771 matches
-
a imprimat în mintea mea crudă și nu am putut-o uita niciodată. Abia când am ajuns la vârsta înțelegerii, unchiul meu mi-a descifrat această aserțiune: „Golan - ins cu gândire înceată, de cele mai multe ori fără, trândav, dar agresiv, total ignorant și incompetent, lipsit de sensibilitate și hăituit numai de instincte. Poate fi ușor dresat și antrenat în activități care-i satisfac nevoile primare, devine robotul perfect”. A.N.: În comună ați făcut școala primară... N.I.: Da, în comuna natală am
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
atitudini nu întârzie să apară. Răsturnându-le rostul, carențele acestea ale strămoșilor pot fi nu doar motiv de disperare, ci și de satisfacție orgolioasă. Cioran, o știm, nu-i suportă pe cei care se realizează, pe fericiți, considerându-i superficiali, ignoranți, ignobili. Iată-l spunând: „Toate aceste națiuni occidentale Ă niște cadavre opulente” (I, 79). Sau, mai explicit: „Toate aceste popoare fericite, ghiftuite: francezi, englezi... O, eu nu sunt de aici, am în spate veacuri de nefericire. M-am născut într-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
existența lui Dumnezeu, numit și argumentul ontologic. Anselm de Canterbury (1033-1109), de la nașterea căruia se împlinesc, anul acesta, 980 de ani, a dezvoltat în lucrarea sa Proslogion (1078) un raționament prin care urmărea să convingă chiar și pe cel mai ignorant dintre oameni că Dumnezeu există. Încă de atunci, argumentul lui Anselm a stârnit numeroase comentarii, atât pozitive cât și negative. Mai mult, argumentul a fost reluat, dezvoltat sau reformulat de alți gânditori, de pildă, Descartes, Gödel sau Plantinga, putând vorbi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
narațiunea este fragmentată, textul se coagulează prin câteva imagini-simbol, iar discursul naratorului-martor înregistrează evenimentele datorită perspectivei sale privilegiate. Romanul pentru adolescenți Teii înfloresc pentru Irina (1992) este o istorisire despre dragoste, la persoana întâi; idila se desfășoară între „un fecior ignorant și naiv și o fată dulce, neștiutoare”. Tot un roman, alcătuit din relatări și mărturisiri ale participanților la Unirea din 1918, este Ziua zilelor (2002). Ca dramaturg, Z. se înscrie pe linia Radu Stanca - D. R. Popescu. Piesa Regina Iocasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
a citit mitul nu numai dincolo de infailibila moira, ci și dincolo de psihanaliza freudiană”, pentru că aici „Iocasta, atât de încercată de păcatul incestului, devine, sub protecția lui Dionysos, o preoteasă a tainei, în opoziție cu Oedip, un nefericit al adevărului, alergând, ignorant, în abisurile acestuia la porunca lui Apollo” (Mircea Ghițulescu). Valoarea literară a piesei se sprijină pe intriga abil condusă, pe tragismul intens, pe simboluri poetice polisemantice și structuri narative de o deosebită forță evocatoare. Altă piesă, Dracula în Carpați (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
curajul deciziei, într-un cuvânt asumarea vieții acesteia, actuală și trecătoare; pretinde, de asemenea, înțelegerea sensului ideal al faptului actual. Alain ne reamintește așadar prin fiecare gând al său lucrul acesta elementar că „metafizica” nu e, cum cred nerăbdătorii și ignoranții, ceva „de dincolo” de fizic, ci e înțelesul de după cunoașterea și deci neapărat perceperea, lumii fizice, chiar dacă speculează asupra „cauzelor prime”. CUPRINS I Umanism și literatură / 6 Ce e monumental? / 10 Surâsul rațiunii / 13 Eros și Polis / 16 „Trei chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
bune posibile, precum lumea lui Leibnitz, cu toată mizeria și nimicnicia ei vădită, este cea mai bună lume posibilă, căci posibilitatea și existența sunt identice și ceea ce e posibil există”. Exista o lume formată din „copii goi și bolnavi, învățători ignoranți și rău plătiți, administratori superficiali” care, în nici un caz, „nu sunt condițiile normale pentru școli bune”. Concluzia? „Școala va fi bună, când popa va fi bun, darea mică, subprefecții oameni care să știe administrație, finanțe și economie politică, învățătorii pedagogi
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
obște, țăranul a prins „un suflu nou de viață, de curaj și de energie, o ținută și un ideal social... Se simțea cineva” (ibidem, p.5). Era tratat cu respect, „ca un om puternic”, pentru că-și depășise condiția de veșnic ignorant și ușor de înșelat. Poate că de aceea „politicianismul fără scrupul” a făcut tot ce a putut pentru a frâna, încetini, bloca inițiativele cooperative din sate. Ca o reacție la această acțiune destructivă, Institutul Național al Cooperativei a alcătuit un
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fost, atunci, „ridicarea satelor” prin „activitate extrașcolară”. Încercări ale unor „intelectuali idealiști” de a soluționa delicatele și dificilele probleme s-au dovedit însă a fi fără continuitate și perseverență. Dar „încercările rămân simple încercări”. De ce? „Pentru că, acolo unde plugarul este ignorant, și agricultura este primitivă. Cât timp vom avea plugari analfabeți și ignoranți, vom avea și producție agricolă deficitară” (Neculau, 1936, p. 7). În fața acestei „depresiuni morale” determinate de „criza economică de astăzi”, credea profesorul de pedagogie, „trebuie să înceapă o
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și dat cea mai bună folosință acestei informații: în vara anului 1307, el intră în închisoare la Florența pentru a rămâne acolo până la sfârșitul zilelor sale, împreună cu șase tovarăși de suferință. Omul Spiritului Liber o considera drept simplistă, stupidă, absolut ignorantă în toate; or, el n-ar fi trebuit să creadă că ea poate manifesta un gram de inteligență și de caritate creștină. XII WALTER DE HOLLANDE și „libertatea supremă” Costumele lui Adam. Walter de Hollande propovăduiește în secolul al XIV
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă și adevărată: religia, religiosul se nasc din incultură și din lipsă de cunoștințe. Credinciosul se mulțumește cu credința pentru că e ignorant. Faptul de a te pleca în fața divinităților, a miturilor, a iluziilor ține de o lipsă de informații asupra adevăratelor cauze a ceea ce se întâmplă. Când filosoful demn de acest nume își face simțită prezența, preotul dă înapoi. Când domină clerul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i compătimești [...]160. În scrisorile de la 4 la 10 din Provincialele lui Pascal, întregul dispozitiv enunțiativ se bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
drepturile femeii. Membrele grupului din capodopera boccaccescă au posibilitatea și marea șansă de a discuta în voie, de a da sfaturi, de a glumi și de a fi pline de gravitate atunci când este nevoie, de a fi cinstite, dar nu ignorante, de a nu se complica într-o inocență ce nu este justificată, știu să lupte pentru libertatea lor și sunt dezinhibate. Cei zece florentini „se întorc în oraș așa cum l-au părăsit: angajați într-o luptă continuă cu acele conflicte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Tonul moralist, aproape vehement prin finalitatea pe care o urmărește, caracterizează opera. În deznodământul multor povești este notată câte o maximă sau un îndemn spre 623 „Nu cu mult timp în urmă, ilustre doamne, în timp ce m-am îndepărtat de mulțimea ignorantă și m-am eliberat de alte griji, am scris o mică carte doar pentru a cinsti principiul feminin (mai mult pentru plăcerea prietenilor mei decât în scopul servirii statului) ( Dedica 1)” cf. Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 340-341. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care latura moralizatoare din spațiul literaturii era esențială. Despre utilitatea cărții autorul italian nu avea nicio îndoială, știa că va fi pe placul atât al bărbaților, cât și al femeilor, dar mai ales al celor din urmă, care erau mai ignorante în ceea ce privea evoluția istorică a omenirii. Cartea a fost destinată plăcerii lecturii: „În timp ce viețile bărbaților din De casibus au fost redactate pentru a ajuta la întărirea și securitatea statului, res publica, împotriva amenințării tiraniei, viețile femeilor evocate în De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Înalt inteligentă și este fundamental bun), cît și principiul antropic, potrivirea deplină dintre univers și oamenii care Îl populează. Iată Însă că gnosticismul respinge amîndouă aceste principii: chiar atunci cînd Demiurgul gnostic se arată destul de bun, el rămîne inferior și ignorant, În vreme ce ființele omenești nu aparțin acestei lumi. Poziția aceasta a fost definită, tradițional, drept pesimistă și totuși ea reprezintă, evident, o formă extrem de radicală de optimism acosmic, deoarece ființele omenești aparțin unei lumi mai Înalte și mai bune decît aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au fost prezentate și analizate de R.C. Zaehner În lucrarea sa clasică Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon Press, Oxford, 1955. Un repertoriu al legendelor populare În care figurează un zeu creator ignorant este dat În articolul meu „A Dualistic myth in Romanian Folklore”, În Dialogue 4/5, 1980, pp. 45-50. 19. Școala istorico-culturală (Kulturhistorisch), numită și „Școala de la Viena”, condusă de părintele Wilhelm Schmidt, a susținut ideea dezvoltării religiei potrivit unor „cicluri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui punct nevralgic, și mai de temut Încă decît trecerea de la spiritualitate la realitatea psihică. Barbelognosticii susțineau că Neliniștea, zbuciumul psihic al Sophiei, e Însoțită de un avort spontan: rodul acestuia este o creatură masculină, Arhontele sau CÎrmuitorul dintîi (Proarchon), ignorant și Îndrăzneț (in quo erat ignorantia et audacia). Sophia a conceput fără ajutorul unui partener, singurul partener posibil fiind propriul ei zbucium, care este și partenerul fiului ei avortat, Arhontele, cel care clădește pe fundul universului firmamentul și Începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un Tată, nu o Mamă. Și alte texte gnostice vor insista pe supremația masculinului asupra femininului: „Feminitatea există
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
promovează entități feminine, atît ca importante ipostaze pleromantice, cît și ca principii inferioare care produc „devoluția” Ființei, ducînd astfel la apariția lumii. Distincția este limpede În Prima apocalipsă a lui Iacob (1 ApJc), unde Ahamot este o entitate inferioară și ignorantă, produsă de Sophia 61. La fel, În valentiniana Evanghelie a lui Filip (EvPh) Ehamot este Înțelepciunea, În timp ce Ehmot este „Înțelepciunea Morții”62. Regăsim o distincție de același tip, de astă dată Între Barbelo și Sophia, În AJ63, ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
I.29.4. 110. TT I 77.18 sq. 111. PS 31, p. 28 S.-T. 112. P XIII.45 113. PSem VII.21. 114. Iren. I.30.3-4. 115. Hipp. V.24.14sq. Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care se autofecundează, un VÎnt În formă de șarpe; și, În fine, toate acele tratate care nu menționează mitul Sophiei, deși aluziile la el par să fie, de cele mai multe ori, inevitabile. Pentru că dubla caracteristică a Demiurgului este de a fi ignorant și lăudăros, aroganța fiind consecința logică a sentimentului său de unicitate, datorat necunoașterii Mamei și, prin aceasta, a Pleromei pe care Mama o reprezintă, ne-am putea aștepta ca majoritatea variantelor mitului să specifice că el Își ignoră complet originea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui „șarpe cu chip de leu, cu ochi de foc scînteietori”6. Ca și În alte texte 7, Demiurgul este numit aici Samael și Sakla(s). HA8 precizează că Samael, „Zeul Orbilor” - din aramaicul samî, „orb”9 - este orb (balle), ignorant și arogant. În alte părți acest avorton material creat din umbra aruncată de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamantattako) este un animal androgin, arogant și leontomorf 10. Sethienii lui Ipolit și-l reprezintă pe Demiurg ca pe un VÎnt Înspăimîntător cu formă de șarpe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cer și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția Nepieritorului”45. Privind În jos la mulțimea puterilor ieșite din el, Ialdabaot Își proclamă unicitatea. Mai puțin specifică În privința entităților care derivă din Ialdabaot, STT pretinde că ignorantul Arhonte Își emite GÎndul printr-un Cuvînt care plutește pe deasupra apelor, asemenea spiritului În Cartea Genezei (Gen. 1:2). Acesta desparte uscatul de umed; din primul Își face pămîntul de sub picioare, din cel de-al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]