr. I. C. Chițimia și Stela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
spre a fi mai bine puse în evidență. O contribuție și-o aduc maliția și ironia călinesciană. C. este prin excelență un spirit asociativ, circulând cu degajare în mai multe literaturi, și, în primul rând, în cea română. Astfel, Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir e „un adevărat Roman de Renard românesc”, cronicarii munteni „au vulgaritatea sănătoasă argheziană”, Conachi „este primul petrarchizant român”. În același timp, C. are darul de a caracteriza sugestiv, într-o formulă memorabilă, care îl pune în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
grabnică, de nu se va îndrepta mai în veci”, căci țara era în pericol să devină pașalâc. Ion Neculce îl considera vinovat de înfrângere pe Constantin Brâncoveanu, care, din dușmănia binecunoscută cu familia Cantemireștilor, descrisă de Dimitrie Cantemir în Istoria ieroglifică, nu și-a trimis armata în ajutorul creștinilor. Sfetnicul său, Toma Cantacuzino, va susține armatele rusești la asediul Brăilei, și acest lucru va constitui unul dintre argumentele condamnării lui Constantin Brâncoveanu în 1714, care va muri împreună cu cei patru fii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de perseverent Într-o chestiune unde e nevoie de atâta răbdare, spirit de ordine și Înțelegere. Prin Însăși opera Dvs. veți fi un minunat exemplu În fața tineretului. O dată cu aceste rânduri vă cer indulgența Dvs. pentru scrisul meu care a devenit ieroglific. Aparența nu poate ascunde adevărul!! Cu cele mai distinse salutări din partea mea și a soțului meu. Marie Mihăilescu-Kalmicov P.S. Din partea D-lui Colonel Ciuntu și a soției sale, primiți mulțumiri pentru atenție și multe urări de bine. Dacă mai este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
poate fi la fel. E un dar din naștere! Și unde mai pui și... bătrânețea care schimbă omul. Eu, bunăoară, nu-mi pot recunoaște scrisul meu de altă dată. Mâna... fără voie, o ia razna și ajungi la un scris ieroglific! Timpul trece și bătrânețea se accentuează tot mai mult, Încât ar trebui să mă grăbesc să vin. Vremea Însă nu ne iartă, tot mai rece și mai ploioasă. Apoi drumul mi se pare lung! Promisiunea fostei mele eleve se menține
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
leagă de domniile lui Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu. Acești doi domni, străluciți ca personalitate, aveau toate șansele să ridice Principatele pe culmi de civilizație și cultură, la nivel european. Ba chiar, conform clarviziunii lui Dimitrie Cantemir, manifestată în Istoria ieroglifică, se ivea posibilitatea unirii lor sub un singur sceptru, dar vechea maladie a discordiei mioritice a împins cele două Principate la nenorocirea domniilor fanariote, după ce Cantemir a trebuit să devină captiv în Rusia, iar Brâncoveanu să provoace martiriul familiei, stingându
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lăsată doar pe seama ofertei comercianților (cunoscători ai cererii). Posibilitățile de care dispuneau cunoștințele aflate în străinătate erau folosite. Pregătindu-se pentru nunta unei cumnate, Doamna Ana, soția lui Mihai Racoviță (pe care Dimitrie Cantemir a făcut-o „celebră” în Istoria ieroglifică), îi scria Victoriei Ruset, nevasta lui Scarlat Ruset (destinatara îi era verișoară), aflată la Stanbul: „Te rugăm, cumnată [de văr - nota autorului], să spui dumnealui lui Iliașcu să îngrijească să ne trimită 9 pontale, toate cu diamante bune, care însă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
testamentul către sfârșitul anului 1720, privilegiind-o, cu siguranță, pe Safta, cea de-a treia sa nevastă, fiică a marelui logofăt Nicolae Racoviță (Voievodului Mihai Racoviță îi era mătușă). Și Ilie țifescu, marele spătar zis și Frige-Vacă (Cantemir, în Istoria ieroglifică), a ales pentru acest boier, amestecat între altele și în omorârea fraților Costin, o hieroglifă a șireteniei - este Vulpea, cel însurat cu o fată a marelui vornic Ion Racoviță (era, deci, cumnat cu Mihai Racoviță), Tofana, și-a făcut testamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]