KorAP: Find »[drukola/base=iguană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...14 >

332 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci mai ales o disperată dorință de răzbunare. În mai puțin de douăzeci și patru de ore, Iguana Oberlus se transformase pentru Gamboa Într-o obsesie exasperantă, Încarnarea a tot ce era mai odios și demn de dispreț din lumea asta, o lighioană pe care trebuia s-o anihileze chiar cu prețul propriei sale vieți. Șansele de reușită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îi devie cu cîteva grade spre sud, Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Niña Carmen, sprijinită În coate pe travers, alături de Ojeda, arătă spre o plajă cu nisipul alb și comentă: - Tare am chef să fac o baie pe plaja asta și să faci dragoste cu mine la lumina unui foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același timp, chipul sinistru al asasinului. Vru să strige, dar nu reuși s-o facă, deoarece Își pierdu cunoștința. Iguana Oberlus Îl trase deoparte pe rănit, Își dădu jos pantalonii slinoși și, pentru prima oară În viață, pătrunse o femeie, posedînd-o cu o furie demențială, pe cînd era Încă privit de ochii unui bărbat căruia viața avea să i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea, semnificativă: „Și ăsta a murit și aici se Încheie povestea lui. A crăpat fiindcă s-a confruntat cu mine, Oberlus, regele Insulei Hood și al apelor sale, cunoscut Înainte drept Iguana...” Își aduse aminte de chipul din coșmarul ei și nu mai avu nici o Îndoială că, de fapt, violatorul se asemăna mai mult cu o iguană decît cu o ființă omnească. Acela trebuia să fie, prin urmare, Oberlus, regele Insulei Hood

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
a confruntat cu mine, Oberlus, regele Insulei Hood și al apelor sale, cunoscut Înainte drept Iguana...” Își aduse aminte de chipul din coșmarul ei și nu mai avu nici o Îndoială că, de fapt, violatorul se asemăna mai mult cu o iguană decît cu o ființă omnească. Acela trebuia să fie, prin urmare, Oberlus, regele Insulei Hood, și din ceea ce știa despre arhipelag, Hood era cea mai meridională dintre insulele sale, o insulă atît de mică și de izolată, Încît nici măcar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
acum, dintr-odată, descoperea că totul era simplu și că fusese de-ajuns să schimbe rolul de victimă cu acela de călău. Cruzimii trebuia să-i răspundă cu sadism, nedreptății, cu tiranie, iar biciului cu asasinate. Rezultatul era evident: din Iguana Oberlus, un harponier monstruos, fiul lui Scaraoțchi, devenise Oberlus, regele Insulei Hood și poate, Într-o zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai era nevoie să se scuze pentru aspectul și prezența lui, nici să-și petreacă nopțile treaz și aducîndu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
părtaș la intențiile sale. În realitate, nu avea nevoie de ajutorul lui și Îi era de-ajuns ca, odată sosit momentul, să stea În afara conflictului, fără să țină partea nimănui. Lăsă să mai treacă o săptămînă; Își dădu seama că Iguana continua să-și petreacă timpul mai mult În ascunzătoarea lui decît pe insulă și, Într-o după-amiază În care norii negri ce veneau dinspre vest prevesteau o zgomotoasă noapte de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute și Încă adormită, În aceeași poziție În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă care se odihnea o pașnică iguană de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că mă Înșelasem. Mă Înșelasem cu totul. Iguana Oberlus nu o Întrebă ce voise să spună prin acel „cu totul” și probabil că nici ea n-ar fi știut să-i explice, oricît de mult și-ar fi propus, pentru că sentimentele pe care le acumulase de cînd se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În mînă arma, amenințător: - Aici sînt, fiu de cățea blestemat! urlă el. Vino după mine! Iguana Oberlus se opri, Îl observă cîteva clipe și păru că studiază terenul, căutînd locul cel mai potrivit pentru Înfruntarea care urma să aibă loc. În cele din urmă, luă o hotărîre și se Îndreptă direct spre el. Neregularitățile de pe fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un pas În spate, ghemuindu-se, gata să pareze lovitura, dar aceasta nu sosi și Își reluară pozițiile inițiale, mișcîndu-se În cerc și așteptînd o ocazie mai potrivită. Atunci Joăo Bautista de Gamboa y Costa păru să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
că acum, În centrul ei și atîrnînd de ceea ce fusese arborele mic de pe Río Branco, pilotul lui, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, rămase luni Întregi expus În soare și În vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Într-un inconștient gest de autoapărare, prefera să nu se gîndească la nimic și să trăiască acele zile ca și sum ar fi fost vorba despre un vis lung, din care În orice clipă ar fi trebuit să se trezească. Iguana, pe de altă parte, În pofida faptului că experiența lui cu privire la femei se putea considera complet nulă, nu putea să nu bage de seamă schimbarea petrecută În atitudinea prizonierei sale, schimbare pe care o percepea chiar prin intermediul pielii ei În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
că tăcea și insistă: - Ți-ar plăcea să ieși și să străbați insula? Ea ridică din umeri: - Nu cred că sînt prea multe lucruri de văzut. - Am putea să stăm la soare. Nu primi nici un răspuns. Trei săptămîni mai tîrziu, Iguana Oberlus luă o daltă și un ciocan și desprinse șurubul care Închidea belciugul larg ce ținea lanțul legat de o gleznă unde lăsase de-acum o urmă adîncă. - De ce faci asta? - Nu mai e nevoie să fii legată... M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am de gînd s-o fac - Îi arătă piciorul. Dar dacă vrei, vino tu să mi-l pui. Carmen Ibarra zîmbi cu dispreț, refuzînd propunerea, În timp ce se așeza În fotoliul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
m-a determinat să-i părăsesc. — Mă obosești, Îi spuse el cu naturalețe. Hotărăște-te odată ce vrei să faci, fiindcă n-am de gînd să stau aici și să ascult povestea ta stupidă. — O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț la armă, se ridică Încet, În timp ce ea ținea În continuare pistolul Îndreptat spre el, cu degetul tot mai crispat pe trăgaci. În picioare acum, o privi de sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
transformase Într-un fel de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea clară despre cum avea să fie viitorul ei și pînă la ce punct acesta avea să fie legat de Iguana Oberlus și de Insula Hood, dar ajunsese la concluzia că tot ceea ce i se Întîmplase avea să-i marcheze viața de atunci Înainte și avea să-i slujească, mai cu seamă, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
eu. — Nu trebuie neapărat să semene cu tine. Dar cum să aflăm asta? — Nu putem afla decît atunci cînd se va naște. Erau așezați pe stînca de pe culmea falezei, uitîndu-se cum norii negri se apropiau dinspre nord, amenințînd cu furtuna. Iguana Oberlus rămase cîteva clipe tăcut, ca și cum ar fi studiat norii, străin de orice temă de discuție, dar În cele din urmă, fără să se Întoarcă, Îi atrase atenția: Dacă seamănă cu mine... Dacă nu e un copil normal, am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]