1,385 matches
-
către seninătatea înțelepciunii, către "surîsul detașat și impasibil", corelat cu concepția budistă și islamistă după care cel ce-a trecut de șaizeci de ani este un om liber. Iată schița unui program de viață: "Ieșirea din evenimentul politic cotidian, din imanentul cultural și necesitatea de-a mă îndrepta către meta-istorie, filosofia istoriei, metafizică și sacru. Nu rîde, nu plînge, înțelege. - Spinoza. Nu mi-a rămas o altă soluție decît să... înțeleg. Detașat dar interesat, impasibil dar curios să aflu...". Adrian Marino
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
să ajungem chiar mai repede la Fedra fiindcă distingem culoarea blondă a părului ei înainte chiar să o vedem, grație acestui miracol ce metamorfozează, cu doar câteva cuvinte, peisajul în culoare, și culoarea în spațiul vast ce conține deja personajul imanent. Tra i verdi pini l'imensa valata ripete in foglie innumeroveli il clore che amavi sempre ai tuoi capelli. Fedra eri; ancor sei. Piů preziosa adeso que si accende alla stufa il primo fuoco in rare case; la stagione č
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
putea începe așa: departe de a fi un pictor al obiectelor, al substanțelor și al materialității în accepțiunea ei generală, Dumitriu este permanent un hermeneut în cîmpul conceptelor și un neobosit creator de noțiuni plastice. El nu negociază cu datele imanente ale modelelor sale, ci încearcă să creeze categorii, să propună modele absolute în care să se regăsească toate variantele concrete posibile. Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
îndrepte astfel, decisiv către actualitate. În lectură gentialiană a lui Marx se regăsea deja o viziune a lumii, a modului în care aceasta trebuia să fie "de neoprit", care va conduce ulterior la determinarea subiectivității care o practică, mai exact imanenta vieții însăși. Această viziune ce apare la Gentile va tinde să se confunde cu politica, cu dimensiunea colectivă și, deci, cu Statul. Următoarea etapă în depășirea deteminismului de secol XIX se va realiza cu abordările lui Antonio Gramsci, care poate
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Sub aspect instituțional, emanciparea individului prin raportarea la adevărul demonstrat a infirmat ordinea tradițională, fondată pe autoritatea sacra indiscutabila și pe subordonarea persoanei față de starea socială (ordo, état) sau comunitate. Legitatea excludea acțiunea harică a lui Dumnezeu în lume (prezenta imanenta pe care o contesta deismul), iar concepția universului omogen anula principiul diferențierilor calitative (al locului natural aristotelic), de la care se revendică în fond regimul privilegiilor. În acest sens au interpretat știință luminiștii, care fără să fi fost ei înșiși fizicieni
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în vitrina cu exponate a istoriei culturii. În numele unor astfel de suflete naționale a curs prea mult sînge și s-au iscat prea multe tragedii ca cineva să le mai poată lua în seamă astăzi. Prin urmare, esența transcendentă sau imanentă a sufletului național e flatus vocis. Dar dacă sufletul național nu este o esență sau o substanță unică etnică - fie ea transcendentă sau imanentă -, de ce să trebuiască să deduc de aici că un asemenea suflet nu există deloc? Cu alte
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
tragedii ca cineva să le mai poată lua în seamă astăzi. Prin urmare, esența transcendentă sau imanentă a sufletului național e flatus vocis. Dar dacă sufletul național nu este o esență sau o substanță unică etnică - fie ea transcendentă sau imanentă -, de ce să trebuiască să deduc de aici că un asemenea suflet nu există deloc? Cu alte cuvinte, de ce trebuie să spun că, dacă un spirit nu este o esență, el nu există? El există, doar atît că el nu este
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
școala românească de compoziție. Verva de Dan Dediu, Concertul pentru violoncel și orchestră de Călin Ioachimescu, Pomenire de Ștefan Niculescu, Simfonia a III-a de Tiberiu Olah sunt doar câteva dintre opusurile cu care dirijorul a con-sonat, manifestând afinități particulare, imanente. Cum de altfel subtile congruențe se stabilesc între temperamentul său dinamic, impetuos, capabil să conserve tensiunea interioră a traiectului sonor pe întreg parcursul unei lucrări și genurile vocal-simfonice ample, masive, de anvergură precum missele și oratoriile lui Haydn și Paul
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
și însufletește segmentul respectiv. Nu e deloc ușor de stabilit acele criterii de clasificare absolvite de premise unilaterale ori de principii hipersubiective, criterii care să definească fiecare temperament sonor și să contureze interrelațiile dintre morfologia unei partituri și paradigma temperamentală imanentă. Se întâmplă ca unii melomani să aibă afinități cu un anume tip de temperament (așa cum, bunăoară, Aristotel prefera melancolicul, iar Kant - flegmaticul). Ar fi, credem, interesant de văzut dacă nu cumva există congruențe între modelele temperamentale umane și cele muzicale
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
de sclipitoare, pe atât de efemeră: „Aici”, transmite Baudrillard din inima Manhattan-ului, „totul se întâmplă exact invers: nu există seducție, ci o fascinație absolută, aceea a dispariției oricărei forme critice și estetice a vieții, în iradierea unei neutralități fără obiect. Imanentă și solară.” Karl Rossmann, tetanizat din prima clipă de măreția statuară a zeiței Libertății, e dovada vie a acestei deposedări vertiginoase de spirit critic și de afect. „Poțiunea” new-yorkeză, administrată noului sosit încă de pe puntea vaporului, operează instantaneu. Alungat de
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
camere îți vine să zgîrii adînc cu ceva ascuțit/ un singur cuvînt: poezie - cum/ în zidul celulei întemnițații scrijelesc apăsat: libertate” (Rezidență pariziană). Dar poezia înseamnă disciplină, nu-i așa? În universul acesteia, afectul libertății se cuvine transpus în limbaj imanent, contras în metaforă. Drept care poetul nostru nu ezită a trece de la desfășurarea amplă a discursului în care e atinsă coarda pateticului la formulele concentrării, precum un pariu pe care avîntul libertar îl face cu brevilocvența: „Poetul ar fi sufleurul lui
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
o crease în paleoliticul superior (35.000-10.000 de ani înainte de Christos), fie și proprietatea asupra mai multor femei, semn de superioritate socială, și când apar reprezentanții cultului, preoții de azi, dominându-i cu autoritatea lor transcendentă pe bieții supuși imanenți. Luxul și mizeria ar fi, așadar, relele majore ale lumii oamenilor , ca „achiziții” târzii, conform neomarxismului cam bătător la ochi al lui Alain Testart.
Ne cunoaștem cu adevărat strămoșii? () [Corola-journal/Journalistic/4040_a_5365]
-
întîmplă de fapt? Are loc o devalorizare estetică sau altceva? Mă tem că e o substituție a esteticului prin puncte de vedere străine acestuia, geopolitice și economice. Scriitorii „naționali” par „demodați”, din perspectiva acestora, iar nu din cea a valorilor imanente pe care le ilustrează. Din teama unei „nealinieri” la conceptele în vogă în sfera politichiei, unii analiști își supralicitează exigența întemeiată pe noul canon extraliterar, preferînd, spre a nu fi acuzați de naționalism, a pune în paranteză naționalul ori, mai
Blaga, totuși în actualitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4055_a_5380]
-
în Eden, ezoteric,Luminii noi vom gravita eliptic,E timpul ca versul să-mi sacrificMesianic și vieții să-l unific...... VIII. SENTIMENTUL INFINITULUI, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017. Sunt o forță numită destin, Imanent simțindu-și al său chin, În trup închisă, incă-ți mai cânt Credință...unind cer și pământ! Mă ridică și mă coboară, Amintiri ce nu vrei să te doară; Întrebări ce vieții tu le-ai pus, Prin moarte, în gând și-
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
dă să guști din Graal lumină Și-ți vede inima bătând senină. Ai redevenit, tu, unei vieți Fără de moarte, știam c-ai să poți! Divin se naște sentimentul Infinitului, dărâmat e zidul... Citește mai mult Sunt o forță numită destin,Imanent simțindu-și al său chin,În trup închisă, incă-ți mai cântCredință...unind cer și pământ! Mă ridică și mă coboară,Amintiri ce nu vrei să te doară;Întrebări ce vieții tu le-ai pus,Prin moarte, în gând și-au
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
că numai conceptele și expresiile care pot fi verificate empiric șanț reale și fac sens. Toată gândirea metafizica decadenta trebuie deci îngropată în mormintele fără de cruce ale istoriei profane. Filozofia, știința și literatura trebuie să se oprească la hotarul realității imanente și empirice. Orice încercare demiurgica de extrapolare a frontierelor lumii vizibile riscă să ne ducă la rătăcire, la vis și iluzie pe tărâmul nedeslușit al neverosimilului. În epistemologie și logica nu este prea mult loc și pentru realitatea sacra. În
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
să fi dat de gândit, să sugereze că ar putea fi loc în lumea aceasta, cel puțin în mințile la o jumătate de miliard, si de un limbaj „mistic”, transcedental, care să reveleze ceea ce ar putea exista dincolo de hotarul realității imanente și al analizei lingvistice. Studiile fenomenului vorbirii în limbi, câte s-au făcut totuși, au ajuns la concluzii radical diferite. Unii caracterizeza vorbirea în limbi că „fațade lingvistice”, non-sens, simptome patologice, manifestare esoterica, etc. Alții consideră vorbirea în limbi drept
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la oameni la norme, de la caractere la principii, de la coștiințe la adevăruri cu alură imanentă ș.a.m.d. Poate tocmai de aceea criteriile valorice înfipte până mai ieri cu putere în mentalul colectiv încep să își piardă, din ce în ce mai abitir, rostul și temeinicia. Nevoia oricărei persoane de a-și găsi o similaritate concretă și necesară între
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
hâr. ● Cei care l-au auzit și l-au văzut pe Dumnezeu chiar într-o reverie spun că distanță dintre noi și Dumnezeu ar fi de numai o rugăciune spusă din inimă. Același Dumnezeu transcendent și din ceruri se manifestă imanent, este în mijlocul suferințelor noastre atunci când îl chemăm smeriți și încrezători. Rugăciunea este un popas al gândirii și trudei noastre după pâinea cea de toate zilele, este răgaz pentru a putea auzi în liniștea adâncă pașii subtili ai lui Dumnezeu trecând
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
o altă realitate pe care o simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut deci în funcție de transcedență. Idolul nu înalță spiritul la o trascendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărurisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
pe care o simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut deci în funcție de transcedență. Idolul nu înalță spiritul la o trascendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărurisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul Apostol Pavel (I
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate și sacralitatea conștiinței, sunt poate doar copii. Copiii au atâta imaginație, inocența, credință, curiozitate și dorința de a vedea și înțelege ceea ce există dincolo de realitatea imediată, imanentă. De unde și speranța că metafizica are totuși un viitor. Insuși Iisus a spus:”Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate și sacralitatea conștiinței, sunt poate doar copii. Copiii au atâta imaginație, inocența, credință, curiozitate și dorința de a vedea și înțelege ceea ce există dincolo de realitatea imediată, imanentă. De unde și speranța că metafizica are totuși un viitor. Insuși Iisus a spus:”Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
calamități naturale. Istoria este o carte în care sunt strânse și consemnate episoadele unei evoluții dar și unei drame uriașe. Ea oferă un ansamblu neprețuit de învățăminte, de care din păcate generațiile succesive țin foarte puțin seama. Există o dreptate imanentă, după cum ființează și o forță de necrezut în rândul unor mici popoare care demonstrează unitate și voința de a face față unor teribile încercări. Există personalități care au marcat prin mintea și fapta lor în bine, dar uneori și în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
ca să strălucim iarăși în zori,/ zodie opusă umbrelor,/ acolo unde viii îi îngroapă pe morți,/ morții îi îngroapă pe vii, / și morții pe morți. Ori, ca să extindem registrul, se poate constata respirația unei anumite rigori etice, urmărită de o culpabilitate imanentă - fond obsesional prezent în opera multor scriitori moderni - ceea ce implică întemeierea substratului pe valoarea imediată a concretului, pe forța lui de a reconstitui ambianța materială a vieții, o valență poetică manifestată și în creațiile lui Uuno Kaillas, care, în „Casa
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]