13,885 matches
-
că totul e luat ŕ la légčre. Ea e, azi, "globalizată". Doar că la noi criza ia forme grotești. Să recunoaștem că între prințesa Diana și Gigi Becali sunt unele diferențe. Fiindcă vorbim de iluzii, eu, unul, nu mai am iluzii în privința locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice arătate turiștilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
pus niște întrebări. Ce anume îl ajuta pe Don Quijote să nu se sinchisească de cei care râdeau de el? Scrânteala? Sau o credință? Și ce credință? Întemeiată pe ce? Nu cred că mă gândeam atunci la capacitatea de a pune iluziile mai presus de realitate. Nu eram nici foarte matur, deși aveam douăzeci și doi de ani, nici nu mă preocupau, din câte îmi amintesc, valorile și limitele idealismului. Ce încerc să vă spun e că aventurile lui Don Quijote nu m-
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
dau mister și profunzime spiritului spaniol, și anume gustul pentru tragic și gustul pentru utopie, erau necunoscute consătenilor mei. Încât nu eram pregătit, bănuiesc, să-mi pun probleme care să mă ducă spre concluzia că unica mediocritate injustificabilă e mediocritatea iluziilor. Aici nu încap scuze. Am găsit la Quijote, în schimb, o detașare, o indiferență sau o forță de a ignora ridicolul care mă intriga. Am văzut în "seriozitatea" lui misterioasă, pe care nimeni n-a explicat-o (e "eroică", așa cum
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
aventurier. Mi-a devenit, însă, din ce în ce mai limpede diferența dintre Don Quijote și "donquijotism". Așa că, azi, pot să spun liniștit că în postura de emul al lui Don Quijote (cum m-am socotit) n-am cum să fiu decât un impostor. N-am iluzii atât de puternice, atât de sincere, încât să le pot opune realității. Nu văd grădini în locul gunoaielor din București sau castele pe Bulevardul Alexandru Ioan Cuza. Mă regăsesc, în schimb, ușor în ipostaza de individ care "donquijotizează". După părerea mea
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
care "donquijotizează". După părerea mea, "donquijotismul" a existat înainte de Don Quijote. N-a fost inventat de Cervantes. Doar că nu avea un nume și nu era dus la limita superioară. În fapt, "donquijotismul" se oprește la jumătatea drumului dintre realitate și iluzii. Nu e capabil de un realism decis și nud, dar nici nu reușește să dea iluziilor o mai mare importanță decât realității. Și mai e ceva. Îmi citați, pe drept cuvânt, afirmația că văd în Don Quijote "un om profund serios
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Doar că nu avea un nume și nu era dus la limita superioară. În fapt, "donquijotismul" se oprește la jumătatea drumului dintre realitate și iluzii. Nu e capabil de un realism decis și nud, dar nici nu reușește să dea iluziilor o mai mare importanță decât realității. Și mai e ceva. Îmi citați, pe drept cuvânt, afirmația că văd în Don Quijote "un om profund serios". Pe mine nu mă interesează dacă eroul lui Cervantes era sau nu "un nebun patentat", cum
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
fel de religie, chiar dacă, în loc de doisprezece apostoli, e însoțit numai de un scutier, care e convins că stăpânul lui îl va face guvernator peste o insulă. Religia întemeiată de Iisus se bazează pe "iubirea aproapelui" (adică tot un fel de iluzie). Cea propusă de Don Quijote se bazează pe "încrederea în iluzii" (adică tot un fel de iubire). Acest bătrân care pare bun de dus la un azil rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filosofiei: rostul vieții. Noi
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
de un scutier, care e convins că stăpânul lui îl va face guvernator peste o insulă. Religia întemeiată de Iisus se bazează pe "iubirea aproapelui" (adică tot un fel de iluzie). Cea propusă de Don Quijote se bazează pe "încrederea în iluzii" (adică tot un fel de iubire). Acest bătrân care pare bun de dus la un azil rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filosofiei: rostul vieții. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
iluzii" (adică tot un fel de iubire). Acest bătrân care pare bun de dus la un azil rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filosofiei: rostul vieții. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre bătrânețe, teama de zădărnicie și gândul că bâjbâim în absurd. Or, pentru Don Quijote nu există nici deșertăciune, nici absurd! El are un scop precis, de la care nu se abate, oricât ar râde
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
ei tacită este o altă manieră a laicatului de a rămâne timorat și defensiv (fie că este vorba despre icoanele din biserici sau de o legislație specifică pe dimensiunea socială). Al treilea element prin care discursul public este distorsionat este „iluzia neutralității“. Libera cugetare a reușit să impună ideea că a vorbi din afara religiei înseamnă neutralitate, iar toți care „sunt cu Biserica“ sau „cu popii“ sunt viciați iremediabil și inapți să-și depășească propriile prejudecăți. „Soluția“ liberei cugetări sună așa: dacă
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
imaginea pe care o surprinde către o parte distinctă a creierului. Fără ca noi să ne dăm seama, creierul schimbă în mod continuu atenția între cele două imagini; această situație poartă numele de „rivalitate binoculară”. Așa se explică de ce atunci când privim iluzii optice precum cubul Necker vedem de fapt două perspective diferite, pe rând. Cei mai mulți oameni văd fața cubului pe latura din stânga jos și nu pe cea din dreapta sus. Explicația cea mai plauzibilă o reprezintă tendința firească de a vizualiza lucrurile de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
un fel sau în altul dar mai ales în altul totul se dovedește a fi dincolo dincolo iar tu - uitat aici unde ar reieși că nu există nimic nici chiar tu nici chiar lumea ci doar - totul nu e decât iluzie și vânătoare de vânt pe care nu are cine să-l vâneze într-un fel sau în altul dar mai ales într-un fel
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3783_a_5108]
-
luăm de la capăt? Scuturând pomul de poamele acre vocile de dincolo vor răspunde din plin Valurile vor crește peste capetele noastre și vom renaște din prefăcătorie și veche-adormire când tremurul și delirul ne vor căuta în urechi îndemnându-ne cu iluzii să nu mai întârziem în Împărățiile de dincolo cu o singură naștere și nicio moarte adevărată și să ne întoarcem în pământul cu idoli îngăduitori și încăpățânați Dar noi și mai încăpățânați Fără dovezi și nicio îndoială Vom învăța să
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
lunii, o imagine al cărei preț ne este viața, însăși viața, și nici metafora n-o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia, vedere fidelă, orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii. De am putea rămâne bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât: rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Leo Butnaru Terra promissa până în ultima clipă a răstignirii în disperare sau a trecerii de pe ring - pe rug să nu renunți la zădărnicia iluziei or la ceva mai îmbărbătătoarea probabilitate a speranței - puțin dar totuși atât cât îl ai sub unghii - și acesta-ți mai e pământul făgăduinței... Patimile după Dostoievski Domnul Dostoievski a fost totuși un om relativ cumpătat Necutezând să treacă mai
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
puterea visului voi trece pe nevăzute printre popoarele de insomniaci care își venerează zeii și nostalgiile cu un like citesc pe peretele lui Octavian Soviany: „Sfârșitul unei lumi nu este niciodată, și nu poate fi niciodată, altceva decât sfârșitul unei iluzii” (René Guenon, „Domnia cantității și semnele vremurilor”) în bucătărie Dorina prepară ceaiul magic de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un film fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la fereastră și
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
boțite în graba gesturilor ce se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
e vorba de un exercițiu de imaginație, numai realitatea pare bolnavă de închipuiri ridicate, fără pic de rușine, de mintea noastră în lumina cu gust de otravă, pe care zilnic o sorb direct din ecran. Ea pășea maiestuos prin nisipul iluziei mele, atât de aproape, că puteam să îi strig, să se ferească de șarpele de aramă care i se va urca la noapte pe coapse. Despre nașterea timpului 10. Am rugat-o pe Claudia Mandi să-mi deseneze debarcarea de pe
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
de mine e cât o pisică) îmi pare atât de rău că nu l-ați cunoscut și că nimeni nu-și mai aduce aminte de el și că nici eu nu mai știu dacă a existat sau e numai o iluzie frumoasă de-a mea ca atâtea altele aș da oricât să-i găsesc versurile aș da tot ce am scris și încă ceva pe deasupra să mai pot citi o prostie scrisă de el pe lângă marile prostii canonice și necanonice pe
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
de explicat peste cîțiva ani sunt nenumărate standarde pentru aceasta absențele în textele sacre apar spre seară o singură bătaie de aripă și maturitatea poate sfîrși revoltații din piața publică nu știu că există limbi moarte numai ferestrele trenului amplifică iluzia călătoriei în rest un ghem se desfășoară pentru cei ce se rătăcesc unii de alții eu tu vedem altfel această ruină se face ordine pe rafturile cu titluri și autori în altă parte frumusețea lucrează pe gratis deși își cunoaște
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
uitat; cu cât mai mult sporește întunericul, cu mine se sapă literele de foc din care nici un semn nu se poate schimba, căci ele sunt definitivul și adevăratul meu nume! XXX. (ștearsa invocare) La capătul de ape corabia e o iluzie și pânzele și mâinile prinse pe funii la fel; la miez de noapte, în golul camerei, el cată la întinsa strălucitoare în rochie de mireasă - zeița cu părul de aur e în propriile-i mișcări - trecere reală; fără îndoială, locuința
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
n-a avut curaj să le spună gardienilor cine-l tăiase și de bună seamă că nici el nu și-ar fi deconspirat agresorul, dacă ar fi avut norocul să scape cu viață, tot așa cum nici ea nu-și făcea iluzii că s-ar putea plînge gardienilor că-i victima unui viol colectiv prelungit, după ce în mai multe rînduri se pomenise înțepată în fesă cu cuțitul, ca să se miște mai cu viață, cînd n-ar mai fi avut mult pînă să
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
O natură tonică într-o lume sceptică. Pesimistă? Nu, mai mult indiferentă. Lumea. Parisul. Ea. Lumea ei era acum acolo. Viața ei era acolo. A ales ea, nimeni altcineva cum se întîmplă adesea. Parisul ca vis, Parisul ca idee, ca iluzie, ca o noapte luminoasă. Orașe unde se poate sta de vorbă și fără să te îmbeți. Orașe unde te îmbeți și fără să stai de vorbă cu nimeni. Orașe pe unde umbli și trăiești fără să știi că ești într-
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
VESTURI Lui Bogdan cînd tristețea-mi face loc să trec frumusețea ei mă dă deoparte într-o lume-n care nu mai mor deși plină e numai de moarte nu-i mai cer nimic nici ea nu-mi dă vreo iluzie în care să adast om fără noroc ca Ungaretti apă sunt trecută prin balast și făcut să fiu lăsat în urmă deși urma nu mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]