496 matches
-
vechi din landșaftul romanității orientale aparțin bazei traco-latine prin care ele se înscriu în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. Ele își au geneza în lexicul comun. Sunt comparabile ca sorginte formele: rom. olat (provincie, moșie), rs. volostĭ (regiune, stăpânire), alb. kullotë (pășune, imaș), lat. villa (moșie) - cu rom. oraș, rs. gorod, alb. varosh (spațiul din jurul cetății, loc de pășunat), magh. város (oraș). În această perspectivă își găsesc explicația denumiri precum Oltenia, Moldova, Vlada, Vlăsia; Arad, Brașov, Borșa, Mureș, Orșova, Oradea etc. Formei plenisonice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
măcar unul din băieți acasă... numai mamă să nu fii în asemenea momente! Pe șoseaua Tecuci-Bârlad, pe lângă satul meu, treceau mereu trupe și materiale pentru front”... Îmi reamintesc. Eram copil de vreo nouă ani, mergeam cu vitele la păscut pe imașul de la Pereschiv, iar convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau aroganți, darnici
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nu trăiește numai cu mâncarea, ci cu dragoste, cu gânduri frumoase, cu prietenie - cum ați scris dvs. într-o carte - dacă se poate cu un ajutor de la cei apropiați. Grătarele de fripturi care iau aerul pădurilor, distrug cele mai frumoase imașuri, poienile curate și bogate în ierburile care le mâncau vitele și cu flori care le culegeau băieți și fete, multe au dispărut și fără măsuri în prezent și viitor tot or să dispară, situație care dezgustă pe foarte mulți. Oameni
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
barierei în jos până unde se vor împlini acei 25 stânjini, și în lățime din dreptul gardului de târg despre apa Racovei și până în gardul grădinei (viei) proprietății, despre răsărit; 3.Asemenea mai cedează comunei pentru totdeauna și 100 fălci imaș în dosul târgului, pe coasta numită Morile de Vânt și a Porcărețului de la deal de grădina proprietății, și anume: începând din sus de la hotarul pământului bisericesc și al locuitorilor săteni și mergând în jos până unde se vor împlini; megieșându-se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ochii când mi-o veni vremea. Puteam să-l contrazic? Apropo de oi. Era prin septembrie 1944. Rușii continuau să treacă spre Berlin. Cuda Berlin ? Numai Berlin vedeau în fața ochilor. Într-una din zile, eram cu oile la păscut pe imaș. În zona Dealului Morilor. O baterie de tunuri trasă de cai mărunți căzăcești, s-au oprit în preajma noastră. Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
însă martori oculari la un eveniment cu adevărat dramatic. Unul dintre buhaii comunali a turbat, nu mai știu în ce înprejurări. Și nu mai putea fi stăpânit. S-a hotărât împușcarea lui. Execuția a avut loc într-o dimineață, pe imaș, în spatele cimitirului. Bietul taur a fost legat de tulpina unui salcâm și jandarmul însărcinat cu misiunea de călău l-a luat la ochi de la vreo zece metri. Pesemne că l-a lovit drept în inimă. În aceeași clipită cu bubuitura
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de creștere lentă sau chiar de stagnare. De pildă, în timpul Primului Război Mondial, populația Hușilor a crescut spectaculos prin venirea unui aflux de refugiați, ajungând în 1918 la 20.913 locuitori. Suprafața totală a zonei orașului era de 436 ha, iar suprafața imașului și a terenului arabil era de 1.299 ha. Recensămintele din 1912, 1930, 1941 și 1948 arată că numărul orașelor dinamice se reduce și mai mult: doar trei orașe își dublează populația, alte patru cresc cu 50-100%, însă cele mai multe orașe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Plopeni. Hrisovul din februarie 1848 fixa hotarele moșiei târgului, care se referă la pădure în partea de apus și spre Lohan. Alt plan al orașului, în 1871, cuprindea întregul teritoriu al târgului Huși, care era format din vatra târgului, imaș și vii, în total 2.400 fălci, prăvăliile Episcopiei - 5 fălci și grădinile ei - 10 fălci. Se remarcă întinderea așezării bulgare în partea estică, unde nu era pădure. Orașul s-a dezvoltat pe linia pieței, de la curtea domnească spre Prut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
obicei joia, cu o mare afluență de oameni. Prin jalba obștei târgului Huși adresată domniei la 2 august 1851, se solicita schimbarea zilei de iarmaroc, în ziua de 14 septembrie, de Ziua Crucii, pe platoul numit Dric, în afara orașului, pe imașul târgoveților, „pentru a putea înflori negoțul”. Prin cererea din 28 august 1861, Mihail Kogălniceanu s-a adresat Ministerului de Finanțe, solicitând aprobare pentru înființarea târgușorului Drânceni pe moșia Râpile, ocolul Podoleni, din ținutul Fălciu, cu „zile de târg în fiecare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au apucat de arat pe a unele și pe unde le tună în cap fără să aibă vreo voie sau să mă întrebe pe mine”. În anul următor, la 22 martie 1848, locuitorii din Bumbăta au făcut o reclamație pentru imaș, iar Isprăvnicia Fălciu a ordonat privighetorului ocolului Prut (vezi Porunca nr. 4068) să cerceteze cazul, dar la 28 aprilie, locuitorii din același sat au trimis o nouă jalbă Isprăvniciei Fălciu, arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru obijduirile ce sufăr cu luarea dijmei din cărămida ce fac din acea moșie”. Arendașul a luat prin contract „dijma fabricei de cărămidă arsă după obiceiul urmat din învechime”, dar locuitorii nu voiau să dea dijmă din cărămida făcută pe imașul târgului, iar dijma, spuneau ei, trebuie luată din „cărămida crudă”. Referatul Consiliului de Miniștri de la Ministerul de Interne nr. 1003, secția I, din 9 ianuarie 1860 (Iași), consemna refuzul proprietarilor de a prezenta actele de stăpânire și învoielile cu locuitorii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
românesc), guardul comunal, să aducă la cunoștința satului hotărârea cooperativei, în acord cu Sfatul Popular și secretarul organizației comunale de partid. Așa că, într-o dimineață de duminică înverzită și smălțuită cu toate florile primăverii, Bărăgan al nostru se postează pe imașul satului, într-o atitudine marțială, cu toba agresiv asurzitoare, după care cu gura: Băă... cu ă lung, lung, bă.... a zis, bă, de la cooperativă, bă... că cine vrea bă... o pereche de teniși, să aducă doi cuci. Dar de ce cuci
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de privatizare prin dreptul primului venit, lansând și o întrecere sub deviza: „La cucul exploatator să te duci cu bățul!”, pentru a se vedea cine prinde mai mulți cuci. Bărăgan, pe post de mass-media, le ținea isonul și, zilnic, de pe imaș, picura în sufletele fragede ura împotriva exploatării practicată nepedepsită de către cuci, pe care i-ar fi vrut transformați în teniși. S-au întâmplat și fapte neprevăzute. În ședința membrilor cooperatori, s-a ridicat unul Turuzan al lui Stativă, invalid de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cervidele) rare și nu se mențin decât prin protecția omului. Fauna comunei este alcătuită din animale, păsări și insecte (fauna terestră și păsările, fauna acvatică - mamifere de apă, păsări de apă, reptile de apă și ihtiofauna), care populeaz pădurile, huciurile, imașurile, culturile de cereale, plantațiile, bălțile și iazurile. Din păcate nu putem pune la un loc fruntaș căpriorul, cerbul, în schimb vorbim de rozătoarele care distrug recoltele: șoarecele și șobolanul de casă, care produc pagube în gospodărie, sunt dăunători sănătății oamenilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
suprafețe de teren care erau date în folosință, devenite, în urma unei folosiri îndelungate, proprietate individuală, recunoscută local de cei care cunoșteau situația concretă, trecută apoi și în acte de cancelari. Cei care, locuitori ai satelor fiind, aveau, pe lângă izlazuri, păduri, imașuri, fânețe, ape, folosite în devălmășie, și loturi de arătură, vii, livezi, casa cu siliștea din jur, s-au numit răzeși, așa cum au fost locuitorii din Filipeni, Fruntești și Mărăști. Studiile pe teren au arătat că toponimia minoră este mult mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vale însemna sudul (Iorgu Iordan). Când răzeșii își vând părțile de moșie între ei sau unor boieri, care încalc dreptul de, protimisis, se spune din hotarul Filipeni, de exemplu, cât mi se va alege (partea) când e vorba de pădure, imaș, păscătoare, iaz și moară, dar când vorbește de vie, prisacă, săpături, livadă - obținute prin muncă proprie aflate în posesie, le precizează, fără să numească locul unde se află în cadrul hotarului. Mare parte dintre toponimele folosite în interiorul hotarului (moșiei boierești sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
La curte”, indicând curtea boierească, sediul administrativ, centrul puterii locale. La Sterian, La Boteanu, La Curtea Vojniței, La Sofița, La Vasilică, La via popii, La iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru, La Ulmii lui Stoleru, Pe imaș, Pe cal, La Mănăstire etc. Un caz aparte de substituire a unui toponim (oiconim) cu altul prin intervenția administrației, îl constituie renunțarea la denumirea Lunca pentru satul de reședință al comunei Filipeni cu Filipeni, cătun unit cu Slobozia, fost sediu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care curge de la apus spre răsărit, venind din pădurile de la Zarea Poienilor (sat în comuna Parincea), Pornituri (indică alunecări de teren, dând naștere la viroage, teren accidentat, impropriu culturilor agricole) și Arcerea care desemnează un loc cu poiene, viroage, un imaș. S-ar putea ca denumirea să poarte în sine un cuvânt turcesc. Ceair (în Oțelești - cier), loc de păscătoare pentru cai. Caii nu pășteau împreună cu vitele, cu oile niciodată, aveau locuri separate care puteau fi îngrădite. Surprinde în toponimia satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
casa lui Ignătesscu (Cercel), spre răsărit este Valea Oțeleștilor, locul pe unde se ajunge în satul Oțelești. Pe partea stângă a pârâului Dunavăț, dinspre nord spre sud este Dealul Caracău (amintește de țiganul fierar Caracău) și în stânga acestui deal este Imașul satului, cu locuri de adăpat animalele, încă un Deal al lui Grigă, al lui Grigore, peste Imaș, sus în dreapta este Runcu, Fântâna Anichii (se făceau lângă ogoare și la drum de trecere, fântâni, pentru pomenire și mulțumire). Tureatca (loc strâmt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pe partea stângă a pârâului Dunavăț, dinspre nord spre sud este Dealul Caracău (amintește de țiganul fierar Caracău) și în stânga acestui deal este Imașul satului, cu locuri de adăpat animalele, încă un Deal al lui Grigă, al lui Grigore, peste Imaș, sus în dreapta este Runcu, Fântâna Anichii (se făceau lângă ogoare și la drum de trecere, fântâni, pentru pomenire și mulțumire). Tureatca (loc strâmt între dealuri - acum zona e împădurită cu salcâm, la fel ca toate locurile unde s-au produs
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și trăsnete, care se arată mereu spre sat de acolo. E ca o tragere de artilerie, cu obuze! De la Maria Ignătescu (73 ani) am aflat cum se ajunge, pe jos, din Lunca la Bacău: Din sat se urca până în zarea Imașului (3km), se ajungea în Runc, la Răchiți (Răchitova în actele vechi!), apoi în Deal, la Cireș, prin pădure la Iapa, până la fântâna lui Milian, se mergea pe valea lungă între Iapa și Dealul Mare, se ajunge în Deal, la Toacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grija unui jitar care era ajutat de paznici (nemeasnici) care păzeau gardurile arinilor și constatau pagubele făcute de vite. Și în satele de clăcași, țăranii aveau vii și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul aflat în folosința țăranului clăcaș, acesta era dator cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și 2000 de locuitori. Din punctul de vedere al tipului așezării, satul Lunca a făcut parte din categoria sate risipite (în lunca împădurită a Dunavățului), apoi devine un sat răsfirat, cu gospodării distanțate una 52 de alta, despărțite de grădini, imașuri, ogoare. în unele locuri ale vetrei de sat, Lunca se înfățișa și se mai înfățișează ca un sat adunat, cu gospodării la stradă, cu micile grădini în spatele caselor și acareturilor. Aceste caracteristici le aveau și celelalte sate de pe Valea Dunavățului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o „răutate”, o strigătură cu versuri satirice: „Fetele din Chetroșeni îs iernate cu strujeni i-s vărate cu tărâțe Le curg ochii ca la mâțe” Tot în această zonă, în apropierea Șipotelor lui Ghica (Boghian), pe drumul ce duce la imaș, la Fântâna Apalaghiei (Cucu) și-au întemeiat gospodării bejenarii veniți din Udești și din alte sate: Pintilescu, Călin, Ignătescu (zis Ciulină), Tabarcea, Bucșa, Iacobeanu (zis Ștefan cel Mare), Abureanu, Vraciu și altele. Pe dealul Bisericii, pe sub Dealul Beșicata, s-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sate din Bucovina, din felul cum s-au așezat pe la dosuri, prin văi și adăposturi sau format întâiu cătune /chetroșenilor, celor din Cașvana, etc.) între aceste adevărate cătune, au rămas locuri de folosință în comun pe care le-au numit imașuri pentru porci, pentru gâște. După puterea lor și după cât erau de vrednici, oamenii și-au împrejmuit locuri pentru ogrăzi și pentru grădini. Cultivau cartofi, ceapă, fasole, verdețuri; au plantat pomi. Cu timpul, cei mai lacomi mutau gardul și acaparau teren
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]