868 matches
-
cea care poate acționa adeseori singură. Dar aceste mijloace sunt ineficace În raport cu activitățile interioare, cu convingerile, sentimentele sau cu trebuințele reflectate, În aceste cazuri, agentul este singurul care poate acționa, dacă acceptă ideea că a comis o injustiție sau o imoralitate și, În consecință, În el se naște remușcarea; cât despre alte persoane, acestea nu pot acționa decât prin convingere, ceea ce exclude ideea unei forțe materiale sau chiar pe aceea a unei presiuni sociale violente. Este deci imposibilă aplicarea regulilor juridice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
despărțea de el. De câțiva ani era plecat la muncă în Libia. Îi aducea bani adevărați. Cu un an în urmă venise acasă. La câteva luni după plecarea soțului, tot blocul aflase că Merluța era gravidă. Nu o bănuiam de imoralitate. Eram geloasă pe Svetlana, prietena mea din alt bloc, care ne aducea carne de la abator și care mergea de două ori pe vară la Mamaia, la nudism, iar când venea acasă își primea musafirii doar în bikini, fără sutien. Arăta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zice că nu? Numai ce fel de repertoriu? Uzez de paciința publicului pentru a-i înșira aice o listă a averii noastre dramatice. 1-. Comediele d-lui V. Alesandri - pline de spirit, însă pline, partea cea mai mare, și de imoralitate, cele mai multe apoi prea local scrise, amestecate cu grecește, cu armenește, cu ovreiește, cu nemțește, cu rusește, în fine adeseori un galimatias peste putință de a fi înțeles de românii de dincoace de Carpați. Cu asta să nu creadă cineva cumcă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să alegem comediele, cari, cu toată frivolitatea lor, respiră pe fiece pagina o mulțime de spirit, de caracteristică și de viață palpitantă; pe când dramele d-lui Bolintineanu nu au nici un fond de viață, ba încă adesea respiră un fel de imoralitate crasă și grețoasă. (Vezi d. e. Ștefan-Vodă cel Berbant). Cauza căderii celei adânci a d-lui Bolintineanu în aceste creature pare a fi împregiurarea cumcă a aruncat ochii pe geniala acuilă a Nordului: pe Shakespeare. Într-adevăr, când iei în mână
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
episcopi atei, cari 'și țin metrese, e un făpt ce nu uimește pe nimeni, dar că d. Maiorescu, în locul lipsei absolute de religiune pozitivă, cearcă a pune principii filozofice morale pentru a așeza stavilă unei necredințe oarbe și [2a]2 imoralității născute din ea, asta este o crimă. Dacă direcția literară către care am onoarea a mă alătura ar profesa cosmopolitismul ar trebui ca tot ce-am scris și vorbit cu să fie scris și vorbit în sens cosmopolit. Am scris
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mahala, și-apoi, de ce n-a vrut să lase copilul dacă se jură că-i numai al meu, că pe soț nici nu-l mai poate suferi?!... Ce va zice Doinița cînd va auzi că-s destituit pe motive de imoralitate?, la care, evident, or să se adauge și altele, chiar și vila... Aș vrea să fie studentă atunci, să nu fie aici, să audă șușoteli în urma ei. "Leit Aglaia." Aglaia... Avea un an, un an și ceva cînd am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poreclească Ion Femeie, ca să-i tăvălească prin tină răutatea pe care o dovedea cu cei ce se dedulceau la braconaj. Pe când era tânăr, Directorul izbutise - prin cine știe ce noroc, căci mită nu se pricepea să dea și credea cu tărie În imoralitatea celui ce-o oferea, mai vinovat decât cel ce o primea - să-și cumpere o armă de vânătoare nouă, spre adânca invidie a vânătorilor din sat, care băteau câmpurile ținând În mâini niște pocnitori străvechi, decolorate, cu sistemele de Închidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a se bucura de îngrijirea părinților, chiar și în această situație în care părinții trăiesc despărțiți. Uneori, interesul copiilor minori impune soluția ca ei să nu fie încredințați nici unuia din părinți, datorită unor motive temeinice, care sunt, de cele mai multe ori, imoralități în comportarea părinților, situații în care ei sunt încredințați unor rude sau altor persoane, dar numai cu consimțământul acestora, ori unor instituții de ocrotire. Legea arată o ordine de preferință sub această formă de enumerare, dat fiind că este de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
mai ești client,pur și simplu. Revenind la contextul inițial invocat al dezbaterii despre morală,trebuie să spunem că ne aflăm în mod clar în fața unui atac pe care l-aș califica drept amoral și nu imoral. Spun asta pentru că imoralitatea presupune o anumită cunoaștere a situației în care te afli,o asumarea a distincției dintre bine și rău, pe când amoralitatea este o stare, o ființare, în afara binelui și răului, nespecifică ca dimensiune culturii iudeo-creștine, căreia aparținem. Dacă nu suntem nihiliști
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și asupra cărora oamenii au convenit. Omul imoral este omul care cunoaște acest set de reguli și care le asumă în mod parțial, pervertit, în funcție de interesul său individual. Omul imoral se crede a fi deasupra semenilor săi, și de aceea imoralitatea, sau nerespectarea legii în mod voit, drept conduită, trebuie aspru sancționată. Morala este chemată să asigure echilibrul în interiorul organizării sociale, acel echilibru în care bogatul îl respectă pe cel sărac, iar cel sărac recunoaște bogăția celui bogat. Prin morală omul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
marile sale calități de inimă și inteligență. E un Don Quijote bucureștean, acest poet care iubește și crede într-o cocotă, căreia îi scrie poeme abstracte (și de excelentă calitate, dealtminteri), se luptă cu mizeria și cinismul, gândește furtunos și atacă imoralitatea, desfrâul, prostia... Fără îndoială, este un tip superior, dar se face vinovat de atâtea naivități, încât și nouă ne vine greu să i le iertăm."95 În ceea ce îl privește pe Fred Vasilescu, el este persona în spatele căreia se ascund
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
altfel decât predecesorii, acceptă începuturile simbolismului și ale impresionismului, dar critică decadența spre care s-au îndreptat și consideră expresionismul o aberație, conchizând cu glas înalt că „aceste curente bolnave” nu aduc decât „chaos, dezordonare în formă, obscuritate în fond, imoralitate în duh și carne”, toate cu grave efecte antisociale. Bun cunoscător al limbii și literaturii germane, T. face câteva cercetări de literatură comparată, încercând să prezinte receptarea unor autori în România. Cea mai reușită este Heinrich Heine și heinismul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
accentuată ca în alte instituții. Așadar, moralitatea se afla în suferință. Informările trimise la serviciul de cadre și la organele de partid nu numai că deformau mult faptele reale, dar nu rareori inventau deficiențe inexistente. Pe lângă acest aspect, exista și imoralitatea de ordin erotic. Nu puține erau cadrele care își șantajau studentele care le cedau pentru un examen. Chiar la universitatea din Iași un prorector, deși puternic în partid, a trebuit să fie destituit pentru tentativă de viol. Aici iar e
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
inclusiv de existența unor ochi care te privesc cu suspiciune, gata oricând de reclamații răuvoitoare. Totul obliga la atitudine și comportament duplicitare. Ne înăbușeam indignarea față de incompetența suficientă și agresivă, față de superficialitatea profesională, de nedreptățile mereu prezente, uneori și față de imoralitatea neobrăzată. Spiritul de înaltă exigență științifică era subminat de continua îndoctrinare grosieră și de lipsa unei informări științifice corespunzătoare. Continuitatea concentrării asupra unor probleme științifice dificile era mereu întreruptă de obligativitatea unor ședințe sterile, lipsite de orice legătură cu preocupările
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
declinul regimurilor socialiste din Est este cauzat de pierderea legitimității, a încrederii din partea elitelor și a unei părți semnificative a populației. La baza acestui fenomen nu s-ar afla în primul rând nemulțumirile față de condițiile economice, ci cele referitoare la imoralitatea regimului (corupție, lipsă de corectitudine, minciună etc.). Principalul actor al nemulțumirilor este considerat de autor noua clasă de mijloc - în sens cultural, educațional și al stilului de viață - ce ia naștere în aceste societăți o dată cu modernizarea economică, clasă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un set mai larg de observații, față de cei cu o educație limitată. Intelectualii din mediile literare și artistice au jucat un rol important, ajutând membrii clasei de mijloc, cărora li se adresau operele lor, să înțeleagă și să-și explice imoralitatea sistemului. Ei aveau nevoie de acest auditoriu receptiv, însă activitatea lor a distrus comunismul est-european” (1999, p. 49). Una dintre concluziile lui Chirot este că, o dată cu creșterea capitalului educațional, una dintre principalele cauze ale revoluțiilor viitoare va fi cea morală
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în fața distribuției sărăciei ca element delegitimator, acordăm prioritate cauzei morale. Fără îndoială, în realitate, lucrurile sunt mai complicate și e greu de stabilit o prioritate. Aș spune doar că rândurile de așteptare constituie o mărturie cotidiană a injustiției sociale, a imoralității regimului („una spune și alta face”), a încălcării contractului fondator. Ceea ce constituie o premisă serioasă a delegitimării regimului din pricini morale, mai ales în ochii cetățenilor convinși de justețea ideologiei comuniste. Într-o anumită măsură, nu existența cozii este cea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cel mai probabil este că încrederea în persoanele care conduceau, mai ales în clanul Ceaușescu, era mult mai mică decât în instituții sau în ideologia comunistă. Acolo unde nu mai există încredere și nici interes (ca în cazul nomenclaturii), perceperea imoralității sistemului creează insatisfacție, dezgust și ostilitate sau revoltă, ce e mai mult decât lipsa de încredere, aspect asupra căruia nu m-am oprit deloc. Fenomenul cozii focalizează atenția asupra inechității distribuției bunurilor centralizate de sistem ca sursă a imoralității regimului
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
perceperea imoralității sistemului creează insatisfacție, dezgust și ostilitate sau revoltă, ce e mai mult decât lipsa de încredere, aspect asupra căruia nu m-am oprit deloc. Fenomenul cozii focalizează atenția asupra inechității distribuției bunurilor centralizate de sistem ca sursă a imoralității regimului, considerând că regimul se legitimează, în primul rând, de la principiul justiției sociale. Ceea ce echivalează cu a spune că nu sărăcirea populației este sursa imoralității, ci distribuția inechitabilă a stocului redus de resurse (a „sărăciei”). La nivelul simțului comun, situația
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
deloc. Fenomenul cozii focalizează atenția asupra inechității distribuției bunurilor centralizate de sistem ca sursă a imoralității regimului, considerând că regimul se legitimează, în primul rând, de la principiul justiției sociale. Ceea ce echivalează cu a spune că nu sărăcirea populației este sursa imoralității, ci distribuția inechitabilă a stocului redus de resurse (a „sărăciei”). La nivelul simțului comun, situația este sintetizată în formula „sărac, dar cinstit!”. Într-adevăr, în interviuri deseori statul la coadă (sau, mai curând, magazinul special) este asociat cu o „nedreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a înfiera, a insulta, a desconsidera. De la purceii contemporani ai lui Horațiu, și chiar din timpul vieții lui Epicur, Grădina era considerată drept un spațiu al perdiției, un lupanar, un loc rău famat, o tavernă în care domnesc desfrâul și imoralitatea. Diogene Laerțiu menționează epitetele infamante colportate pe seama filosofului: grosolan, vulgar, lacom, bețiv, cupid, proxenet, necinstit, hoț de idei, libidinos, vinovat de a-și fi prostituat fratele etc. Această caricatură traversează secolele, servind la discreditarea operei și a gândirii. Când, la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
perfecționezi în cursul vieții pentru că nimic nu-i este cu putință omului supus bunului plac al lui Dumnezeu. Numai el deține puterea grației divine, a mântuirii sau a damnării. Faptele nu contează deloc. Această opțiune metafizică deschide poarta desfrâului, necuviințelor, imoralității! Iată mizele dezbaterii: Dumnezeu există, omul nu este liber, el se mulțumește să se supună, nimic nu ține de voința sa, așadar el nu este nici vinovat și nici responsabil. Or, așa concluzionează și Frații și Surorile Spiritului Liber... Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai oprit de-a lungul râului. Niciodată. Însă el stătea acolo, în fiecare duminică. Cum să ignor faptul că era acolo pentru mine. Nu-i spusei nimic lui tata. Începui să visez la străin, noaptea, ziua. Iar în visele mele imoralitatea și morala se amestecară astfel încât în curând deveniră inseparabile. Împlinii douăzeci de ani117. ▪ 2.3. Studiați folosirea prezentului, raportându-l la ansamblul sistemului enunțiativ din acest text (romanul lui Daudet este scris la persoana întâi singular + perfectul simplu, însă în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]