338 matches
-
o demnitate" (edilitate, pretură, consulat). Se păstrau în atriu [...] etc.". (Gh. Guțu 2003: 625). Termenii en. image, fr. image, ro. imagine etc. sunt derivați ai formei latine, însă la nivelul registrului semantic pare să fi supraviețuit și polisemantismul dat de imago: secvență de "realitate" vizibilă, conținut imaginarb etc. Accepțiunile de corp, formă, figură se dezvoltă în subsidiar, pe ideea de asemănare, de "imagine în oglindă" etc. După alți cercetători (Wunenburger, 2004: 18), în definirea conceptului de "imagine" se stabilește o legătură
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Editura Minerva, București, vol. I (1987), vol. II (1988). 389. Liudmila Dymerskaya-Tsigelman, Leonid Finberg, Antisemitism of the Ukrainian Radical Nationalists : Ideology and Policy, ACTA, nr. 14, The Hebrew University of Jerusalem, 1999. 390. Flor Strejnicu, Mișcarea legionară și evreii, Editura Imago, Sibiu, 1996. 391. Nicolae Iorga, „De ce atâta ură ?”, Neamul românesc, 6 iulie 1940 ; cf. 390, p. 37. 392. Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, Editura „ Totul pentru Țară”, Sibiu, 1936. 393. Identitate/Alteritate În spațiul cultural românesc, culegere de studii editată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior în pictură murală și în tablou). Masca de ceară va trece în ramă, pe pânză, și nu va mai părăsi spațiile închise, pentru că în preajma autocratului defunct
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
indică numeroasele studii dedicate istoriei și chiar teoriei lui, precum și modul în care constatăm că se manifestă? Dar între acesta și cultura, respectiv credințele grecești, care i-au dat inclusiv o funcție civică? Cuvântul-pivot al familiei lexicale latine a imaginarului, imago, s-a format pe baza rădăcinii imitor, care implica noțiunea complexă și ambiguă de "real": pe de o parte, modelul exista efectiv pentru receptor, însă la fel de relevantă era și proiecția lui subiectivă. Termenul latin echivala într-o bună măsură termenii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fantasmatică a corpului, eídōlon, și ea o phásma, o umbră, o iluzie. Diferit față de greci, deși vorbim tot de un ritual funerar, romanii vor utiliza și vor distribui altfel sememele (cele de mai veche tradiție greacă): imago, spre exemplu, denumea în cazul numit un obiect, o mască de ceară, cu o funcție riguros încadrată în ceremonialul public al morții și cu un simbolism nobil, bine determinat (după cum vom vedea). Înainte de eleați, grecii par a fi fost sensibili
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sau busturi ale strămoșilor, considerate a fi sacre), era vorba despre memorarea a ceva vizibil, perceput anterior și reintegrat în regimul vizualului, fie ca aparență (pe care grecii o numeau phántasma, apariție imaginară), fie ca o copie (eikōn, imago în latină), provocate de phantasía, imaginație. La această linie de interpretare se adaugă o a doua, deschisă de ceea ce tot Aristotel identificase în rolul jucat de percepție și de diafan − un loc intermediar, care face posibilă, în provocarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a și 23.b; model răspândit în evul mediu timpuriu în occident - v. fig. 24, preluat și de evul mediu românesc, v. fig. 25). În cetatea romană, amintirea (materială a) chipului real al împăratului se păstra pentru posteritate ca o imago cât mai fidelă modelului: masca de ceară era expusă în atrium, spațiu semi-public, de trecere, pentru a întări valoarea neamului (în sens restrâns, familia, și în sens politic, imperiul). Odată numit pontifex maximus și pater patriae, autocratul nu-și mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fidelă modelului: masca de ceară era expusă în atrium, spațiu semi-public, de trecere, pentru a întări valoarea neamului (în sens restrâns, familia, și în sens politic, imperiul). Odată numit pontifex maximus și pater patriae, autocratul nu-și mai părăsea supușii; imago era un semn al prezenței sale eterne și ocrotitoare. Masca se insera astfel în "textura" casei imperiale și, prin ea, în "țesutul" simbolic al corpului orașului, înnobilat de numeroase alte figuri și însemne (sacre sau sacralizate). Este remarcabilă această fină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vorba despre o procesiune imperială, se bucură de o foarte mare expunere simbolică; de aceea, sedimentarea sa a fost posibilă și datorită "vecinătăților" semantice pe care se clădește vocabularul politic, civil și comunitar al ritualului: trecut glorios, model, memorie identitară. Imago este un semn al prezenței in absentia a strămoșului ocrotitor, dar este și un obiect investit cu sacralitate; imaginarius îi asigură ceremonialului relația "vie" cu trecutul și amplifică emoția colectivă trăită în jurul corpului împăratului, ars pe rug (ceea ce denotă purificarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
este atât un omagiu adus de armată și de imperiu, cât și o "numire" a spiritului care se înalță, eliberându-se de trup (după credința în sufletul supraviețuitor). Effigies, semn al morții reale - mărturisea însuși corpul prezent al defunctului −, devine imago. Amintirea chipului împăratului trece așadar într-un alt registru simbolic, al memoriei, dublat de un obiect propriu-zis fidel realității, dar și urmă materială a unei existențe glorioase din trecut; de aici, rolul major al măștii de ceară, păstrată în patrimoniul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un obiect propriu-zis fidel realității, dar și urmă materială a unei existențe glorioase din trecut; de aici, rolul major al măștii de ceară, păstrată în patrimoniul familiei (dar în spațiul public al casei), al Romei și, implicit, al imperiului ei. Imago (de)mistifică absența, garantează și conferă siguranță. Este prezentă atunci când comunitatea are nevoie de ea pentru (auto)legitimare; valoarea ei poate fi recontextualizată, are validitate în ochii comunității și e chiar invocată în discursul de atestare. Leagă realitatea de viața
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și temele care se regăsesc în el, păstrate în memoria colectivă, în cultura orală sau ilustrate de diferite mărturii materiale, sunt variate și numeroase, imaginarul rămâne organizat în jurul unui pivot central, al temei puterii (instituționale sau colective, laice sau religioase). Imago, în vechiul său sens roman, ajunge în societatea creștină la dimeniunile unui arhetip, iar în jurul fondatorilor religiei - figurile sacre, Iisus Christos și Fecioara Maria, sau figurile laice, Constantin I și împărăteasa Elena − se formează o întreagă ideologie cu privire la relația mamă-fiu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
semantismului termenului de imaginar, chiar dacă într-un câmp bine delimitat, a avut loc în paralel cu a altor noțiuni antice, mult mai prezente în texte, mai întâi în cele grecești, apoi în cele latine: phantasía/ imaginatio,19 eikōn/ imago, mŷthos/ narratio, anamnēsis/ memoria, istoria / historia, chronos/ tempus. Toate acestea au pregătit, am putea spune, un teren fertil pentru alte semantisme învecinate, precum cel al imaginarului, nu neapărat înrudite lexical, dar care puteau fi aduse în aceleași contexte, datorită temelor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
textele (grecești și latine) care pun termenul în relație atât cu funcția creativă a spiritului uman, imaginația − subst. φαντασία, adj. φαντασιώδης, φανταστικός, respectiv subst. imaginatio, implicit cu adj. imaginarius −, cât și cu plăsmuirea și reprezentarea, imaginea − φάντασμα și είκος, respectiv imago, chiar cu sensul deja discutat, de "chipuri ale strămoșilor, păstrate în atrium sau purtate la înmormântare, ca semne de noblețe". Al treilea sens specializat al termenului imago (existent și în greacă pentru φάντασμα/ φάσμα) generează o întreagă arie a câmpului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
adj. imaginarius −, cât și cu plăsmuirea și reprezentarea, imaginea − φάντασμα și είκος, respectiv imago, chiar cu sensul deja discutat, de "chipuri ale strămoșilor, păstrate în atrium sau purtate la înmormântare, ca semne de noblețe". Al treilea sens specializat al termenului imago (existent și în greacă pentru φάντασμα/ φάσμα) generează o întreagă arie a câmpului conceptual al imaginarului, semantico-simbolică, productivă ea însăși: legătura cu evenimentele glorioase de altădată, cu patrimoniul memorabil de imagini (memorăbilis - "demn de amintit"; memor victoriae - "care-și amintește
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Rome républicaine. Paris: Flammarion, 1985. [1983] Flower, H. I. Ancestor Masks and Aristocratic Power in Roman Culture. Oxford: Oxford UP, 1996. Follon, Jacques. "La notion de phantasia chez Platon". Lories și Rizzeiro 1-15. Formigari, Lia, Giovanni Casertano și Italo Cibeddu. Imago in phantasia depicta. Studi sulla teoria dell'immaginazione. Urbino: Carocci, 1999. Foss, Clive. Rome and Byzantium. Oxford: Oxford UP, 1977. Foucault, Michel. "Nietzsche, la généalogie, l'histoire". Dits et écrits. Vol. II. Paris: Gallimard, 1996. ---. Arheologia cunoașterii. Trad. note și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Selectae. Ed. H. Dessau. 3 vol. Berlin, 1892-1916. 7212, II, 4. [reed. anastazică 1962], apud Benoist 104. 17 Vezi în Daremberg, Ch., E. Saglio și E. Pottier. Dictionnaire des antiquités grecques et romaines. Paris: Hachette. 1877-1916. 18 Vezi Benoist: L'imago ne fait pas référance en latin à l'effigie, manequin de cire qui apparaît lors des funera des empereurs d'après les sources antonines mais qui n'est pas attesté pour les autres cérémonies, mais aux portraits [masques n.n.] d
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
des funera des empereurs d'après les sources antonines mais qui n'est pas attesté pour les autres cérémonies, mais aux portraits [masques n.n.] d'ancêtres qui participent aux cortèges nobiliaires depuis la République. Préserver la signification précise du terme imago est essentiel pour interpréter l'évolution du funus imperatorum au cours de la période, en considérant le funus imaginarium comme la cérémonie des funérailles publiques comprenant la procession des imagines de la famille du défunt. (104) 19 Accentele la cuvintele în limba
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice azi), pus să dibuiască în noaptea neagră a științei umane. Filozoful propune "trăsnetul fulgerător inelectual
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legenda biblică a Facerii. Celelalte texte se apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
Larsen, N. Otto; Catton, R. William Jr. (1968) Sociology. New York, Evanston și Londra: Harper & Row Publishers. Mihăilescu, Vintilă (coord.). (2002). Vecini și vecinătăți în Transilvania. București: Editura Paideia. Moise, Ilie. (1999). Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori. Sibiu: Editura Imago. Rizescu, Alexandru. (2002). „Vecinătatea” o modalitate de normare a activității comunităților din sudul Transilvaniei, Transilvania, Sibiu, 1. Rizescu, Alexandru. (2002). Dimensiuni culturale ale instituției vecinătății la românii din Mărginimea Sibiului, Sesiunea internațională de comunicări științifice „Rolul științelor sociale și comportamentale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
modelele coerente ale realității experimentate, imaginate sau despre care învață prin educație. Tot prin această instanță a logosului și teoreticului, el reușește să descrie și să caracterizeze alte persoane, dincolo de atașamentul direct față de o persoană sau alta și de introjectarea imago-urilor altora în structura propriului psihism. Persoana caracterizată se plasează în poziția de persoană a III-a, în poziția de „el”, față de comunicarea între „eu” și „tu”. Pe aceeași cale, subiectul, cu psihismul său conștient - plasat în perspectiva persoanei I
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exprimă pulsiunea către obținerea plăcerii, fapt ce detensionează și crează o stare de echilibru, de bine. Altă instanță e superego-ul - supraeul -, care reprezintă interdicțiile, predominant morale, ce vin din partea părinților - ca reprezentanți ai societății - și care sunt interiorizate, introjectate, împreună cu imago-urile acestora. Între acestea două se află ego-ul, ce mediază conflictul dintre ele și adaptarea la realitate. Id-ul reprezintă instinctivitatea romantică, iar superego-ul, conștiința morală (supralicitată în acele vremiă. Ego-ul e în concordanță cu erodarea temei conștiinței, predominantă la
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mama și ceilalți, este, la început, inconștientă, ca parte a instanței psihologice a sinelui (idă. Contactul interpersonal stimulează și formațiunea psihică a ego-ului. „Celălalt” există însă relațional pentru individ atât în mod concret, situațional, cât și sub forma reprezentată, astfel încât imago-ul celuilalt poate fi „introjectat” în propriul psihism, ca parte componentă a acestuia. Cu această dublă existență, mama, care e principala sursă de satisfacții, este dorită nu doar ca prezență, ci și ca ceva ce aparține exclusiv copilului. Ea este
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sexuală simbolică. Faptul îi este interzis, iar în fantasmele sale copilul își imaginează că tatăl îl va castra, trăire inductoare de anxietate (anxietate de castrareă. Oricum, părinții (adulțiiă sunt sursă nu doar de satisfacții, ci și de interdicții. Prin asimilarea imago-urilor acestora, în interiorul psihismului se instituie instanța supraeului, sursă de interdicții și reprimare a pulsiunilor libidinale. Apare astfel un conflict intrapsihic, între id și supraego, sursă de anxietate, conflict mediat de ego. În plus, ego-ul mediază și rezolvă adaptarea la
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]