1,461 matches
-
cheie care guvernau gândirea iluministă și tot ce nu se încadra în acești termeni era considerat neimportant. De aceea, puține noțiuni înrudite cu cea de comunitate, au atras interesul filosofilor (familia de exemplu). Societatea rațională cea care constituia idealul gândirii iluministe era concepută ca fiind opusă societății tradiționale, adică oricăror forme de asociere comunitară. Ulterior, odată cu acceptarea și integrarea transformărilor produse de Revoluția Industrială, ideea de comunitate începe să câștige teren în gândirea politică, în cea religioasă și filosofică și tot
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
viața cu acest dușman, a însemnat pentru el necesitate și lege. Evoluția spirituală a lui Nietzsche a gravitat nemijlocit în jurul raportului său cu Socrate. Nietzsche i-a purtat lui Socrate o ură drăgăstoasă (E. Bertram). Nietzsche a fost împotriva logicianului, iluministului, non-misticului, optimistului, trădătorului tragediei în favoarea dialecticii, toate, calități ale lui Socrate. În prezența lui Socrate îl cuprinde o "neliniște uriașă". Își pune problema identității celui care îndrăznise să nege esența spiritului grecesc, care a desăvârșit autodistrugerea grecilor. Interpreta socratismul "ca
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Introducere, p. 33. 76. Foucault, Discipline and Punish; Thomas Laqueur, Making Sex: Body and Gender from the Greeks to Freud, Harvard University Press, Cambridge, 1990. 77. Foucault, Discipline and Punish, pp. 79-103. 78. Vezi Dumitru Ghișe și Pompiliu Teodor, Fragmentarium iluminist, Editura Dacia, Cluj, 1972. 79. Moldovan, Introducere, pp. 33. 80. Ovidiu Comșia, „Politică și biopolitică. Pagina biopolitică”, Transilvania, 68, nr. 2, martie-aprilie 1937, pp. 113. 81. Iuliu Moldovan, Biopolitica, Editura Asociațiunii, Cluj, 1926, pp. 80. 82. Ornea, Anii treizeci. 83
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Study of Ideological Affinity”, Historical Journal, vol. 22, nr. 3, 1976, pp. 645-671. Gáll, Ernö, Sociologia burgheză din România. Studii critice, București, 1958. Georgescu, Vlad, The Romanians: A History, Ohio University Press, Columbus, 1991. Ghișe, Dumitru, și Teodor, Pompiliu, Fragmentarium Iluminist, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972. Gleason, Abbott, Totalitarianism: An Inner History of the Cold War, Oxford University Press, Oxford, 1995. Gordon, Linda, Woman’s Body, Woman’s Right: Birth Control in America, Penguin Books, New York, 1986. Gotz, Aly, Chroust, Peter, și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ar menționa fundamentele filosofice din care derivă propunerile de guvernare, fundamente ce au atras criticile susținute ale realismului și acuzele de „naivitate” ce se ascund în spatele etichetei de „idealism utopic”. Acestea sunt: perspectiva pozitivistă în ceea ce privește natura umană, moștenire a mișcării iluministe, din care derivă credința în armonizarea naturală a intereselor (indivizilor, precum și ale statelor), corespunzând doctrinei liberale a secolului al XIX-lea, din care derivă negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei - principala țintă a atacurilor lui E.H. Carr
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a reprezentat continuarea literală a fascismului. Prin urmare, era drept să reacționăm așa cum am reacționat. Prin urmare, era drept să recurgem la rațiune pentru a profana toate gunoaiele pe care clerico-fasciștii le sfințiseră. Prin urmare, era drept să fim laici, iluminiști și progresiști cu orice preț. Acum, Calvino - deși indirect și cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită tendință, la fel de „iraționalistă”, de a simți o nejustificată sacralitate a vieții. Cât privește o discuție
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care ne obișnuiserăm așa de bine și de care aproape că ne atașaserăm - pe care le-am utilizat împotriva puterii clerico-fasciste, împotriva puterii represive. Noua putere consumistă și permisivă s-a servit tocmai de cuceririle noastre mentale de laici, de iluminiști și de raționaliști pentru a-și construi propria schelărie de fals laicism, de fals iluminism și de falsă iraționalitate. S-a slujit de profanările noastre pentru a se elibera de un trecut care, din cauza consacrărilor sale atroce și idioate, nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mare forța instrumentelor de comunicare de care dispune puterea (în special a televiziunii). Ca niște pui de crescătorie, din acel moment italienii au acceptat noua sacralitate, nenumită, a mărfii și a consumului. În acest context, vechile noastre argumente de laici, iluminiști și raționaliști nu sunt doar tocite și inutile, ci, mai mult, fac jocul puterii. A spune că viața nu este sacră și că sentimentul este stupid înseamnă a face o imensă favoare producătorilor. Și, de altfel, este ceea ce se cheamă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu o agresivitate violentă drept o cultură alternativă și concurentă. Tăcerea este însă pe cât de elocventă, pe atât de ambiguă. Elocvența (tăcerii) și ambiguitatea caracterizează romanul lui Sciortino. Elocvența este carolingiană în străfundul său, dar este umanistă, de-a dreptul iluministă, în stratul istoric. Împotriva Statului, marea armă, cea adevărată și cumplită, este tăcerea; dar nici cu această „elocvență a tăcerii” nu-i de glumit: toată numai o derâdere detașată și disprețuitoare, aristocratică în felul său, într-un fel huliganic. Pare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
revoluția de la 1848), deține ranguri și funcții importante: secretar intim al domnitorului Gheorghe Bibescu, primar al capitalei și, din 1850, pentru mai mult timp, efor al școlilor. Preocupările sale de îndrumător cultural sunt, după exemplul lui Heliade, în spiritul ideilor iluministe și se fac simțite în cuvântările festive, în prefețele traducerilor sau în articolele publicate în „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”, „Curierul românesc”. Mai târziu, din 1859, conduce pentru scurt timp, împreună cu C.N. Brăiloiu, ziarul „Conservatorul progresist”. Activitatea profesorului de retorică
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
1774), pentru a studia filosofia și teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va audia și cursuri de drept canonic și natural la Universitate, dar mai cu seamă va intra în contact direct cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism primind numele Paul și este numit profesor de logică, metafizică și drept la Seminarul Teologic. Între 1785 și 1808, renunțând la călugărie, este paroh la Reghin și protopop al ținutului Gurghiu și are prilejul
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
imixtiunile laice și abuzurile clerului. Spirit critic și talent polemic, înarmat cu argumente derivate din dreptul natural, din interpretarea rațională a Bibliei și a istoriei creștinismului, el militează, în fond, pentru liberalizarea și democratizarea vieții sociale. Asemenea precepte și sensuri iluministe sunt prezente în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor... (1809), Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (1809), Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului (I-III, 1810-1811) -, integral apărută în tipografia de la Buda. Rezultat direct al practicii
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
îndeaproape cu Istoria Besearicei.... este Protopapadichia (publicată abia în 1865-1866, în revista „Sionul românesc” din Viena, și editată în 1997), o pledoarie la fel de vie pentru apărarea prerogativelor funcției de protopop, după canoanele ortodoxe. În spiritul acelorași imperative și al convingerii iluministe că un mijloc de ridicare a unui popor este cultivarea limbii, M. a fost preocupat de formarea și istoria limbii române, revenind cu observații și teorii care se constituie în argumente și concluzii ale dezbaterii despre originea și continuitatea poporului
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
putere locale. În cele din urmă, au existat trei factori care au concurat pentru a face posibilă ceea ce Kula numește „revoluția metrică”. În primul rând, creșterea volumului de schimburi comerciale, În al doilea rând, atât atitudinea populației, cât și filozofia iluministă au favorizat apariția unui singur standard pentru Întreaga Franță. În fine, Revoluția și, mai ales, constituirea statului napoleonian au consolidat folosirea sistemului metric În Franța și În imperiu. Schimburile comerciale la scară largă și comerțul la mare distanță au Încurajat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Atât timp cât fiecare domeniu feudal avea legislație și atât timp cât diversele categorii sociale nu erau egale În fața legii, era logic ca și drepturile lor cu privire la unitățile de măsură să fie diferite. Ideea de cetățenie egală, abstracțiunea „cetățeanului nemarcat”* a apărut În perioada iluministă și este clar exprimată În scrierile enciclopediștilor. După părerea acestora, marele obstacol ce Îi Împiedica pe francezi să devină un singur popor era lipsa de armonizare În materie de unități de măsură, instituții, legislație privind succesiunea, impozite și controlul pieței
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prevedeau o serie de reforme bazate pe centralizare și raționalizare care să transforme Franța Într-o comunitate națională unde să se aplice același cod de legi, aceleași unități de măsură, obiceiuri și credințe. Important de remarcat este faptul că proiectul iluminist promovează conceptul de cetățenie națională, adică ideea ca un cetățean să se poată deplasa prin regat și să se supună acelorași condiții drepte și egale de care se bucură și ceilalți compatrioți. În locul unui hățiș de mici comunități obscure, familiare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
măsurarea parcelelor ce urmau să fie date sau vândute noilor veniți din Europa, toate acestea fără a se ține cont de popoarele indigene și de sistemele lor de proprietate comună. Thomas Jefferson, al cărui „ochi” se formase la școala raționalismului iluminist, Își imagina zona de la vest de fluviul Ohio Împărțită În „hundreds” - parcele pătrate de zece pe zece mile - care să fie distribuite coloniștilor. Figura 7. Teren Împărțit În parcele, Castleton, Dakota de Nord Claritatea geometrică a propunerii lui Jefferson nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
instituție a societății: statul. Până nu de mult, abilitatea statului de a impune societății proiectele sale era limitată de ambițiile sale modeste și capacitatea sa mărginită. Chiar dacă aspirațiile utopice către un control social bine coordonat Își au originea În gândirea iluministă și practicile monastice și militare, statul european al secolului al XVIII-lea era Încă, În mare măsură, o „mașină de extracție”. Este adevărat că, mai ales În perioadele absolutiste, autoritățile au Înregistrat o mai mare parte din populație, din titlurile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
moderniste și, mai ales, să Înțelegem marele entuziasm și ambiția revoluționară indisolubil legate de modernismul extrem. Descoperirea societății Trecerea de la descriere la prescriere nu a fost atât rezultatul accidental al unei Înclinații psihologice profunde, cât o mișcare deliberată. În perspectiva iluminiștilor, codurile de legi erau menite nu atât să reflecte obiceiurile și practicile distinctive ale unui popor, ci mai degrabă destinate creării unei comunități culturale, prin codificarea și generalizarea celor mai raționale dintre aceste practici și prin suprimarea acelora obscure și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unități de măsură pentru un Întreg regat avea un scop mai Înalt decât facilitarea comerțului: acela de a exprima și de a promova o nouă unitate culturală. Cu mult Înainte să existe instrumentele care să facă posibilă revoluție culturală, gânditorii iluminiști priveau dejaîn viitor, la ziua când aceste mijloace vor fi disponibile. Unul dintre ei, Condorcet, scria În 1782: „Acele științe, create de foarte puțin timp, al căror obiect este omul Însuși și al căror țel direct este fericirea acestuia, vor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În ea va fi Întotdeauna o mică mostră atent selecționată din ceea ce ar putea crește acolo. În același mod, și inginerii sociali au decis În mod conștient să conceapă și să mențină o ordine socială mai apropiată de perfecțiune. Credința iluministă În perfectibilitatea omului și-a deplasat, treptat, sensul Înspre perfectibilitatea ordinii sociale. Unul dintre marile paradoxuri ale ingineriei sociale este acela că pare să fie În contradicție cu experiența modernității În general. Încercarea de a „Îngheța” o societate - a cărei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Occident, unele de apariție recentă. Mari boieri ca, într-o perioadă anterioară, stolnicul Constantin Cantacuzino, iar mai târziu, Dinicu și Iordache Golescu, ierarhi învățați precum Iacob Putneanu, Iacob Stamati, Veniamin Costache au întreprins acțiuni culturale ce preludează și susțin ofensiva iluministă. În Transilvania unirea unei bune părți a românilor ortodocși cu Biserica Romei a făcut posibilă întemeierea de școli românești și trimiterea elevilor celor mai buni la studii superioare în universități din Roma, Viena, Budapesta. Înapoiați de acolo, aceștia au devenit
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
Popovici „Renașterea ardeleană”, consacrată sub denumirea Școala Ardeleană. Rolul determinant în pregătirea și declanșarea acesteia l-a avut episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein, iar corifeii mișcării sunt Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu. Stimulată de gândirea occidentală, acțiunea iluministă românească se diferențiază în contextul european prin accentuate caractere proprii. În raport cu radicalismul i. francez, cel românesc se caracterizează prin moderație. În Transilvania el a fost modelat de ideologia absolutismului luminat, promovată de împăratul Iosif II. Mulți dintre propagatori fiind, și
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
Damaschin Bojincă, Radu Tempea, în Transilvania; Gh. Lazăr, I. Heliade-Rădulescu, Gh. Asachi, Eufrosin Poteca ș.a., în Țările Române - au fost sprijinite, la sud de Carpați, de boieri - frații Golescu, Iancu Văcărescu ș.a. Proveniți din țărănime, unii din mica nobilime rurală, iluminiștii ardeleni năzuiau la ridicarea neamului exclusiv prin cultură, fără un program de transformări sociale adânci. Ei concep schimbarea în bine a soartei țărănimii și a păturilor de mijloc pe căi pașnice, legale. De aceea au dezaprobat răscoala lui Horea. Mai
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
au fost întocmite cărți și broșuri de inițiere în filosofie, logică, etică, teologie, științe juridice, geografie, etnologie, științele naturii, precum și de îndrumare practică: pomărit, creșterea stupilor etc. Profesori, mulți dintre ei, la Blaj, sprijinitori cu toții ai școlilor românești din Transilvania, iluminiștii ardeleni au creat un învățământ ce avea să devină model pentru cel din Principate, întemeiat, de altfel, de către Heliade și Asachi cu concursul unor continuatori ai Școlii Ardelene, ca Gh. Lazăr, Damaschin Bojincă, Florian Aaron, Vasile Fabian-Bob. Sub impulsul mișcării
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]