292 matches
-
sângele cu lapte/ și nu-i pasă de nimic/ Andrii Popa cel Voinic/Andrii Popa cel Voinic"... Desigur, totul era subversiv și compensator, în satisfacțiile noastre estetice, așa cum toate lecturile noastre erau viscerale și defulatorii, și libertatea cu care ne iluzionam ascultând muzică era parte a nelibertății de care nu era secundă în care să nu ne dăm seama: "Șapte ani în haiducie/ Și-a bătut joc de domnie." Secvența de care vorbesc e legată de ciudățenia că nu acestea erau
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
descrierile poeților, vorbim aici, pe deplin justificat, de trăiri. De aceea poate fi important totuși, bineînțeles, să păstrăm distincția între trăirile provenind de la posibilități și cele ce provin de la realități. Cele dîntîi conțin incontestabil mai multe tentații de a ne iluziona: să ne considerăm eroi, fără să fim, sau să gîndim, cu teamă, prea prost despre noi înșine, ori poate să ne înjosim cu totul. Nu pot distinge, în ce mă privește, pe baza acestor considerații, tot atît de net ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care vrei să scapi. Probabil nici nu mai contează foarte mult unde ajungi și ce găsești acolo unde ajungi, important e să scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de naive încât să se iluzioneze că exilul ar însemna cumva o absolvire/o scutire de singurătate. Singurătatea, evident, este prezentă pretutindeni: ne asediază, ne cucerește, insidioasă, tiranică. De altfel, romanul are subtitlul Eseu despre singurătate. În ultima sa vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
au avut cu locuința socială. Cazul arată, de asemenea, cum politica orientată în favoarea locuinței muncitorești căuta mai mult să intre în grațiile unei elite muncitorești motivate de eventualitatea ascensiunii, cu atât mai mult cu cât nici aceasta nu se mai iluziona în privința posibilității educării întregului proletariat chiar fără voia lui. Până în anii 1950, statul a investit așadar puțin în problema locuinței. Această lipsă de implicare a fost acuzată adesea că a stat la originea crizei structurale a locuinței din Franța. Dar
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
intenției sale. Faptul că acesta se arăta mai preocupat de depopularea mediilor rurale decât de apariția orașelor înfloritoare îl descuraja pe Le Corbusier, care, aflat mereu în căutarea sprijinului autorităților pentru a-și putea realiza proiectele urbanistice și arhitecturale, se iluziona patetic asupra rolului său în elaborarea de către Revoluția națională a unei doctrine oficiale a urbanismului 145. Legea urbanismului din 15 iunie 1943 Legea urbanismului din 15 iunie 1943 creează proiectele intercomunale și comunale de amenajare. Planurile sistematizează principiile amenajării, determină
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
e spiritul pervers care, contrar umilinței creștine, dezintegrează pe om din ordinea harică a demnității și l doboară mai prejos de celelalte făpturi, în locul sacrelor forme ale vieții religioase, el îi pune în față simulacre cu puterea de a-l iluziona și a-l face să nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că ar deveni Dumnezeu prin propria lui natură, cum observă un scriitor din Filocalie. Și toate simulacrele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că ar deveni Dumnezeu prin propria lui natură, cum observă un scriitor din Filocalie. Și toate simulacrele cu care negativismul culturii moderne iluzionează pe om nu sunt decât aceleași mijloace diabolice de înjosire a lui. Ele se insinuează deopotrivă în nobilul domeniu al artelor, unde chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om apar cu mai multă strălucire în această lume. Dintre toate creațiile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scop estetic; - Se adresează minții și sufletului; - Presupune desființarea acelui țărm dintre real și imaginar; - Opera literară nu preia cu exactitate și precizie realitatea, ci o transfigurează; - Transfigurarea se face prin ficțiune, prin creația imaginației; - Presupune voința autorului de a iluziona, de a sugestiona, de a se exprima, simulând adevărul; - Încearcă nu numai să imite realitatea, ci să-i preia și obligațiile cele mai grave; - Literatura are o mare voință de a sugestiona (în numele adevărului), dar mai ales în folosul iluziei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
să rămînă consecvent neaplicată. Practica nepotismului își are rădăcinile, cum ar spune junimiștii, în negura timpului, una de la care nici în vremea în care condeiul lui Eminescu înnegrea paginile foii conservatoare, nu era abatere. Nici noi nu încercăm a ne iluziona că astăzi ar fi altfel, că practica nepotismului ar fi doar amintire. Cu tristă ironie se pronunță în fața aglomerărilor de postulanți necalificați, plătiți regește pentru activități la care n-au nici pricepere, nici putere a le îndeplini. Pe deasupra sînt rău
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mâinii călăului, a dezarmat, dezorientat, legitimat multe, foarte multe capitulări. Intelectualitatea românească, în marea sa majoritate, a crezut, într-adevăr (în orice caz s-a comportat ca atare), că situația este total ireversibilă. Unii, foarte puțini, salvau sau credeau, se iluzionau de fapt că salvează ce se mai poate salva. Lipsesc încă elementele unei evaluări complete și obiective și a acestei situații-limită, pe care n-o exclud în mod radical. Pe ici, pe colo, câte ceva s-a făcut, nu contest. (întreaga
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin introducerea de rezerve mentale, nuanțe derogatorii, aluzii, eventual șopârle etc.; 3. a accepta, în sfârșit, comanda, dar a o negocia, ca să ne exprimăm astfel, cât mai strâns și profitabil posibil. Evident, o astfel de convenție (unii i-au spus iluzionându-se contract cu puterea), presupune un număr de condiții și clauze. Altfel spus, o comandă servită preferențial, deci selectiv, oarecum à la carte. De fapt, de cele mai multe ori, o imposibilitate și chiar o mare... naivitate. O altă notă specifică este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar, în primul rând, ea reprezintă o reacție spirituală, naturală, total neostentativă și numai aparent polemică. Deci un model firesc și direct de manifestare în spirit și stil european și nimic mai mult. Când E. Lovinescu scria limpede și apăsat, iluzionându-se mult prea optimist: Gloriile nu ne mai vin de la Paris, prin informații de ziare și complezențe publicitare (și asta în 1932 !), el se comporta în acest stil, total neinhibat și necomplexat, permițându-ne să ne facem rânduiala în propria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și operez de atâta amar de vreme nu în tipare românești, probabil că nu există nimic mai profund în mine decât românitatea. Când scriu cu dezgust despre un fel românesc de a gândi, acționa ori interacționa, nu o fac niciodată iluzionându-mă că românii sunt alții, nu eu, ca sa parafrazez gândul sartrian după care infernul ori răul sunt ceilalți. Chiar dacă încerc să trăiesc altfel decât acei români pe care îi disprețuiesc, rămân un român. Mă doare mai mult, dezgustul meu este
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
falsei memorialistici nu este o reacție la constatarea, atât de adevărată, că pe timpul dictaturii nu ne-am învrednicit nici măcar de curajul literaturii de sertar, curaj fie el practicat și sub forma unor simple note de jurnal. Însăilăm azi ceea ce ne iluzionăm că am fi avut curajul ori doar caracterul de a fi gândit și notat ieri. Îi lăsăm pe ceilalți să creadă că am fost mai breji decât am fost și sfârșim prin a crede noi înșine în această minciună. Al
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
mandatat-o la alegerile locale? Or, trebuie s-o spunem: legitimitatea conferită de electorat prin alegeri nu înseamnă nimic sau devine extrem de primejdioasă dacă nu este dublată și nu se petrece în limitele legitimității conferite de Constituție. Să nu ne iluzionăm crezând că nu s-ar fi putut petrece așa ceva. Nu trebuie să sondăm prea adânc ori prea departe în istorie pentru a afla că delegarea legislativă este calea prin care arbitrariul poate pătrunde în viața și corpul unei națiuni. Vom
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cu speranțele în gol. Se constată că partizanatul politic se extinde la scară națională și globală. Clasa politică de la noi și de aiurea s-a compromis iremediabil. De ce se trece sub tăcere realitatea aceasta, mistificând-o doar pentru a ne iluziona? Mai peste tot formula partidelor este o altă mască a dictaturii (acum multiplicată) care domină (în numele democrației) excesiv societățile umane, domină și bruiază existențele firești până la anormalitatea vecină cu suferința și haosul. Da, actuala organizare politică a societății este eminamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
conferă după criterii ideologice, nicicum de valoare, știut fiind că valoarea nu mai e o... valoare în lumea contemporană. Important e să-ți vezi de meseria de scriitor, cu onestitate și dăruire. Vocația nu ți-o alegi, oricât te-ai iluziona de contrariu. Ea te alege pe tine, fiindcă este un har. Acum însă societatea deformează vocațiile, încât vezi tot mai mulți seminariști fără har preoțesc, politicieni care cred că pălăvrăgeala le este de ajuns ca să fericească țara și tot astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dar cinstiți", foștii comuniști și urmașii lor. Sunt oarecum întristat de ce se întâmplă la noi. Și nu vorbesc neapărat de mine. Mă gândesc, de pildă, la cei peste trei milioane de români care au luat drumul amar al bejeniei. Ne iluzionăm că nu mai avem exil, ci "diasporă". E doar un fel de a ne fura pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
concret. Doresc să am libertatea de a mă pronunța asupra treburilor politice ale țării, nu mă interesează să particip la "praxisul" cotidian. Nu am și nu am avut vocație de "om politic", cum unii dintre confrații mei cred (sau se iluzionează, a-și fi descoperit după '89...). A.B.Ce credeți că va rămâne din literatura scrisă, în ultimii 40 de ani? Ce va rămâne? Va rămâne ceea ce timpul, necruțător și imposibil de trișat, va reține ca valoare perenă. Puțin, probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cariera ta? Poate fi un premiu (și) o deziluzie? Premiile nu înseamnă nimic pentru istoriile literare, ele sunt doar un sprijin moral pentru cei ca mine, care nu cred în steaua lor. Datorită premiilor sau nominalizărilor la premii m-am iluzionat că n-am scris și n-am trăit degeaba, ele confirmă alegerea făcută la masa de scris. Ele m-au făcut ceea ce sunt. Eu n-am nici la 64 de ani încredere în ceea ce scriu, mă omoară îndoielile că merită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului... Povestitorul e un magician al ficțiunii. Asemenea călugărului Evtichie care, concentrându-și voința, topește cu privirea țurțurii de gheață, el concentrează capacitatea de invenție spre a ne iluziona. Actul însuși al povestirii nu este decât o verificare a acestei capacități inexplicabile de a pune stăpânire pe noi, de a ne captiva. În planul artei, autorul se comportă ca solomonarii, ca vrăjitoarele și ca zânele sale : temele înseși, cele
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-ar reproduce infinit în sine [...]. Este un dialog în oglinda în care se proiectează acest tu obsedant. Celălalt care se îndepărtează, căci în imaginea lui Narcis trebuie să vedem nu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trăiește un descumpănitor complex axiologic și identitar", într-o Europă "despiritualizată și cinic-utilitaristă" unde "noi ne străduim, cu penibilul inerent oricărei derute nevertebrate, să devenim ceea ce nu suntem: niște "europeni de nicăieri", fără rădăcini istorice și metafizice, gata să ne iluzionăm în numele unor minciuni occidentale și să mințim în numele unor iluzii occidentalizate". Discreditarea lui Eminescu, pe care o propunea revista Dilema ("terfelit într-o anumită presă românească"), nici măcar nu era originală în contextul corului de denigratori de aiurea ai marilor valori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
simplu obișnuit al scrisului curent de revistă, care nu e nici al savan tului și nici al gazetarului, ci al eseistului. Dar penuria de material de oarecare interes pentru cititori (marea suferință de totdeauna a revistelor românești, care, toate, se iluzionează ușor asupra interesului pentru citit al publicului nostru) avea să se simtă după primele zeci de nu mere; așa că revista, anunțată cu făgăduieli și primită cu Încre dere, ajunsese curând-curând refugiul sau azilul prea ospitalier al unei spețe de poligrafi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le oferă, că ne tratează ca pe niște proști. Asta pentru că eu însumi mă simțeam insultat de nivelul precar al unor emisiuni, de manipulările vizibile de la o poștă, de personajele primitive caremi erau date drept model la televizor și mă iluzionam că așa se simt și ceilalți telespectatori. Erau lucruri evidente pentru mine și nu stăteam să mă gândesc că nu sunt la fel și pentru ceilalți. Pentru mine, de exemplu, e evident că o televiziune ca Antena 3 nu e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]