293 matches
-
te rog să mă ierți pentru asta, Uri, chiar și pe soția eroului! Ăsta e felul în care lucrează Atotputernicul. Ne dă semne, indicii dacă dorești. Pentru că vrea să vedem ce se întâmplă. Ți-a răpit mama ca să nu ne iluzionăm. E un mesaj pentru noi, Uri. Părinții tăi și tragedia care s-a abătut asupra lor sunt un mesaj. Ne învață să spunem nu acestei înșelătorii americane. Să spunem nu sinuciderii în masă a evreilor. Toate astea veneau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Început, mie teza lui Fukuyama Îmi sunase fals, neconvingător și tendențios. Finalitatea ei nu ținea nici de istorie, nici de speculația Înalt-filozofică, ci de o nițeluș sofisticată, dar deloc subtilă, propagandă politică. Între cartea lui și exegetica postmarxistă, care se iluziona, de asemenea, că găsise cheia de aur a viitorului luminos al umanității, identificându-l În comunismul victorios, nu exista nici o deosebire de fond. Personal, mi se păruse că inclusiv formula „sfârșitul istoriei” era menită doar să satisfacă gustul pentru show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
munți să se-antreneze ca să scape de grăsimea de pe trup. Ei Îi plăcuse ideea. Zicea că-i Încântată. Era moartă după tot ce era interesant, tot ce presupunea o schimbare de peisaj, oameni noi și lucruri plăcute. Și el se iluzionase la un moment dat că-i revine voința de-a munci. Și acum, dacă totul se termina așa, și știa bine că așa se termina, n-are de ce să se-ntoarcă ca un șarpe care-și mușcă coada fiindcă șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
continuă îl toropea), de vreme ce s-a mărturisit: "Norocul sau nenorocul face ca, în afară de muzică și de tine, să nu mai am de ce trăi pe lumea asta". În afară de muzică și de mine. Așadar, Iubitamuzica tot pe locul întîi era, dar mă iluzionam să-i fiu eu apa tămăduitoare. Atunci am reușit. Nu era decît o mică repetiție a bolii care l-a omorît: tușise cu sînge. Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poate că nu îi este așa de foame (îi trecu prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai ață pe mosor (iată geniala filozofie de viață practicată la colț de stradă, cu o doză de bere în mână, așezat în cur pe bordură), însă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
domnilor, avem un Iepure, dar cum îl utilizăm?, am putea întreba, o întrebare pur retorică, dacă este să fim sinceri până la capăt. Iar exercițiile de sinceritate sunt întotdeauna binevenite, nu fugiți de ele, nu le evitați, nu încercați să vă iluzionați că dialogurile sincere cu propriul eu sunt doar foc de paie, vorbe în vânt, alabala-portocala etc. Nu, doamnelor și domnilor, nu faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
obsesiile sale. El vede ceea ce nu vede nimeni, aude ceea ce nu aude nimeni, transpiră așa cum nu transpiră nimeni. Și, ca să fie tacâmul complet și dezastrul total, Iepurele acesta n-a mai scris un rând, de foarte multă vreme. Deși se iluzionează cu idea că va scrie romanul vieții. Dar este doar o altă eroare. De ce? Fiindcă nu este în stare. Tocmai de aceea ne-am gândit să demarăm un alt proiect, Romanul care se scrie Singur. Superb, doamnelor și domnilor, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
științifică și prestația didactică ale acestuia erau suficiente argumente asiguratoare reușitei, motiv pentru care i s-a cerut, cu aceeași amiabilă insistență, să-și depună dosarul pentru concurs. În asemenea împrejurări, istoricul Boicu s-a lăsat din nou ispitit sau iluzionat de o activitate pe care o prețuia și pentru care își etalase vocația, depunându-și dosarul solicitat și așteptând apoi, potrivit ritualului, verificarea și aprobarea acestuia. Verificarea va fi fost, în același context, rapidă, însă aprobarea nu a mai venit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
privilegiile bisericii ortodoxe în Palestina, Menșikov răspunde că așteaptă încheierea convenției relative la protectoratul țarului asupra tuturor ortodocșilor din Imperiul Otoman și, la 21 mai, părăsește Constantinopolul. În acele împrejurări, escadrele anglo-franceze se îndreaptă spre strâmtori. Țarul continua să se iluzioneze, secondat și chiar încurajat de diplomații săi. El mai credea în pretinse discordanțe anglo-franceze, care lăsau Turcia singură în fața sa, de unde și decizia sa de a ocupa Principatele Române drept gaj al împlinirii cererilor sale de către Poartă. Ocuparea Principatelor Române
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot mai evident de bărbatul ce se știa neiubit, ales mai mult de nevoie. Fiecare dintre cei doi își cunoștea prea bine eroarea, însă nici unul nu abandonează drumul greșit pe care se află: femeia, rănită de abandonul primului pretendent, se iluzionează că își va găsi măcar liniștea, dacă nu fericirea, alături de un om care nu i se potrivește, dar care pare a deține controlul într-o lume în care totul scapă, mereu, de sub control. Bărbatul nu îi înțelege micile cochetării, nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
că Îți faci datoria, fă tot ce nu-ți place să faci.” (J. Renard) Până nu te lovești cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. (Mai ales cei care au obiceiul de a se iluziona, mai mult decât ar trebui, cu privire la puterile lor de a Întreprinde ceva au nevoie de o corecție de viață pentru a deveni mai realiști În autoaprecieri. De altfel, un alt proverb ne spune: „Cine păgubește se Înțelepțește”.) „Trebuie să roșim
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai ochi, dar nu vede nimic. (E unul dintre paradoxurile dragostei: cu cât ești mai Îndrăgostit, cu atât ești mai puțin pregătit să vezi și eventualele defecte sau imperfecțiuni ale persoanei adorate.) „Este adevărat că iubirea te face să te iluzionezi asupra calităților partenerului. Trebuie oare ca acest sentiment să fie repudiat din această cauză și să adoptăm atitudinea «lucidității» reci și raționale? Nu trebuie să uităm Însă că iluzionarea este reciprocă, fiecare din Îndrăgostiți Îl vede pe celălalt mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vârstă cu nebunia ei. (Fiecare vârstă are iluzionările și efuziunile ei sentimentale, care ne Încântă, dar care ne fac adesea să exagerăm, să forțăm limitele permise: de exemplu, În tinerețe credem că „tot ce zboară se mănâncă”; la bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele omului sunt ca floarea câmpului. (Mai ales cel care este un creator, un om al proiectelor Îndrăznețe simte acut această nevoie de timp, trăind puternic sentimentul efemerității existenței proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
efort, care este fundamentală, În schimb, pentru perpetuarea vieții În regnul animal. Μ „Teama care se teme de sine produce curajul.” Adevărul acestui aforism este confirmat de comportamentul timizilor autentici, care recurg deseori la acțiuni de bravadă pentru a se iluziona că nu le este teamă de a fi dezinvolți În societate. Totuși un astfel de curaj este neautentic, este un curaj Închipuit... Μ O gândire, cu cât ține mai mult la individualitatea ei, cu atât trebuie să aibă grijă să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
materiale de către o ființă primordială au meritul de a ne face să nu ne limităm orizontul cunoașterii doar la un univers pământesc, ci să Încercăm să credem În existența și a unui alt univers, și anume a aceluia care ne iluzionează În credința că fiecare dintre noi este o părticică de divinitate (care, desigur, nu numai că nu va trebui lăsată să piară, ci, dimpotrivă, va trebui să fie mereu potențată, dacă vrem să ne Înscriem pe un drum al obținerii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de rolul pe care ni l-a fixat opinia publică, dar acest lucru nu ne afectează prea mult, de vreme ce pentru noi el joacă un rol compensator, și pentru nimic În lume nu vrem să renunțăm la intenția de a ne iluziona În ideea pe care o dorim). Μ Deși „cinstea” ar trebui să Însemne pentru toți același lucru, totuși rolurile sociale impun unele diferențe de atitudine cel puțin curioase, dacă nu nedrepte: de exemplu, intransigența opiniei publice față de comportamentul judecătorilor, preoților
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trebuie să știm să evaluăm corect periculozitatea menținerii sau exagerării unor conflicte; sau, dacă vrem să ne bucurăm de ceea ce reprezintă o conduită decentă, va trebui să știm În ce constă o atitudine Înfumurată sau arogantă etc.). Μ Omul se iluzionează În ideea că realitatea subiectivă pe care el o construiește la nivel de imagini, de simboluri sau de construcții verbale abstracte este superioară realității materiale exterioare În care Îi este dat să se nască și să-și desfășoare activitatea. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit, de minciuna de până atunci și a unor acte ce trădează refuzul soților de a se mai iluziona, în vreme ce în comedie este vorba, de fiecare dată, de salvarea aparențelor și, mai cu seamă și cu orice preț, de salvarea cuplului, de respectarea contractelor maritale, de consolidarea iluziilor. Teatrul relevă astfel adânca fisură a lumii burgheze, sfâșiată între pasiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
că „delirul erotoman” apare mai frecvent la femei, comparativ cu bărbații, și mai ales la femeile complexate sau nesatisfăcute în plan afectiv, sexual, sau material. La aceste femei intră, adesea, în funcțiune un fenomen al compensației, cu rol securizant: astfel, iluzionându-se în ideea că sunt iubite de cineva, eventual de o persoană cu rang social sau profesional înalt astfel de femei complexate sau nesatisfăcute se echilibrează în plan psihic, putând dezvolta chiar, în timp, idei de grandoare cu privire la propriile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fosilizată, descărnată, asemenea unei planșe anatomice, despuiată de toate misterele vieții, asemenea cenușii răcite din vatră, între datele experienței dobîndite printr-o trăire interioară și acelea obținute prin distanțarea critică, hiatusul se menține, chiar dacă poate fi redus, chiar dacă totuși ne iluzionăm a-1 putea înlătura cu totul. Mitul nu poate fi înțeles decît dacă este intens trăit, dar ceea ce este trăit nu permite a fi apreciat în mod obiectiv. Obiect de studiu, el tinde, în compensație, să se fixeze într-o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din ambele, au regula 1 + 1 = 0. A doua explicație este că selectăm matematica pentru a se potrivi situației, și, de fapt, nu este adevărat că aceeași matematică funcționează oriunde. 3. Știința răspunde, de fapt, la destul de puține probleme. Ne iluzionăm că știința are răspunsuri la majoritatea întrebărilor noastre, dar nu e deloc așa. Din cele mai vechi timpuri, omul trebuie să fi reflectat asupra a ceea ce sunt Adevărul, Frumusețea și Dreptatea. Dar, până acum, văd că știința nu a contribuit
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
minunea fiind pentru el "în ordinea firească a lucrurilor"181. Instabilitatea lui sufletească (mai degrabă emoțională) nu-i neagă, totuși, posibilitățile de anticipare, dar acestea sunt legate doar de biruința asupra "vrășmășiei mediului". Neavând o putere deosebită, omul primitiv se iluzionează asupra puterii sale, căpătând curaj în înfruntarea mediului ostil. Prima mutație pe care o va suporta această unitate sufletească vine din schimbarea obiectului anticipației. De la anticiparea propriilor stări se trece la preîntâmpinarea, prin anticipații, a neprevăzutului împrejurărilor. Mutația în cauză
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scop estetic; - Se adresează minții și sufletului; - Presupune desființarea acelui țărm dintre real și imaginar; - Opera literară nu preia cu exactitate și precizie realitatea, ci o transfigurează; - Transfigurarea se face prin ficțiune, prin creația imaginației; - Presupune voința autorului de a iluziona, de a sugestiona, de a se exprima, simulând adevărul; - Încearcă nu numai să imite realitatea, ci să-i preia și obligațiile cele mai grave; - Literatura are o mare voință de a sugestiona (în numele adevărului), dar mai ales în folosul iluziei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
înstrăinării îl preocupă pe P. și în romanul Imposibila reîntoarcere (1996), clădit tot pe firul propriei biografii. Liber, după 1989, să se întoarcă în țară, el ezită. Capătă însă în cele din urmă conștiința că este un paria, care se iluzionează și cu privire la noua sa identitate. Într-o cu totul altă postură, în cel de-al treilea roman, Dosarul cu bârfe (2000), autorul-personaj se amuză, privind, ca la un spectacol, la tinerețea petrecută în țară, rememorată odată cu parcurgerea dosarului de la Securitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
devină o alternativă împotriva mediocrității și platitudii cvasi generale. „Personajele din povestirea cadru au niște personalități vag conturate care, în ansamblu, au împiedicat încercările unor interpretări consistente. Prin procedeul ramei, Boccaccio ne oferă suficiente informații pentru a-i chinui și iluziona pe critici de-a lungul timpului, fără însă a putea ajunge la soluții definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]