14,062 matches
-
importanță cine a învins, pentru că eu cred că de pierdut pierdem cu toții. Cu adevărat fundamental nu este să facem analize ale eșecurilor de până acum, ci să propunem o soluție de viitor. Orice acțiune viabilă nu are, însă, dreptul să ignore realitatea din „teren”. Oricâte procese ale comunismului am dori să inițiem, e limpede că ele se vor lovi de rezistența bine organizată a profitorilor de azi ai acelui regim. În general, e vorba de actori de mâna a doua (foști
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
mai mult sau mai puțin variabil și legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor al demnităților academice. În general, profesorul de lingvistică, de pildă, nu simte nevoia să se adreseze cititorului decît printr-un discurs codat care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de azi, ocupat cum este cu sisificul travaliu hermeneutic asupra vreunui text multă vreme ignorat. Chiar și profesorul de secolul
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
v. editate de cotidiane, Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiți decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii și (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe micul ecran, uită (de fapt ignoră faptul) că la baza unor filme stau romane celebre cum ar fi Adio, arme sau Marele Gatsby. Alteori nu spun (de fapt nu știu) cine e autorul acestor romane, fie el namila de Tolstoi. * În aceeași ordine de idei, Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
grosolane chiar mă enervau. Dacă Autorul însuși spune că „nu scrie nicăieri că trebuie să pricepi totul”, cum să-ți permiți tu, Cititorul, a zice „Hm!”!? Din nu știu ce sentiment creștin (un amestec de compasiune și duioșie), până acum l-am ignorat, însă dacă ați ajuns cu lectura până aici v-ați dat seama că n-am mai rezistat și m-am decis să-l denunț la gazetă. Cu regretul că trebuie să fac o selecție. Voilà: „O bandă de gangsteri a
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
mulțime de cărți, studii, articole despre Eliade - omul, profesorul, scriitorul, savantul, prietenul, românul... S-ar putea continua (cu) traducerea în limba română (măcar) a celor mai importante monografii care i-au fost consacrate. Și nu sînt deloc puține sau de ignorat! (Un exemplu: nu s-a tradus - încă - deja celebrul și des citatul număr din Caietele LÎHerne, care i-a fost consacrat). 1) Dar... să dăm cuvîntul Profesorului. C.S. - Admirația pentru viața și opera lui Mircea Eliade v-au determinat să
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
sine se întrebuințează șie (ori mai bine sie și sieș) și se înlocuiește și el de obicei prin lui” (p. 242). Dacă încercăm să verificăm cu ajutorul căutării automate în Internet frecvența actuală a celor două forme principale, sie și sieși (ignorând variantele cu ș inițial, mascate de absența diacriticelor, și ocolind omonimia cu sigla SIE, foarte prezentă în textele românești din ultima vreme!), observăm că sieși e în avantaj clar. Sie este extrem de rar și - în puținele cazuri în care e
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
și vă rugăm să ne scuzați că v-am indus în eroare.” Cum pot califica eu o asemenea atitudine, când editura își însușește munca mea, obține probabil și profit (căci tirajele pentru colecțiile școlare sunt mai mari) și apoi mă ignoră complet, ca și când n-ar fi auzit de mine? Mă abțin să transcriu aici definiția juridică a faptei. Să mă întorc însă la subvenții și la difuzare. Pentru că o carte (mă refer la una care să prezinte interes și să nu
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
majoritatea nemotivate sau motivate pe criterii de luptă de clasă sau de adversitate față de regim, unele de o deosebită perversitate, cruzime și brutalitate, soldate cu vieți pierdute sau desfigurate. Trebuie să remarc, cum, de altfel, reiese din paginile amintite, că ignoram în mare măsură ce se întîmpla. Oricît ar părea de neverosimilă această ignoranță, am constatat-o și în cazuri mai crase: o parte a poporului german a ignorat existența masacrelor în masă, a lagărelor de exterminare. Mai multe persoane mi-
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
desfigurate. Trebuie să remarc, cum, de altfel, reiese din paginile amintite, că ignoram în mare măsură ce se întîmpla. Oricît ar părea de neverosimilă această ignoranță, am constatat-o și în cazuri mai crase: o parte a poporului german a ignorat existența masacrelor în masă, a lagărelor de exterminare. Mai multe persoane mi-au declarat aceasta și nu mă îndoiesc de sinceritatea unor asemenea afirmații întrucît însăși scriitoarea Ana Novac, care a fost timp de un an internată la Auschwitz mi-
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
cum spunea autoarea, o „viață în roz” a prosperității, a oamenilor surâzători, dar, prin contrast, și o „viață în negru”, a muncitorului care lucrează de dimineața până seara, a micilor negustori și meseriași ambulanți: „oltenii”, geamgiii, lustragiii, florăresele. Nu este ignorată nici lenea orientală a unora, „incapabili de lucruri mari”, dezorganizați și care, expresia mi se pare exagerată, ar „duce la dezastru toată România Mare.” Ioana Pârvulescu zăbovește apoi asupra diverselor aspecte majore, precum politica, afacerile externe, criza financiară, criza morală
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
operei", ceea ce a determinat reveniri, insistențe, comparații și nuanțări, pentru a satisface curiozități de detaliu. Constantin Călin scrie cu o bogată bibliografie de istorie literară, dar nu cu o aparatură în vogă. E un risc metodologic asumat, acela de a ignora toată critica mai recentă. E chiar un gest polemic destul de categoric. Dar criticul își rezervă plăcerea unui bilanț al receptării într-o secvență finală, din volumul anunțat, Triumful unui marginal, axat, din câte putem bănui, tocmai pe o confruntare cu
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci Vocație, spune scriitorul care, îngropat în operă, ignoră, de fapt, istoria. De aceea Nicolae Breban este și un mare nostalgic. Nu o poate spune în gura mare, dar oscilația cu care ne prezintă comunismul îl trădează. Ubi sunt? este motivul multor pagini: "Cine, dacă aș mai publica acum
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
băgat un căluș în gură, având convingerea că nici o persoană responsabilă n-ar protesta, cu conștiința împăcată, pretinzând că șeful SRI vorbește prostii. Atentatele nu sunt, din nefericire, o raritate în lumea de azi, așa încât acest scenariu nu poate fi ignorat cu nici un chip. Și totuși, dl Timofte a făcut o greșeală: furat de teoria conspirației în care plonjase atât de impetuos, a dat mai multe amănunte decât ar fi fost necesare. El a pretins că "atentatorii" la viața lui Băsescu
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
inflației necontrolate a certitudinilor, atât în tabăra avocaților, cât și în cea a procurorilor, pe fondul sărăcirii vizibile a adevărurilor relativ ușor de recoltat din publicistica eliadescă. Cam aici ar fi problema, după cum o vede Al. Săndulescu. Multe texte sunt ignorate de comentatori, se folosește citatul tendențios, surse de mâna a doua (observație care atinge, în câteva aspecte, și apreciatul studiu al lui Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească), plus informațiile relative și opiniile "umorale" ale lui M. Sebastian în privința
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
a luat în seamă decât cu totul fugitiv și tangențial de-a lungul bogatei sale activități critice - și întotdeauna cu accente negative, fie în judecata estetică, fie în aprecierea morală. O culpabilizare a lui Lovinescu, din motivul că l-a ignorat pe Slavici, ar fi exagerată și inutilă. Îndreptându-și o atenție specială și sistematică spre "Junimea", ca spre gruparea care a impulsionat decisiv modernizarea culturii române, E. Lovinescu a valorizat în mod deosebit operele și personalitățile lui Maiorescu și Eminescu
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
Coșbuc și Caragiale (ibidem, p. 216). S-ar mai putea culege din critica lui E. Lovinescu și alte referințe incidentale la Slavici (însă nici una pozitivă!), dar tot nu am ajunge decât la o singură concluzie. Lovinescu nu doar l-a ignorat pe Slavici, ci, mai grav, chiar l-a detestat în mod consecvent, în primul rând pentru filogermanismul său vinovat, dar și pentru lipsa intuiției psihologice (acuzată în Amintiri), pentru regionalismul său excesiv, pentru "limba greoaie, provincială, întrun stil demodat și
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
lungmetraj, sunt un popor tessalian. Pe deasupra, eroul este arătat în reședința lui din Phtia, dar aceasta e plasată mai general în Grecia, în loc să se precizeze că era capitala Tessaliei! Pe lângă încurcătura de nume și țări, Troia are și alte avantaje: ignoră complet faptul (istoric) că grosul armatei troiene era format din asiatici. În schimb, oferă o Troie cam de zece ori mai mare decât cea descoperită de Schliemann, plus armate îmbogățite cu figuranți adăugați cu ajutorul tehnologiei. Divinitățile au ieșit din joc
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
în 1945 în Italia, emigrase în 1948 în Argentina și se stabilise din 1953 la Madrid). Așa se face că sintezele de istorie literară dinainte de 1990 nu o pomenesc, nici Ov. S. Crohmălniceanu, nici Al. Piru, nici alți cercetători. E ignorată până și de Dicționarul cronologic al literaturii române, apărut în 1979 sub coordonarea lui I. C. Chițimia și Al. Dima, care înregistrează aspecte și evenimente mult mai mărunte. (Apropo: iată o lucrare de sinteză a literaturii române în date, foarte necesară
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
cea de-a doua cauză a incompatibilităților în asumarea ei, ar fi ignoranța. Așa cum, pînă nu de mult, în România nu se auzise mai nimic despre Holocaust (prigonirile, deportările în Transnistria, progromurile de la Iași, Dorohoi, București) în Israel marea masă ignoră aproape cu desăvîrșire caracterul criminal, al metodelor și practicilor regimului comunist ca și rezultatele lor devastatoare în rîndul populației românești. Nu prea le-a cunoscut pe propria-i piele și nu a căutat să afle despre ele din cărți. Nu
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
unei cronologii și a unor "schede" (fișe) tehnice a șaisprezece pelicule vizionate de autor însuși, cu sprijinul Arhivei Naționale de Film. Posibilă punte între cele două curente - în cazul în care acordăm "realismului socialist", împreună cu autorul, statutul de curent estetico-cinematografic, ignorând contextul sau istoric și mai ales politic - îl reprezintă scopul generic al acestora, de "exigenta a redescoperirii, a înțelegerii și apropierii de realitatea contemporană". Această perspectivă, evident discutabila, are însă și efectul de a evidenția câteva elemente de certă originalitate
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
o lume populată cu tineri aflați în căutarea gloriei literare, mulți dintre ei trecuți între timp în lumea de dincolo: Nichita Stănescu, în primul rînd, dar și Virgil Mazilescu, Grigore Hagiu, Modest Morariu, Cezar Baltag. O lume care încerca să ignore realitatea politică a zilei, a unor frumoși nebuni cu libertatea în suflet, dintr-o vreme în care locuințele sordide, sticlele de votcă, discuțiile nocturne, poezia și tinerețea păreau veșnice. Boema lui Petre Stoica este cea a începutului deceniului șapte, cînd
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
că, în vara lui 1944, aliații ar fi fost pregătiți să accepte o pace negociată cu Antonescu, sau că Antonescu ar fi fost capabil să oprească Armata Roșie la frontierele noastre, pentru totdeauna, sunt inepții pe care numai oamenii care ignoră dinadins realitatea acelei perioade le pot susține". Și mai departe, în aceeași linie logică de respingere a "inepțiilor", a stupidelor speculații contrafactuale deloc inocente, în fond: " Totuși, poate cineva să spună că am fi avut o soartă mai bună dacă
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
o mare șansă de a avea o astfel de cititoare personală. - Cum e Raymomd Federman atunci cînd nu e scriitor? Ce faceți cînd nu scrieți? Vă place televiziunea? - Televiziunea a intrat în cultura noastră și nimeni n-o mai poate ignora. Nu poți spune că nu te interesează, că n-ai contact cu ea etc. Mă uit însă mai mult la știri, chiar dacă știu că sînt manipulat. Îmi plac și filmele, nu poți să trăiești în America și să nu-ți
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
al lui Greenaway au reușit s-o facă la fel de expert ca Fata cu cercel de perlă; în mare parte, aceasta se datorează faptului că cele două lungmetraje îl au ca designer de producție pe Ben van Os. A nu se ignora meritul cinematografiei lui Eduardo Serra, ea metamorfozând geometria tablourilor lui Vermeer în încadraturi numeroase și originale; el e responsabil și de asemănările de perspectivă. Dar asemănările se opresc la nivelul celor dintre picturi și lungmetraj. Cu alte cuvinte, nu vă
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
ai momentului. În cazul lui Cristian Bădiliță, prolificitatea nu se confundă însă, ca la alții, cu grafomania. Scriitorul are realmente ceva de spus și fiecare nouă apariție editorială care îi poartă semnătura devine instantaneu o contribuție care nu poate fi ignorată în domeniul respectiv. Polemist nemilos în arena ideilor (care suferă însă, fără ipocrizie, pentru fiecare cap pe care trebuie să-l taie), blînd și înțelept ca un avva din pustiu în viața de zi cu zi, erudit și artist, om
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]