1,350 matches
-
lume a faptelor ce se succedă în ritmul cursiv al procesului de dinainte și de după” (Bronowski, 1951, s.n.). Antecedentele instituționale și filosofice ale cercetării creativității În aceeași perioadă în care o mult mai complexă revoluție intelectuală, cunoscută sub denumirea de Iluminism englez, acumula forță de convingere, odată cu dezvoltarea progresivă a congruenței dintre preocupări și atitudini noi, lucrarea The Advancement of Learning (1605) a lui Francis Bacon a devenit un argument acceptat în favoarea importanței investigației empirice. Propagarea opoziției sociale și filosofice a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
englez, acumula forță de convingere, odată cu dezvoltarea progresivă a congruenței dintre preocupări și atitudini noi, lucrarea The Advancement of Learning (1605) a lui Francis Bacon a devenit un argument acceptat în favoarea importanței investigației empirice. Propagarea opoziției sociale și filosofice a Iluminismului față de autoritate (spre exemplu, religia, monarhiile și oprimarea politică) se amplifica în paralel cu opoziția științei înseși față de concepțiile acestor autorități. Astfel de argumente au presupus și răspândirea încrederii în necesitatea libertății de expresie, a libertății presei și a vieții
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o definiție a conceptului de creativitate. Hobbes (1588-1679) a fost prima personalitate marcantă care a recunoscut importanța imaginației în gândirea și dezvoltarea omului și a potențialului ei constructiv, idee ce a reapărut ca punct de plecare al dezbaterilor din timpul Iluminismului (Braun, 1991; Singer, 1981-1982). Pentru a conștientiza impedimentele din evoluția conceptului de creativitate, trebuie să reținem că pentru surprinderea fenomenului au fost necesare numeroase generații de scriitori, filosofi și artiști. Impedimentele întâmpinate de ei se exprimă, de asemenea, și prin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că guvernul liberal nu aloca suficiente fonduri pentru ridicarea standardelor de sănătate publică. Mai mult, tipul de discurs descris de Foucault, Thomas Laqueur și alții se dezvoltase tocmai datorită procesului tot mai accentuat de raționalizare a culturii europene, Început o dată cu Iluminismul 77. Un astfel de proces, așa cum apare el descris În lucrările autorilor citați mai devreme, nu era caracteristic și pentru dezvoltarea sferei publice În România până la sfârșitul secolului al XIX-lea78. Paradigma raționalistă care se dezvoltase În timpul Iluminismului În Europa Occidentală
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
europene, Început o dată cu Iluminismul 77. Un astfel de proces, așa cum apare el descris În lucrările autorilor citați mai devreme, nu era caracteristic și pentru dezvoltarea sferei publice În România până la sfârșitul secolului al XIX-lea78. Paradigma raționalistă care se dezvoltase În timpul Iluminismului În Europa Occidentală nu avusese ca rezultat contestarea autorității tradiționale În teritoriile românești și nici reinventarea fundamentelor legitimității sale, pentru a așeza În centru rațiunea. Mai mult, publicul educat și critic reprezenta În România doar un strat marginal al elitelor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
egal puterea (Putnam, 1976, p. 2). Așa s-a ajuns să se poată vorbi despre „elitism implicit sau subînțeles”, cu referire la mai mulți filosofi politici din trecut, începând cu Machiavelli (Lottieri, 1999, p. 201). Dar optimismul democratic inspirat de Iluminism nu a fost pus în discuție și nu a fost confruntat cu realitatea regăsită a unei constante a istoriei universale - distincția dintre dominatori și dominați, conducători și conduși, guvernanți și guvernați -, decât la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gaetano Mosca
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pagini confuze în care cu condiția unor eforturi supraomenești găsim și câteva pepite... A se vedea și Ipolit din Roma, Philosophumena sau refutația tuturor ereziilor trad. fr. de A. Siouville, Archă-Milano; 1988, precum și Clement din Alexandria, Stromates, Sources chătiennes. *** Contrariul iluminismului. Evul Mediu nu trece drept o perioadă zburdalnică și nici amuzantă... Celor ce vor să aibă o imagine mai clară le recomandăm să citească Georges Duby, Feudalitate, Quarto, Gallimard, 1995. A se corobora cu Doamne din secolul al XII-lea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale sale. A se vedea în această privință Descartes și Pascal cititori ai lui Montaigne, de Brunschvig, Neuchâtel. Dar Bossuet, Malebranche? Dar Rousseau: teoria lui despre natură, tezele lui despre bunul sălbatic sau despre educație? Dar Voltaire, Diderot și filosofia iluminismului? Datoriile către Eseuri sunt considerabile... Pentru o panoramă rapidă a influențelor lui Montaigne de-a lungul secolelor, a se vedea Pierre Michel, Montaigne, ed. Ducros. Fascinați de tropismul german, filosofii francezi n-au nutrit decât dispreț pentru Montaigne care, în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu secole în urmă. Acesta este și cazul relațiilor internaționale, în care adepții „realismului” se revendică de la o linie ilustră pornind uneori de la antica Arthasashtra, dar cel mai adesea de la istoricul Tucidide, în timp ce linia liberală se identifică de la autori ai Iluminismului european, incluzând nume precum John Locke, Hugo Grotius, Adam Smith, Immanuel Kant, John Stuart Mill, Richard Cobden sau Jeremy Bentham. Una dintre modalitățile de abordare a evoluției teoriei relațiilor internaționale - deși cu siguranță nu singura - o reprezintă încercarea de a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a impulsionat o serie de cercetători să avanseze scenarii extrem de optimiste referitoare la viitorul aranjament în sistemul internațional. Probabil cel mai bine cunoscut din această serie este „sfârșitul istoriei” al lui Francis Fukuyama, care se inspiră din bogata tradiție filosofilor Iluminismului, resuscitând ideea kantiană a „păcii eterne”. În opinia lui, odată cu încheierea „războiului rece” asistăm la „sfârșitul istoriei” ca atare: acesta reprezintă punctul final în evoluția ideologică a lumii și presupune universalizarea democrației liberale de sorginte occidentală ca formă finală de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
retorica cu iz epic a „maternității”, acceptând în schimb într-un mod total acritic retorica apocaliptică a avortului. Pentru bărbat, avortul a dobândit o semnificație simbolică de eliberare: a se pronunța necondiționat în favoarea avortului i se pare o dovadă de iluminism, progresism, lipsă de prejudecată, provocare. Pe scurt, este o jucărie foarte frumoasă, care îi dă satisfacție. De aici ura față de cei ce amintesc că o graviditate nedorită poate să fie, dacă nu întotdeauna vinovată, măcar nepremeditată și că dacă praxisul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu putință. Mai sunt însă o serie de considerații - la care țin mult - născute din meditația amară din aceste săptămâni. Am spus că faptul de a se pronunța necondiționat în favoarea avortului le garantează celor ce îl susțin patente de raționalitate, iluminism, modernitate etc. În anumite cazuri, garantează o lipsă „superioară” a sentimentelor, fapt care îi umple de satisfacție pe intelectualii (să-i numim astfel) pseudo-progresiști (desigur, nu pe comuniștii serioși sau pe radicali). Pe indivizii ca Dino Origlia 2, de exemplu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este mult mai vastă și implică modalitatea de a-ți concepe propriul fel de a fi intelectual, constând înainte de toate în a-ți repune mereu în discuție propria funcție, în special acolo unde ea pare mai indiscutabilă, adică supozițiile de iluminism, laicism și raționalism. Din inerție, din lene, din inconștiență - din datoria fatală de a se împlini coerent - , mulți intelectuali ca mine și Calvino riscă să fie depășiți de o istorie reală care îi îngălbenește dintr-odată, transformându-i în propriile
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
le-am utilizat împotriva puterii clerico-fasciste, împotriva puterii represive. Noua putere consumistă și permisivă s-a servit tocmai de cuceririle noastre mentale de laici, de iluminiști și de raționaliști pentru a-și construi propria schelărie de fals laicism, de fals iluminism și de falsă iraționalitate. S-a slujit de profanările noastre pentru a se elibera de un trecut care, din cauza consacrărilor sale atroce și idioate, nu-i mai folosea. În schimb, această nouă putere și-a dus la limita extremă singura
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a antifasciștilor sunt de-acum amestecați în noua putere care, omologând totul și pe toți, chiar că este fascistă, în sensul că își impune în mod ineluctabil modelele. Și gata. Din aceste afirmații a rezultat o proliferare a confuziilor neplăcute: iluminismul învechit și antifascismul avantajos al anilor ’50 i-au împiedicat pe anumiți critici de-ai mei, orbiți probabil de rasism față de mine (toată viața am simțit cum mă apasă previziunea trădării), să înțeleagă ce intenționam să spun. Desigur, n-au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
timpului nostru, RL, 1971, 27; Nicolae Balotă, Lauda inteligenței, LCF, 1971, 31; Grigore C. Moisil, Metalurgia aurului cenușiu, CNT, 1971, 35; Mircea Tomuș, „Aurul cenușiu”, T, 1972, 7; Șerban Cionoff, O carte a viitorului posibil, LCF, 1972, 41; Virgil Nemoianu, Iluminism și spirit modern, F, 1972, 10; Sorin Stati, „Pietre vii”, RL, 1974, 14; George Arion, Călătoriile unui cărturar, FLC, 1975, 46; Constantin Țoiu, Forța comunicării, RL, 1975, 51; Voicu Bugariu, Vibrație și argument, LCF, 1976, 9; Paul Alexandru Georgescu, Mircea
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
poliglotul și eruditul M. începe cea mai fecundă perioadă a vieții, când scrie și publică, colaborează la Lexiconul de la Buda, face traduceri și îngrijește calendarele românești ale tipografiei. Toate se constituie într-o operă complexă, care răspundea principalelor deziderate ale iluminismului transilvan, dând substanță Școlii Ardelene. Prima scriere a lui M., Procanonul (alcătuită în 1783, dar publicată abia în 1894), este și cea dintâi atestare a alinierii sale la spiritul timpului. Urmărind îndeaproape argumentele unei lucrări a lui Justinus Febronius, el
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
of the 19th, în Enlightement and Romanian Society, îngr. Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, 1980; O poartă spre Europa: Biblioteca Batthyaneum, în Țara dintre cetăți și râuri, Alba Iulia, 1984; Școală și națiune (Școlile de la Blaj în epoca renașterii naționale), Cluj-Napoca, 1987; Iluminism și romantism la Vasilie Popp. O listă cu cărți din 1842. (în colaborare cu Eva Mârza), în Cultură și societate în epoca modernă, îngr. Nicolae Bocșan, Nicolae Edroiu și Aurel Răduțiu, Cluj-Napoca, 1990. Ediții: Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești
MARZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288050_a_289379]
-
autorității lui. În condițiile În care celelalte aspecte ar fi echivalente, orașele structurate conform unei logici simple și repetitive ar fi mai ușor de administrat și de ținut sub observație. Dincolo de avantajele politice și administrative ale unui peisaj urban geometric, Iluminismul a elaborat o estetică ce punea mare preț pe liniile drepte și pe ordinea vizibilă. Nimeni nu a exprimat această prejudecată mai bine decât Descartes: „Aceste așezări vechi care cândva erau doar niște sate mai Întinse, iar apoi au devenit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
important punct de contact Între modernismul extrem sovietic și cel american: credința În enormele ferme industriale mecanizate. În unele privințe esențiale, modernismul extrem sovietic nu reprezintă o ruptură de absolutismul rus. Ernest Gellner susține că, dinrte cele două fațete ale Iluminismului - una susținând suveranitatea individului și a intereselor sale, cea de-a doua aducând un elogiu autorității raționale a experților -, cea din urmă era relevantă pentru conducătorii care voiau ca statele lor „Înapoiate” să recupereze diferența. Iluminismul, concluzionează Gellner, a ajuns
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cele două fațete ale Iluminismului - una susținând suveranitatea individului și a intereselor sale, cea de-a doua aducând un elogiu autorității raționale a experților -, cea din urmă era relevantă pentru conducătorii care voiau ca statele lor „Înapoiate” să recupereze diferența. Iluminismul, concluzionează Gellner, a ajuns În Europa Centrală ca o „forță mai degrabă centralizatoare decât eliberatoare”. Așadar, se pot găsi ecouri istorice puternice ale modernismului extrem leninist În ceea ce Richard Stites numea „utopismul administrativ” al țarilor ruși și al sfetnicilor acestora
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de regimul funciar În Descartes, René Detienne, Marcel Diversitate În orașe În policultură Djilas, Milovan Economie, neoclasică Economiști. Vezi Social-democrați Sisteme de Învățământ lizibilitate Eduard I Eisenstein, Seghei Electrificare Soviet eșecul Engels, Friedrich Anglia harta cadastrală a supranumele impuse În Iluminismul ca forță centralizatoare În Europa Centrală și cetățenia egală și ingineria socială Epidemie Epidemie agricolă Epistemă Esperanto Etiopia crearea de sate planificate și strămutarea forțată În practici locale de măsurare fermele de stat În Ettinger, Elzbieta Ezekial, Mordecai Fabrici eficiență
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o sută de minute, fiecare minut fiind format din o sută de secunde, și pentru a crea un sistem de numărare duodecimal, adică În baza doisprezece. Ibid. P. 122-123. Este vorba de un nou concept de cetățenie, care apare În iluminism, conform căruia statul e orb În fața diversității culturale și a anomaliilor istorice a subiecților săi. Calitatea de cetățean este acordată și recunoscută pe baza numelui, a domiciliului și a abilității de a plăti impozite (n. red.). Cred că la baza
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din lume”. Vezi Marshall Berman, All That Is Solid Melts into Air: The Experience of Modernity, Penguin, New York, 1988, capitolul 4. Babilonienii, egiptenii și, bineînțeles, romanii construiau „așezări cu structură de tip grilă”. Unghiurile drepte erau văzute, cu mult Înainte de Iluminism, drept o dovadă a superiorității culturale. Richard Sennett notează că „Hippodamus din Milet era considerat În mod tradițional ca fiind primul arhitect care a conceput aceste grile ca expresii ale culturii; după părerea lui, ele reprezentau raționalitatea vieții civilizate. Cu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Oxford University Press, New York, 1989. Bibliografia bogată a acestei cărți pare să cuprindă cea mai mare parte a lucrărilor disponibile. Această interferență, se știe, nu este o răstălmăcire a doctrinelor liberalismului. J.S. Mill, al cărui statut de urmaș liberal al Iluminismului este indiscutabil, considera că Înapoierea este o justificare suficientă pentru a Încredința puteri autoritare unui modernizator. Vezi Ernest Gellner, „The Struggle to Catch Up”, Times Literary Supplement, 9 decembrie 1994, p. 14. Pentru o discuție mai amplă În aceste direcții
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]