419 matches
-
mod personal și avându-l ca subiect pe Dumnezeu cunoaște în jur de douăzeci de ocurente. Este subiacent formulării neotestamentare: „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (În 1,29). În cel de-al doilea exemplu, observăm că ideea de „iertător”, de „Cel ce îndepărtează” păcatele, a ajuns să fie conținuta de simplă expresie ’Pl noœQ’ fără complement direct. 3.1.15.3. ’Erek ’appayim: „mult îngăduitoriu” (SC); „îndelung răbdătoriu” (Blaj); „îndelung-răbdător” (BVA, BS); „zăbavnic la mânie” (G-R); „încet la mânie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
i se adresează tatălui său. Despre semnificațiile pe care le are acest nume în Noul Testament se poate spune că însumează multe dintre acelea pe care le posedă numele divine din Vechiul Testament. În ordinea importanței, acestea ar fi: divinitate unică, iubitoare, iertătoare, ocrotitoare, transcendență, dar prezenta și apropiată, vrednica de încredere, care a creat toate și care este modelul suprem: șho pater,ț ex ho¤ pasă patrià en ouranožs kaì epì gQÎs onomázetai, „sTatal,ț de la care își ia numele orice paternitate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
celelalte cu „plin de dragoste”. Totuși, bogăția semantica a acestor nume nu poate fi redata în românește (și nici în foarte multe alte limbi). Și sall"ƒ/solQaƒ (3.1.15.1.) pierd o conotație importantă când sunt traduse cu „iertător”: verbul s"laƒ, ce descrie exclusiv acțiunea lui Dumnezeu, spune despre acesta că iartă păcatul însănătoșindu-l totodată pe cel care a greșit, reînnoindu-l spiritual. s’Plț NoœQ’ (3.1.15.2.) a ajuns să însemne „șDumnezeuț iertător”, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu „iertător”: verbul s"laƒ, ce descrie exclusiv acțiunea lui Dumnezeu, spune despre acesta că iartă păcatul însănătoșindu-l totodată pe cel care a greșit, reînnoindu-l spiritual. s’Plț NoœQ’ (3.1.15.2.) a ajuns să însemne „șDumnezeuț iertător”, dar tot în sensul de anulare a păcatului și totodată a efectelor lui. Ho kýrios (3.2.1.1.3. și 3.2.2.1.2.), mai ales când este nume hristic, riscă să nu aibă impactul scontat de autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5.). Metaforă proximității folosită în aceste nume sugerează bunăvoință și solicitudinea lui Dumnezeu. Ambele nume sunt traduse cu „Aproape” sau „Apropiat”. 4.1.27. ‘Afuww (2.1.15.2.) și s’Plț NoœQ’, euilatós (3.1.15.2.) au semnificația „iertător” în sensul de „cel care șterge/îndepărtează păcatele”. 4.2. Nume comparabile, dar care nu constituie echivalente propriu-zisetc "4.2. Nume comparabile, dar care nu constituie echivalente propriu‑zise" Paralelismele evidențiate mai jos merg doar până la un punct. Numele grupate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este insuficientă. Din fericire, contextul îi atenuează rezistență la transfer. 4.2.20. Gh"fir, Ghafór, (al-)Ghaff"r (2.1.15.1.) și Sall"ƒ/SolQaƒ/’Eloah sel ƒÄÖ (3.1.15.1.), deși sunt uneori traduse toate cu „iertător”, se deosebesc prin conținutul noțiunii de iertare. Toate se referă la iertarea păcatelor, însă în vreme ce numele coranice spun despre Dumnezeu că iartă păcatele în sensul că nu le dă în vileag sau nu ține seama de ele, cele biblice conotează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
această privință sunt traducătorii Coranului: numele divine fiind atât de celebre în această tradiție, ei caută să le transfere într-o formă recognoscibila ca atare: al-′"kim și al-F"ti≤ („Judecătorul”), al-‘Alm („Știutorul”), Gh"fir, Ghafór/Ghaff"r („Iertător”/„Mult-Iertător”) și numele biblice BÄrQ’ („Creator”), Ro‘eh („Pastor”), ŠÄpQ” („Judecător”). Traducerea lui S.O. Isopescul ține însă mai puțin la acest lucru, si multe participii active, chiar intensive, sunt redate prin verbe la indicativ prezent: ≤așb („răsplătește”), ′af
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din ce in ce mai mare. Astfel, de la o serie minimala, cum sunt al-‚"liq, al-‚all"q („Creatorul”) sau al-F"ti≤, al-Fatt"≤ („Judecătorul”), se ajunge la unele cu trei trepte, ca ‘!lim, ‘Alm, ‘All"m („Cunoscător”) sau Gh"fir, Ghafór, Ghaff"r („Iertător”). Traducerile nu reflectă această gradație, ci tratează de obicei termenii seriei drept sinonime pe care, în cel mai bun caz, caută să le echivaleze diferențiat, prin sinonime românești. Excepție face traducerea ASM, însă doar la prima serie menționată, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ne va ajuta să-l și Înțelegem, să-l explicăm. Μ Poți fi uneori rău cu gândul, dar bun cu inima: ca, de exemplu, atunci când un gând grăbit de răzbunare este oprit la timp de bunătatea unei inimi conciliatoare sau iertătoare. Μ O definiție a omului superior poate fi și aceasta: nu admite ca un scop nobil prin intențiile lui să fie realizat prin mijloace nedemne. Μ Fiecare simte și reacționează, se știe, În felul său: de aceea unii se limitează
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
păstorului, considerat chiar consilier. Acesta ar trebui să fie în posesia unor calități dobândite, dar și înnăscute. Printre aceste calități se numără: aprofundarea științelor comportamentului, în domeniul învățării, memorării, procesului de dezvoltare. Păstorul potolește repede mânia, este blând, milos și iertător (Lichi, 2001). Se pune accent pe deprinderea unor tehnici de consiliere, pe respectarea relației cu solicitantul și a unui proces în consiliere (Lichi, 2001). 9. Problemele cotidiene „Toate bisericile au probleme”, susține Jackson, iar mai departe autorul inventariază și discută
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
părinților cu idei greșite în educație, ar rezolva multe din problemele cu care ne confruntăm. Însă cine a mai văzut copil ideal și părinte ideal ? Nici nu credem că ar trebui așa ceva, este de preferat un părinte banal, dar bun, iertător cu micile greșeli ale copilului, harnic, bun sfătuitor, sau măcar cu o parte din aceste calități. Răspunsul la întrebarea noastră de la început nu l-am găsit, dar diamantul mai are încă o fațetă ce așteaptă să fie șlefuită...
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
o pedeapsă potențiala prin necooperare. Dar de îndată ce celălalt jucător își acceptă pedeapsa, cooperând în ciuda faptului că este conștient de necooperarea ta (y, z), îl ierți și te întorci la prezumția de cooperare mutuală. În caracterizarea lui Axelrod, tit-for-tat este plăcut, iertător, agresiv doar ca răspuns la provocare și clar. În general, jocurile care au aceste trăsături de bază se pretează la concursuri. Trebuie amintit că tit-for-tat nu constituie nici o soluție dominantă și nici una perfectă. În primul rând, poate fi contracarată de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ar mai putea să scape câteodată cu câte un rezultat ocazional mai bun (y, z) de pe urma necooperării - cu toate că multe alte strategii s-au dovedit necâștigătoare din pricina faptului că erau prea agresive. În al treilea rând, tit-for-tat nu este întotdeauna destul de „iertător” față de jucătorii care în mod normal preferă cooperarea mutuală. Astfel, jucătorul tit-for-tat va pedepsi imediat necooperarea unui oponent cu propria necooperare și nu va trece cu vederea nici o ocazie de joc agresiv, sporind riscul de a obține (w, w) în
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
au uitat cuvintele lui Hristos: „nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască”. În mod tradițional, Biserica a judecat cu asprime păcatele publice care dau „pricină de sminteală”, fiind însă mai iertătoare cu greșelile comise în domeniul privat. Odinioară, ierarhii și preoții trădători puteau fi recunoscuți la intrarea în sediile Securității. Tot în văzul lumii s-ar cuveni să urce și astăzi treptele CNSAS, printr-o asumare tăcută, chiar dacă tardivă, a virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care știe să nu strivească. A trezi în aproapele smerenia nu presupune neapărat recursul la un act de umilire publică. Marii sfinți ai Patericului, de pildă, au știut să fie exemplari fără să-și sufoce ucenicii. A fi discret și iertător pare să fie regula de aur a părintelui Teofil, căruia nu-i plac deloc spovedaniile transformate în șuetă sau anchetă. Părintele Teofil ne îndeamnă la rugăciune și la o viață trăită în curăție, cinste și recunoștință. Astfel, pe lângă rugăciunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca orice șmecherie cu motoare pe care-o dă un director de uzină În dar, numai la Expoziția Mondială găsești ceva similar... Chiar privind prin ochii iertători ai unei fiice, trebuie să recunosc: tatăl meu n-a arătat niciodată bine. La optsprezece ani era Îngrijorător de slab, ca un tuberculos. Fața Îi era plină de coșuri. Avea deja pungi Întunecate sub ochii triști. Bărbia Îi era firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iubit... De câte ori, cât oare-ai plâns Isuse? Și vina mea din nou Te-a întristat, Când eu trece-am rătăcitoare-n lume Nepăsătoare, fiindcă Te-am uitat. Iar Tu în dragostea-Ți fără de margini Privea-I spre mine, blând și iertător Numai că omul rău, ascuns în mine, Nu-nțelegea ce foc mistuitor.. . Te arde, de întreaga omenire, Căci dorul omenesc, nu este dor, E o himeră doar, o plăsmuire... În dorul Lui e-un foc mistuitor. Așa, înconjurată de vâltoarea
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
carbonizate de plasă pluteau În aer ca niște fantome făcute scrum. În lumina albastră fluorescentă și printre rămășițele incendiului, Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui din cauza unei cârpe portocalii. Nu țipase; fusese mai rău. Îl privise fix cu o expresie asiatică implacabilă, impenetrabilă, ininteligibilă, inadaptabilă, ca a unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot timpul cu chef de joacă, dat din coadă, ham-ham, scarpină-mă pe burtă, te rog. Ceva clar, fără nevroze perfide care se pot oricând târî din adâncuri să te prindă de nas. Când se trezi după somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
viața își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi pentru că nu ți-ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ai să mă cauți din nou, dar mai e mult până atunci. Du-te și trăiește cum se cuvine, cu iubire de Dumnezeu, nu cu frică, cu fruntea sus și cu bunătate în suflet! Să fii milos cu cei nevoiași, iertător cu cei care-ți greșesc, drept și bun! Altceva eu nu mai am ce să-ți spun. Te-am învățat să te rogi, te am învățat să te cunoști... acum e rândul tău să arăți cine ești... Ne naștem și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rana se mărește odată cu trecerea timpului, e ca și cum te-ai pierdut de tine însuți, dacă se poate imagina așa ceva”. Fața ei era neschimbată, vrui s-o sărut, dar o distanțare dulce, admonestatoare mă opri; ea înțelese, zâmbi, făcu un pas iertător, îmi sărută fruntea, eu îi sărutai mâna, și deodată spuse: „De-ar fi aici și mătușa ta sau de-am fi acasă la ea să ne facă plăcinte, - mi-e dor să mâncăm iar împreună”, și, ca prin minune, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar zâmbetul nu-i pieri de pe buze. Doar privirea pierdu din vioiciune. Strigă atunci mulțimii: — Spuneți Fatiha de trei ori pentru mine! Mii de murmure se făcură auzite, ca un vuiet tot mai vibrant: — Lăudat fie Domnul, stăpânul universului, cel Iertător, cel Milostiv, stăpânul zilei Judecății... Ultimul Amân a fost un strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a fost cel care i-a scuturat: — Călăule, fă-ți treaba! Funia a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
perna. Încetul cu încetul - făcând mici volute, trăgând cu urechea, sperând - am ieșit din haine și m-am strecurat lângă ea. I-am spus, drăgăstos, o mână pe umăr. — Selina, te rog, spune că totul e în regulă. Își împinse iertătoare albeața rece a spatelui lipsit de apărare în coapsele mele. — E în regulă, spuse ea. Își întinse piciorul stâng și își puse palma dreaptă cu fața în sus sub perna netezită. Am rămas multă vreme întins în pat, ținând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]