7,468 matches
-
tratează chestiunea iertării, Delumeau în cheie istorică și focalizata pe religie într-o perioadă bine determinată, Jankelevitch la un nivel pur teoretic și filozofic. Dar, în esență, ambele sînt o reflecție pe tema felului în care sinele, prin mărturisire și iertare, izbutește să se deschidă spre Celălalt, să stabilească un soi de punte către lume, fără de care nu ar putea supraviețui. Pe Delumeau l-a inspirat în conceperea studiului sau remarcabilă invitație la cunoaștere de sine pe care o reprezintă confesiunea
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
fi obținută, trebuia prezentată că forma de comunicare spirituală cu o ființă iubitoare și bine intenționată, dar în același timp cu un tămăduitor apt de a restitui păcătosului, la finele confesiunii, un sine reparat moral. Confesorul promitea înțelegere, iubire și iertare, dar nu de dragul lor pur și simplu, ci ca instrumente menite să obțină dezvăluirea unei identități intime, altminteri în chip firesc șovăielnica și nedispusa să iasă din tainițele spațiului sau privat. Sînt fascinante, în cartea lui Delumeau, tacticile pe care
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
cum spuneam, aflăm mai putine despre cum se confesau oamenii din Evul Mediu pînă în plină epoca a luminilor, si mai multe despre cum înțelegeau confesorii să se apropie de credincioși. Uneori ai chiar impresia că victoria nu o reprezenta iertarea pe care preotul o putea da păcătosului, ci simplă să reușită de a pătrunde în intimitatea lui vinovată. De altfel, Delumeau o spune singur: uneori, torturile conștiinței celui ce se confesa erau atît de mari, dramă acestei ieșiri în lume
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
dată că recompensă pentru acest travaliu interior, prin esență să expiator. Întrebarea cu care se încheie studiul lui Delumeau este cea firească: ajuta într-adevăr confesiunea celui ce se confesa? Îi aducea acea mult promisă liniște și împăcare oferite prin iertare? Răspunsul: nu totdeauna. De fapt, de multe ori nu. De altfel, după revoluția franceză, de pildă, confesiunea a fost privită cu ostilitate violență, pentru că i se reproșa , între altele, că intervine în intimitatea căsniciilor, că durează opoziții periculoase între femeie
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
pe ultimele pagini ale studiului sau: rostul confesiunii, sugerează indirect istoricul, poate că nu este (doar) acela de a acorda absolvire păcătosului, ci de a permite confesorului să iși exerseze o anumita funcțiune, un organ ar spune biologii moderni, al iertării. Înțeleg cît de absurdă pare o asemenea ipoteza din perspectiva religioasă: confesînd, cu alte cuvinte, preoții se ajutau în primul rînd pe ei înșiși, nu pe penitenți. Iertînd, ei erau cei ce profitau, pentru că își cultivau, chiar dacă în scop retoric
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
religioasă: confesînd, cu alte cuvinte, preoții se ajutau în primul rînd pe ei înșiși, nu pe penitenți. Iertînd, ei erau cei ce profitau, pentru că își cultivau, chiar dacă în scop retoric, un rezervor interior de afecțiune și înțelegere. Aceasta este înțelegerea iertării, în chip esențial, la Jankelevitch: cel ce iartă se deschide pe șine spre celălalt, nu acela care se mărturisește și cere iertare. Adevărată iertare reprezintă pentru filozof un eveniment, un dar gratuit și un raport personal cu celălalt. Eveniment, pentru că
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
profitau, pentru că își cultivau, chiar dacă în scop retoric, un rezervor interior de afecțiune și înțelegere. Aceasta este înțelegerea iertării, în chip esențial, la Jankelevitch: cel ce iartă se deschide pe șine spre celălalt, nu acela care se mărturisește și cere iertare. Adevărată iertare reprezintă pentru filozof un eveniment, un dar gratuit și un raport personal cu celălalt. Eveniment, pentru că se consumă în timp, în acea falie care intervine între ofensa și decizia de a ierta (deci iertarea nu este automată fără
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
își cultivau, chiar dacă în scop retoric, un rezervor interior de afecțiune și înțelegere. Aceasta este înțelegerea iertării, în chip esențial, la Jankelevitch: cel ce iartă se deschide pe șine spre celălalt, nu acela care se mărturisește și cere iertare. Adevărată iertare reprezintă pentru filozof un eveniment, un dar gratuit și un raport personal cu celălalt. Eveniment, pentru că se consumă în timp, în acea falie care intervine între ofensa și decizia de a ierta (deci iertarea nu este automată fără a pierde
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
se mărturisește și cere iertare. Adevărată iertare reprezintă pentru filozof un eveniment, un dar gratuit și un raport personal cu celălalt. Eveniment, pentru că se consumă în timp, în acea falie care intervine între ofensa și decizia de a ierta (deci iertarea nu este automată fără a pierde din veridicitate), dar gratuit pentru că avem libertatea de a o acordă sau nu, si raport personal cu celălalt pentru că obligă la o individualizare a vinei și a resentimentului, căci nu iertam fapte sau principii
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
raport personal cu celălalt pentru că obligă la o individualizare a vinei și a resentimentului, căci nu iertam fapte sau principii, ci oameni în particular. Jankelevitch operează cu multe distincții în acest eseu, toate profund relevante, precum aceea între scuză și iertare, ori între iertarea prin uitare, intelecție sau uzură, si iertarea autentică. Cartea această mi s-a părut mult diferită față de alte eseuri ale autorului (nu că abordare ori stil, ci la un nivel subtil al conținutului), mult mai umană și
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
celălalt pentru că obligă la o individualizare a vinei și a resentimentului, căci nu iertam fapte sau principii, ci oameni în particular. Jankelevitch operează cu multe distincții în acest eseu, toate profund relevante, precum aceea între scuză și iertare, ori între iertarea prin uitare, intelecție sau uzură, si iertarea autentică. Cartea această mi s-a părut mult diferită față de alte eseuri ale autorului (nu că abordare ori stil, ci la un nivel subtil al conținutului), mult mai umană și mai lumeasca, în
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
vinei și a resentimentului, căci nu iertam fapte sau principii, ci oameni în particular. Jankelevitch operează cu multe distincții în acest eseu, toate profund relevante, precum aceea între scuză și iertare, ori între iertarea prin uitare, intelecție sau uzură, si iertarea autentică. Cartea această mi s-a părut mult diferită față de alte eseuri ale autorului (nu că abordare ori stil, ci la un nivel subtil al conținutului), mult mai umană și mai lumeasca, în sensul grav al termenului, nu cel de
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
în sensul grav al termenului, nu cel de superficialitate. Mi se pare însă interesant că, tocmai atunci cînd e mai lumesc, Jankelevitch ajunge la aceeasi concluzie cu un istoric al unei experiențe esențial religioase, cum e Delumeau, si anume ca iertarea este forma cea mai umană, nu neapărat bună, a felului nostru de a ne purta. Jean Delumeau - Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, traducere de Ingrid Ilinca, Editura Polirom, Iași, 1998, 161 pagini, preț nemenționat. Vladimir Jankelevitch - Iertarea, traducere
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
lumesc, Jankelevitch ajunge la aceeasi concluzie cu un istoric al unei experiențe esențial religioase, cum e Delumeau, si anume ca iertarea este forma cea mai umană, nu neapărat bună, a felului nostru de a ne purta. Jean Delumeau - Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, traducere de Ingrid Ilinca, Editura Polirom, Iași, 1998, 161 pagini, preț nemenționat. Vladimir Jankelevitch - Iertarea, traducere de Laurențiu Zoicas, nota bio-bibliografică de Valeriu Gherghel, Editura Polirom, Iași, 1998, 200 pagini, preț nemenționat.
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
ca iertarea este forma cea mai umană, nu neapărat bună, a felului nostru de a ne purta. Jean Delumeau - Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, traducere de Ingrid Ilinca, Editura Polirom, Iași, 1998, 161 pagini, preț nemenționat. Vladimir Jankelevitch - Iertarea, traducere de Laurențiu Zoicas, nota bio-bibliografică de Valeriu Gherghel, Editura Polirom, Iași, 1998, 200 pagini, preț nemenționat.
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
Ali, ambasadorii creștinătății apusene, de la Veneția, din Franța, Anglia și din Imperiul Habsburgic, dar și din Rusia, alături de mulți oameni de rând. Muntenilor li s-a îngăduit să spună o ultimă rugăciune în genunchi, iar apoi sultanul le-a oferit iertarea și viața dacă trec la mahomedanism. Anton-Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului, nota mai târziu despre răspunsul demn al Voievodului: CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. "Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creștină nu mă las! În
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
primul a fost decapitat vistiernicul Enache Văcărescu, apoi pe rând fiii Constantin, Ștefan și Radu, în timp ce tatăl urmărea totul înmărmurit de durere. Doar Matei, de doar 12 ani, a avut un moment de slăbiciune și, speriat, i-a cerut sultanului iertarea, făgăduind că se va face mahomedan. Constantin l-a îmbărbătat cu lacrimi în ochi spunându-i că „din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința; mai bine să mori de o mie de ori decât
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
această dată nu le voi șterge! Îi invit pe cei care se recunosc în postările personale anonime, să capete curajul asumării celor scrise. Să citească cu voce tare ce au scris și să vadă cum le sună! Să-și ceară iertare că sunt plini de venin! Să învețe de la cei care au făcut închisoare în vremuri demult uitate și care au știut să-și ierte torționarii! Să învețe de la eroii din '89! Pentru cei care semnează fără nume și prenume, o să
Andreea Berecleanu, critici după un mesaj postat în memoria lui Dinu Patriciu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22158_a_23483]
-
se presupune a fi recentă, iar cealaltă, probabil din tinerețile lui. Dar, oare, pe vremea dânsului, existau poze digitale, color și profesionale? Plus că nu există nicio asemănare între cele două. Mulți credincioși din ziua de azi sunt comozi, caută iertarea lui Dumnezeu pe internet și ajung, într-un final, să fie păcăliți de astfel de preoți ca Pafnutie Pălmașu, pentru că nu dau atenție detaliilor.
Serviciile religioase online, o escrocherie cu iz penal () [Corola-journal/Journalistic/22235_a_23560]
-
tocmai puțini istorici (și romancieri!) se încearcă a demonstra că omul era un moralist, ultragiat în convingerile sale etice, un delicat ce nu se cunoștea. Despre blândețea înnăscută a românului și fenomenala lui capacitate de îndurare, despre știința uitării și iertării la români s-a scris mult în trecut, cu ecouri până în zilele noastre. Calități somatice care, firește, înlăturau ideea că violența socială, cruzimea, sălbatice reflexe de reacție s-ar putea cuibări în sufletul nostru, pângărindu-l. În perioada prea-fericiților ani
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
real al tînărului. Ce urmează în Universitate se poate învăța, să zic așa, în biblioteci, dar în liceu se modelează personalitatea propriu-zisă. Acolo se învață și limba ta în profunzime fiindcă nu tot românul știe românește, să-mi fie cu iertare, dar cînd auzi vorbindu-se cîteodată la radio sau la televiziune ți se face părul măciucă, și limbile străine. Era acest răstimp, cît noi făceam opt clase de liceu, unul de rotunjire, de cizelare și a facultăților mentale, dar în
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
figură de icoană, cu părul alb, cu barba albă colilie și un zîmbet neșters pe față, de o inteligență strălucită, la curent cu fiecare problemă politică europeană, americană, acest om a trecut prin închisori, prin Pitești, și vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul era întru Christos, totul era admirabil, totul era nădejde, totul era credință și totul era posibil. Pentru un astfel de om, cu credință de asta fantastică
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
al inconștientului. Numai că vindecarea propriu-zisă nu se poate realiza printr-un asemenea catharsis profan. Prin faptul că scriu, mă "descarc" și deci obiectivez suferința personală, aceasta nu-mi asigură absolvirea. Spovedania, se știe, are două etape: mărturisirea păcatului și iertarea lui de către cel calificat s-o facă. Cum în literatură păcatul este însăși viața, iertarea nu poate veni decît prin transcenderea vieții, ceea ce în planul creației înseamnă o depășire atît a esteticii realist-mimetice, cît și grotesc-convulsive". La superlativ, Dan Stanca
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Prin faptul că scriu, mă "descarc" și deci obiectivez suferința personală, aceasta nu-mi asigură absolvirea. Spovedania, se știe, are două etape: mărturisirea păcatului și iertarea lui de către cel calificat s-o facă. Cum în literatură păcatul este însăși viața, iertarea nu poate veni decît prin transcenderea vieții, ceea ce în planul creației înseamnă o depășire atît a esteticii realist-mimetice, cît și grotesc-convulsive". La superlativ, Dan Stanca își imaginează cazul unui autor care pornește la scrierea unei cărți în calitate de ateu, spre a
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de unul neologic contrastant, de imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deși nu rămîne decît intenția ermetismului. Dacă în prima jumătate a volumului versurile sunt bolovănoase prin aglomerarea de abstracțiuni și nenumărate determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii a ființelor plăgi/ care-mi disprețuiesc nevroza...", "acum, asemeni unui mutant nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puțină uitare în consolarea divină"..., în cea de-a doua jumătate
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]