547 matches
-
vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl poartă după dânsa, îi vorbește cu același farmec și nu-l părăsește noaptea târziu înainte de a-și fi luat angajamente pentru a doua zi. Eu cu Ioana, fatal, mereu în preajma ei. Cum nu bănuie nimic din toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastre, nu știu ce să spună. Am telefonat doctorului Bogdan, de data aceasta enervați și pe el. Și dânsul n-a găsit decât să exclame: "Fir-ar al dracului!" Pe doctorul Petroff aproape l-am certat, și a suportat cu o mutră imbecilă tot scandalul nostru. Apoi, tot așa bîiguind: "Eu tot febră tifoidă cred că este. Am toată încrederea în analiza făcută la Constanța (bulgar ipocrit!), dar cine știe ce s-a întîmplat, poate că nu s-a găsit nimic în momentul acela, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
facem injecții antitifice! Cum protestez energic împotriva acestei idei, căci e inutil să mai suportăm niște injecții cu efecte dezagreabile pentru o boală inexistentă, și pentru că mă irită contrazicerea Ioanei, ascultând pe doctorul Petroff, pe care îl găsisem până atunci imbecil, Ioana, ca de obicei, se încăpățînează cu atât mai mult în gândul ei. Și o bucată de timp uită complect de boala lui Viky, și toată discuția evoluează nu-mai dacă trebuie să ne facem injecții sau nu. La plecare am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau în ochi: "E oribil în aceste locuri păcătoase! Mori cu zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic. Mi-a devenit viața aci insuportabilă. De-aș pleca odată!" Luam instinctiv, ca pretext, boala unei pisici, ca să mă războiesc cu soarta pentru neliniștea în care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Max Nordau și Kropotkin, ca să se documenteze pentru scrierea sa politică: A morte do Dr. Sidonio. Cartea a apărut, într-adevăr, și e un tulburător document al pasiunii masonice de extrema stângă, așa cum se cristalizase ea într-un sărman criminal imbecil. Dar José Julio nu era singur. O lume întreagă lupta din umbră pentru salvarea lui. După doi ani e scos din închisoare și, sub protecția câtorva masoni de vază - Francisco Ferreira de Macedo, Antonio Rodrigues și alții - trăiește ascuns în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sine, în timpul mandatului ei. Pericolul imensul și mortalul pericol, acolo unde dictatura nu este în mod legal temporară, a fost că, mai devreme sau mai târziu, dictatorul cel bun a murit și a fost urmat de un tiran sângeros și imbecil, cu planuri de război și măreție personală. Eu voi fi un dictator benefic, nemuritor... Dayles credea, de asemenea, partea referitoare la benefic. De ani și ani fusese, în ciuda tuturor prietenilor și colegilor lui, singur în lume. Făcuse în 1944 greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
glume, Șefule, parafrază el convins totuși de adevăr. În momentul de față, brigada a reânceput lucrul la obiectivul din Calea Vitoriei și de aceea te rog să mă Însoțești până acolo. Pe drum am să-ți povestesc necazul cu acel imbecil paroh...!” Tony Pavone avea emoții bine Întemeiate. Cunoștea prea bine faptul: atunci când un obiectiv se află În atenția trepădușilor anumitor organe de partid ori ale guvernului, situația era delicată. Lingăii blidelor, din orice fleac de nimic făceau mare tărăboi cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoști bine munca mea...! Am atât de lucru Încât nu-mi pot permite o clipă de relaxare. Uneori doresc să ne refugiem undeva departe, eventual ascunși Într-o peșteră În adâncul pământului, să nu mai auzim de nimeni nici măcar de imbecilul meu anchetator...!!” Atena Însă,era greu de convins. Cu toate protestele lui Tony Pavone, a doua zi dimineața Atena Îl Împinse mai mult dela spate la policlinică unde doctorul după o sumară examinare Îi recomandă o sumedenie de analize medicale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
obliga la vreo introducere sau prezentare. - Da, domnule, îmi răspunse uscat, făcând vizibilă însă, printr-un joc necontrolat al privirii, dorința unei conversații izvorâte din nevoia de alungare a plictisului. Continuai într-o doară: - Cum e timpul acolo? (Ceva mai imbecil nu puteam să întreb.) - Tot ca aici, zăpușeală... - Și-ar fi fost nevoie de ceva ploaie, mai ales acum după război. Nu e ușor să ieși dintr-o calamitate și să intri în secetă, adică în altă calamitate, adăugai savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai care intra în cameră, imperial, până atunci așa ceva... Mă gândii deodată la Keti: exact acum 14 ani, la câteva sute de metri de aici... Apoi către tânăra profesoară, ca și cum nimic nu se întâmplase - căci îmi lipsesc spontaneitățile - rostii, aproape imbecil: - Cu ce să vă servesc? Dar ea, nemișcată, mă privi cu o fixitate caldă, pe care nu i-o cunoscusem până atunci: - Cu nimic, domnule judecător! Făcu o jumătate de pas, îmi luă iar fața în mâini și-mi sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
După mai bine de treizeci de ani, îmi dau seama, tot mai uimit, cât de nevolnice gânduri m-au cutreierat. Cât de fără de minte m-am avântat într-o lume ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți să-i impui nisipului când crezi că tu îi drămuiești prelingerea din pumnul tău încleștat? Când crezi că ții în pumnul tău deșertul întreg? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mulțumesc s-o pișc de fund și să-i cîntăresc cu mîna frumusețile. Avantajele experienței. — Amănuntele tehnice vă privesc, Însă acum nu vă pot aduce o femeie aici. Oi fi eu un ghiuj amărît și jegos, dar nu-s și imbecil. Asta o știu și eu. Mă mulțumesc să-mi promiți. — Și de unde știți că n-am să vă promit numai ca să-mi spuneți unde e Jacinta Coronado? Bătrînelul Îmi zîmbi, șiret. — Dă-mi cuvîntul dumitale și lasă problemele de conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dragă! Nimeni nu se apropie de ea. Și uită-te la nasul ei! Atât de mare și lat! Nu ca al nostru. În clubul lor se comportă cu dezinvoltură, sunt ei înșiși. Dansează, se pretează la tot felul de jocuri imbecile gen „casă-căscioară“, fără a fi nevoiți să suporte privirile ostile ale servitorilor și zeflemeaua ofițerilor tineri în drum spre clubul civil, unde nu au acces anglo-indienii. Pentru o vreme, se pot deda glumelor și versurilor. „Se spune că o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moșierului Trahanache sau avocatului Farfuridi, cum ar părea la prima vedere, deși la ei apare mai agravată. Pedagogul de școală nouă, Marius Chicoș Rostogan, polițaiul Pristanda sau pensionarul Leonida, fără să fie în societate pe treapta de sus, sânt la fel de imbecili ca și Dandanache, deputat, fără să fie însă asemănători cu el în alte trăsături. Toate aceste referiri cu privire la originalitatea lui I. L. Caragiale desigur că s-au mai făcut. Ele nu cuprind și nu epuizează totalitatea lumii caragialeș.ti, dar frumoase
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
parte a pământului sau daca ne ridicăm statui curând după aceea ciocanele cu aer comprimat încep să pârâie la baza acestor statui și le vor doborî fiindcă au fost ridicate datorită științei noastre de a specula ceea ce au în ei imbecil, oamenii, dar care își revin totuși repede îndată ce murim." "Și pe urmă? Cum te-ai trezit?" l-am întrebat. S-a trezit inundat de o imensă fericire. Așadar, nu fusese decât un vis! Și s-a culcat la loc. Coșmarul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la ispășire cei condamnați la vârtejuri pe tărtăcuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu știi că astea pe la paisprezece ani visează deja la bărbați?”. „Să nu glumiți cu așa ceva!” - făcea. „Dați-mi un briceag și-mi tai podoabele În fața voastră, decât să Îndrăznesc a gândi la așa ceva. Nu Înțelege nimeni că privirea aia imbecilă Îmi tulbură energiile și mă interzice? Nu mai pot, domnule! Mi-e teamă că o s-o strâng de gât, iar de pușcărie nu mi-e dor. Mă termină, domnule, ce nu Înțelegeți?” Până la urmă, Directorul i-a luat clasa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și m-a Împins, m-a azvârlit În sus din groapă ca dintr-o țeavă de tun. Alergam bezmetic, mă prăbușeam, mă ridicam și cădeam iarăși, din pricina Încheieturilor Înțepenite și a pâslarilor din picioare. Urlam, cântam, cuprins de o bucurie imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul Băloi, un tâmpit fără pereche, sufeream Încă de veselia aia. I-am somat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
începător, zău așa, fără nici o strălucire, o jignire pentru nebunie,zău așa, o ofensă nemeritată, zău așa. — Ai venit de mult, Tolea? Parcă te-am întrebat ceva... Nu, nu venise de mult, dar cum să răspunzi la o întrebare așa imbecilă, când doctorul Nebunescu măsoară timpul după lichidul din sticlă, parcă prietenul Courvoisier ar fi clepsidră, auzi, clepsidră! Așa că domnul Dominic uitase să răspundă întrebării, are el jocul lui, să-l facă pe domn’ doctor să spună întâi ce are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i se pare o glumă. O golănie, o șmecherie îndreptată împotriva lui, bietul captiv. D-aia, frivolitatea... într-o dictatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu reușise să învețe nici măcar elementele de bază ale unei activități economice. Se bazase pe țâfnosul Smith pentru a-și alimenta extravaganțele și poftele (petrecerile opulente și dineurile cu câte două sute de persoane, avioanele particulare și automobilele cu șofer, pariurile imbecile pe talente de mâna a doua sau a treia, stipendiile lunare pentru artiști ale căror lucrări nu se vindeau), dar gâsca se prăvălise ca un bolovan în Mexic și nu avea să mai facă niciodată ouă de aur. Acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aproape în patru labe. Ce căutați? a zis într-un târziu. Cheia de la cameră. De la Sevgin? Aoleo, e nasol dacă i-ați pierdut-o, nu vă mai lasă aia să plecați... Țârțâc râdea spunând asta, cu un fel de veselie imbecilă, mai mult în ochii mici de tătar decât în gura fără dinți. Că finalul istoriei a fost fericit, cheia argintie-strălucitoare atât de mică, parcă ar fi fost anume făcută să se piardă, s-a găsit (dar, vorba ceea, ce cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
extraordinar faptul cè voi fi angajat exact în profesiunea mea de programator, se pare cè i-am convins pe cei de la Microsoft de profesionalismul meu! Când vrei sè pleci? mè întreabè ea cu o voce stinsè, voi fi un mare imbecil dacè voi închide telefonul trecând peste aceastè voce de femeie rènitè, dar eu sâmbètè?! Mè mai întreabè dupè nu știu-l meu când ar putea sè mè vadè, o întrebare-rugè, Matei! Speriindu-mè de cruzimea cu care as vrea sè lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în rahatul lor. Sunt împărțiți în niște grupuri de interese, cu legi de un rafinament și o duritate arătându-i pe deplin maturizați după cum se toarnă unii pe alții jupânului mare, directorul Foloștină, laolaltă cu profesori și supraveghetori, încât prea imbecil să fii ca să nu-ți dai seama că nu mai sunt copii, copiii pentru care Dumnezeu ar mai ține lumea... N-aveai decât să suspini în veci după Milică, Rafaele, și după harul acelei mile și iubiri resemnat surâzătoare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]