595 matches
-
al decapitării statuilor care aminteau de cei ce au elaborat și instrumentat ideologia totalitară. Figura cioplită a lui Stalin, care mai rezista anacronic la Ulan Bator, sau a lui Lenin, dezmoștenit pînă și în propria țară dar și aiurea. În imanența sa, judecînd grav lucrurile, spectacolul (dramatic, descifrat cu grila lui Erving Goffman) îndepărtării grabnice a acestor monumente este extrem de semnificativ. Și asta întrucît din documente simbolice ale atestării unor doctrine, acestea au devenit numaidecît ținte ale protestului public sau detestării
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
că artiștii romantici redescoperă natura ca organism, istoria cu particularitățile ei, folclorul, culoarea locală. Pentru ei nu mai există o conștiință în genere, ci doar una istorică. Din dorința de a elimina presupozițiile dogmatice, romanticii încep să se orienteze spre imanență. Însă imperativul unei absolute Voraussetzungs-losigkeit ("absența premiselor"), ca să ne exprimăm ca Spranger 40, se va radicaliza abia ulterior, în perioada pozitivismului, fiindcă romanticii se raportează încă la o lume ideală. În fond, ei nu fac decât să înlocuiască presupozițiile raționaliste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
impunerea spiritului pozitivist. Am văzut că romanticii nu reușiseră să se elibereze nicicum de ipoteze ("trăiseră exclusiv în ipoteză", zice Blaga 70), deși se distanțaseră categoric de presupozițiile clasicilor. Rezultatul a fost că ipotezele lor sunt construite ascendent, pe calea imanenței, pe când presupozițiile celorlalți erau admise descendent, în transcendența lor, sau aprioric, în transcendentalitatea lor. În fond, și pentru unii și pentru alții, după cum observă Blaga, adevărul ("lumea ideilor platonice") și realitatea ("lumea simțurilor") formează două universuri distincte, astfel încât adevărul este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
punctul de plecare (tema identității dintre existență și gândire: "gândirea este identică cu obiectul gândirii" cu existența -, deoarece "gândirea trebuie să aibă ca obiect ceva care există"112) este clasic, imobilismul logic al eleaților este convertit de heracliticul Hegel în imanența gândirii, cu devenirea ei continuă către Spiritul absolut. Am spus "aparent straniu", pe de o parte, întrucât, cu Hegel, suntem în epoca în care clasicismul coexistă totuși cu romantismul, în ciuda adversității lor, iar pe de altă parte, fiindcă numai așa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Deosebirea este însă aceea că, dacă în cazul teologiei și al metafizicii ultimele principii, plasate în transcendent, sunt luate ca premise, în cazul pozitivismului ele caută a fi legi imanente ale realității imediate, deși așa cum am văzut se supun finalmente imanenței gândirii, în urma adoptării unui model de cunoaștere scientist.195 Ceea ce își propun programatic pozitiviștii nu este altceva decât realizarea unei sinteze a cunoașterii prin descoperirea de legi științifice universal valabile: "Desăvîrșirea de care filozofia pozitivă năzuiește să se apropie tot
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu metode teologice și metafizice (A. Comte, op. cit., p. 281). Așa cum observam anterior, pentru filozoful francez lucrurile stau, într-un fel, ca și pentru Hegel: cunoașterea are continuitate și se desfășoară conform unor legi stricte, care țin în fond de imanența gândirii (oricât ar vrea Comte să depindă doar de imanența faptelor), însă această evoluție încetează în mod paradoxal în momentul atingerii stadiului absolut, reprezentat de propriul sistem. 187 Tradiția hermeneutică face totuși o distincție între Geistesși Sozialwissenschaften, între ceea ce Max
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Așa cum observam anterior, pentru filozoful francez lucrurile stau, într-un fel, ca și pentru Hegel: cunoașterea are continuitate și se desfășoară conform unor legi stricte, care țin în fond de imanența gândirii (oricât ar vrea Comte să depindă doar de imanența faptelor), însă această evoluție încetează în mod paradoxal în momentul atingerii stadiului absolut, reprezentat de propriul sistem. 187 Tradiția hermeneutică face totuși o distincție între Geistesși Sozialwissenschaften, între ceea ce Max Weber numește verstehende Soziologie (sociologia comprehensivă, pe linie hermeneutică) și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
raționalitatea sau măcar inteligibilitatea procesului istoric". Pe de cealaltă parte, "competența reflecției filozofice sistematice nu mai e suficientă pentru a stabili ce este omul"17. Lucrurile nu se mai desfășoară conform unui plan prestabilit, ci decurg de la sine, în virtutea propriei imanențe. Aceasta ne amintește de scriitorul realist care renunță la omnisciența vădită de proza tradițională. El descoperă și înțelege lucrurile pe măsură ce le înfățișează. Este o certă dovadă de cunoaștere inductivă într-un atare demers, în care "acțiunea" nu e dinainte cunoscută
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de către Dilthey, care în Construcția lumii istorice... arată că Droysen "subordonează istoria ordinii morale a lucrurilor" și mizează pe "conceptul ideilor care acționează în istorie", pe "o teleologie externă existentă în conexiunea istorică"27. În schimb, pentru Dilthey este prioritară imanența vieții: sufletul însuși are o structură teleologică ("corelația structurală a vieții psihice are un caracter teleologic"28), iar în ceea ce vom numi modelul triadic al cunoașterii realității (vezi III, 4) componenta practică este plasată abia după cea reală și cea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din științele naturii și s-au elaborat în acest scop programe științifice proprii, ca Historik sau Weltanschauungslehre. În același timp, tăgăduirea existenței unei rațiuni superioare, a spiritului absolut care se întrupează în istorie și o călăuzește din exterior, în virtutea unei imanențe a gândirii, a reprezentat un puternic atac la adresa supraistorismului (în ce măsură acesta poate fi detașat de istorism vom vedea mai jos), ceea ce a avut însă drept rezultat abandonarea unui ideal major: deplina inteligibilitate a faptelor istorice interpretate prin grila raționalismului hegelian
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai cu seamă, încercările de a depăși impasul acestuia au relansat dezbaterea cu privire la o serie de idei precum unitatea și/sau diversitatea istoriei în general și a (istoriei) filozofiei în special, continuitatea și/sau discontinuitatea demersului filozofic, progres sau stagnare, imanența epocilor, evanescența acestora 53 etc. De aceea credem că înainte de a vorbi despre Dilthey, se cade să discutăm mai pe larg despre poziția istorismului și a supraistorismului în legătură cu aceste idei, pentru ca apoi să vedem în cunoștință de cauză unde se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
transcendența ei propria-i dialectică, adică o desfășurare imanentă, heraclitică așa cum am arătat -, deoarece ea "crește prin sine și din sine". Socotim necesară această adăugire pentru că și la istoriști, inclusiv la Dilthey, apare ideea unei "unități conceptuale". Izvorâtă însă din imanența vieții, aceasta nu intervine din exterior, spre a se obiectiva în planul empiric, ca la Hegel, ci primește în cazul de față forma unei "unități structurale" sau a unei "structuri sufletești", care include deopotrivă intelectul, afectivitatea și voința, angajând deci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Kant obiectul cunoașterii. Analizând condițiile de constituire a acestuia, epistemologia lui Dilthey dobândește inevitabil o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai "rațiunea istorică" reprezintă un context, un șir de corelații de cele mai diverse
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o schemă pur conceptuală, de tip supraistorist, prestabilită pe cale logică. Dimpotrivă, el vizează o "concepere naturală" și adoptă în acest sens o atitudine "realistă" (vezi de asemenea II, notele 84 și 86). Să ne reamintim că dacă Hegel miza pe imanența gândirii, pentru Dilthey primordială este imanența vieții. Mai adăugăm că prin "realismul" ei, metoda aplicată de Dilthey în domeniul științelor spiritului trimite nemijlocit la pozitivism. Arnold Metzger explică această metodă într-o manieră elocventă: "Existentul" este o "structură" descriptibilă și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
supraistorist, prestabilită pe cale logică. Dimpotrivă, el vizează o "concepere naturală" și adoptă în acest sens o atitudine "realistă" (vezi de asemenea II, notele 84 și 86). Să ne reamintim că dacă Hegel miza pe imanența gândirii, pentru Dilthey primordială este imanența vieții. Mai adăugăm că prin "realismul" ei, metoda aplicată de Dilthey în domeniul științelor spiritului trimite nemijlocit la pozitivism. Arnold Metzger explică această metodă într-o manieră elocventă: "Existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă, nu însă și explicabilă. Elementele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Elementele descoperite în urma unui proces de analiză "nu sunt elementele unui complex construit, ci ale unei <<ordini>>". Ele "îi sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" și sunt tratate sub forma categoriilor de "relație" ("existentă între componentele unei trăiri"), de "semnificație" ("imanența semnificației"), de "expresie", "funcție", "raport între părți și întreg" etc., adică a acelor concepte pe care se clădește hermeneutica lui Dilthey. Încercând să ajungă la această "realitate structurată" arată Metzger -, Dilthey vorbește despre "<<conceperea naturală>> a existentului", o concepere bazată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
hermeneutica lui Dilthey. Încercând să ajungă la această "realitate structurată" arată Metzger -, Dilthey vorbește despre "<<conceperea naturală>> a existentului", o concepere bazată pe două certitudini: "a) certitudinea că existentul este <<dat>>, din punct de vedere ontic și ontologic, doar în <<imanența ordinii sau a formei pe care o ia materia>>; b) certitudinea că situația separării, a <<dualismului dintre formă și materie>>, dintre <<dat și gândire>>, își are temeiul într-o <<speculație metafizică absolut problematică>>"114. De altfel, referindu-se la secolul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acesteia din urmă. Când spunem exterior avem în vedere transcendența Ideii hegeliene. La el, Ideea se obiectivează pentru a se cunoaște pe sine, se întrupează în istorie, însuflețește "viața" care trebuie "citită" prin grila spiritului absolut, și nu este o imanență a realității ce se exteriorizează sub forma diverselor manifestări ale spiritului individual, așa cum se întâmplă în cazul Dilthey. Putem spune și altfel: la Hegel forma ( Ideea) își caută materia (istoria și faptele ei), în timp ce la Dilthey materia își caută forma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
punctul de vedere exprimat de Dilthey în Einleitung... este tranșant: "Viața este elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață" (vezi III, 5), ceea ce ne-a făcut să vorbim despre imanența vieții în cazul său, opunând-o imanenței gândirii în cazul lui Hegel. Privită din perspectiva raționalistă hegeliană, dar și din perspectiva uneia dintre ideile ei fundamentale, conform căreia gândirea nu poate pătrunde în spatele vieții (vezi II, nota 86, precum și IV
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Einleitung... este tranșant: "Viața este elementul primordial și mereu actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață" (vezi III, 5), ceea ce ne-a făcut să vorbim despre imanența vieții în cazul său, opunând-o imanenței gândirii în cazul lui Hegel. Privită din perspectiva raționalistă hegeliană, dar și din perspectiva uneia dintre ideile ei fundamentale, conform căreia gândirea nu poate pătrunde în spatele vieții (vezi II, nota 86, precum și IV, 3), metafizica lui Dilthey este după expresia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
s.n.). Fără a afla aceste lucruri, vom rămâne doar la filozofii, și nu vom avea o filozofie. Atunci însăși istoria filozofiei ar fi lipsită de omogenitate și coeziune, de o necesară unitate paradigmatică 137 o unitate asigurată pe cale genetică în virtutea imanenței propriilor forme de dezvoltare și a continuității acestora, și nu printr-un concept transcendent, rezultat pe cale logică, așa cum se întâmplă în cazul lui Hegel. De aceea, Dilthey "tinde către o teorie a condițiilor care fac posibil fiecare act de înțelegere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în empirie. Însă dincolo de această presupoziție (a noastră, de astă dată), diferența rămâne și este evidentă: deși ambii gânditori folosesc o metodă istoristă, Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este doar a gândirii), pe când Dilthey prezentând geneza și istoria preconceptului utilizează istorismul într-un sens imanent, care ține seama doar de imanența vieții. Subliniem din capul locului că această incursiune a lui Dilthey în istoria filozofiei vizează două aspecte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este doar a gândirii), pe când Dilthey prezentând geneza și istoria preconceptului utilizează istorismul într-un sens imanent, care ține seama doar de imanența vieții. Subliniem din capul locului că această incursiune a lui Dilthey în istoria filozofiei vizează două aspecte: pe de o parte, recunoașterea trăsăturilor în virtutea cărora a fost deja conturat conceptul de "filozofie" altfel spus depistarea "esenței filozofiei" în diverse sisteme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acele concluzii. Formele relativ apriorice ale lui Dilthey sunt de factură romantică, adică sunt mobile și deschise, au propria lor istorie și se adeveresc numai în temporalitate, oarecum ca ideile lui Hegel (deosebirea este însă aceea că ele "cresc" din imanența vieții, pe când ideile hegeliene "creșteau" din ele însele, în virtutea propriei logici). Constituite pe cale genetică, formele lui Dilthey funcționează ca părți, ca "unități" ale întregului pe care-l numim "istorie". În aceste condiții, "unitatea istoriei ca totalitate" inclusiv unitatea istoriei filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Noica, în "logicitatea" conștiinței individuale (vezi III, 1B). Constatăm și aici încercarea lui Dilthey de a acredita ideea unei identității între conștiință și existență (vezi I, 3F). "Prin faptele din domeniul aprehensiunii sensibile continuă Dilthey suntem conduși spre examinarea imanenței ordinii în materia experienței noastre sensibile, iar separarea materiei impresiilor de formele sintezei se dovedește a fi un simplu instrument al abstractizării" (s.n.)58. În finalul notei după ce încearcă să analizeze din acest punct de vedere principiul identității, al contradicției
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]