394 matches
-
primul rând, este acela de a fi „una din verigele de unire ursite a relega activitatea ei (a gintei latine) cu aceea a gintelor slavă și maghiară”. În aceste condiții, În ceea ce-i privește pe românii ardeleni, principalul inamic rămâne „imperatorul Austriei”. El „desunește ca să poată Împărăți”, „vă zice că naționalitatea voastră este resbelul cu maghiarii și credința către dânsul”. Unirea eforturilor românești cu „slavul și maghiarul, italianu și grecu” constituie singura soluție viabilă. Desigur, Mazzini XE "Mazzini" știe prea bine
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
avut încotro și s-au supus, iar prima măsură luată împotriva lor a fost de a-i deporta, în felul acesta a pacificat zona. În urma acestei victorii Tiberius a fost avansat la gradul de comandant suprem, a primit titlul de imperator și a devenit din nou consul. De asemenea, a fost invitat conform unui vechi obicei, ca înainte de investirea sa în funcție să publice un edict și, în plus, a fost onorat prin celebrarea triumfului. În ianuarie anul 7 î. Hr. și-
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Fățiș nu lăsa să se vadă nimic din ura ce le-o purta, ci dimpotrivă, i-a adus multe laude în Senat lui Germanicus și a propus să se organizeze sacrificii publice în cinstea faptelor sale de arme. Tensiunile dintre imperator și Senat erau o trăsătură definitorie pentru dinastia IulioClaudiană, și această întâlnire anunță că armistițiul temporar păstrat pe timpul lui Augustus se apropia de sfârșit. Cauza întârzierii era că vedea din toate părțile primejdii amenințătoare încât el spunea deseori că ține
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
cu titlul de împărat, nici de 76 părinte al patriei, refuzând așezarea coroanei civice în vestibulul palatului său, fiind doar de trei ori consul. Nu accepta să fie chemat cu numele de ”stăpân”, de către cetățenii liberi, nici cu acela de imperator cu excepția soldaților. A refuzat cognomenul de ”Părinte al patriei”, și nu și-a adăugat la titulatură pe cel de ”Augustus”, dar nu se supără când cineva i se adresa astfel. Îi plăcea să se intituleze ”Caesar”, câteodată ”Germanicus”, în cinstea
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
dar nu se supără când cineva i se adresa astfel. Îi plăcea să se intituleze ”Caesar”, câteodată ”Germanicus”, în cinstea faptelor de arme ale lui Germanicus. ”Princeps Senatus”, în sensul vechi al cuvântului. Foarte adesea reprta: ”sunt stăpân de sclavi, imperator al soldaților, dar princeps al celorlalți cetățeni”. Își exprima de asemeni dorința, de câte ori se ivea prilejul, să trăiască și să domnească atâta timp căt va fi în stare să fie de folos obștei. Pe senatorii sărăciți, care din această cauză
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
are aceeași greutate ca biruința de la Posada, desăvâr- șind-o. Din acest moment, în titlul voievodal apare și calificativul de samodârjeț, echivalent al atributului imperial bizantin autocrator, cu egalul său românesc "singur țiitor". Calificativul are aceeași semnificație cu formula rex est imperator in regno suo, care cu numai un secol mai devreme își făcea apariția sub pana juriștilor regilor Franței, ca o afirmare a puterii depline a suveranului lor. Putere deplină pe plan intern, unde deține toate atributele unei autorități quasi-imperiale, putere
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și focalizator al unor privilegii, devine altceva, o figură asemănătoare zeilor, cu supunerea totală pe care o pretind. Dar aici trebuie să intervină o nuanță: nu o zeificare cum o Întâlnim la romani În perioada care Începe cu Augustus, când imperatorii erau adulați pe altare; cum o știm, religia la romani avea aparența unui cult fără o prea mare participare, fiind mai mult o respectare a unui anumit ritual. În Asia și la popoarele sale, acest „cult” al celui predestinat de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
princeps aegre fert hoc; deinde non vult restituere ea quae erant Ecclesiae et Episcopi dicens haec verba: sub planta pedia imperii Turcarum, terram non germinare, nec gramen nasci solere... Ipse princeps pecuniam exigit pro tributo; immo aiebat princeps quod me imperatori Turcarum vel coactum Constantinopolim mitteret. Spunea că era infirmae valetudinis, motiv pentru care îl ruga pe Papa să trimită un Vizitator Apostolic ori să numească un alt Episcop titular ori in partibus pentru a se îngriji de acea dioceză mizeră
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
de onoarea Imperatului, de amoarea patriei și de placerea lui Dumnezeu și a oamenilor (p. 110). Patriotismul este definit în termenii unui civism al cărui virtute principală este loialitatea față de dinastie. Se pot observa puternice similarități punctuale între obligațiile față de Imperator detaliate de Carte de cetire seaé Legendariu românesc și îndatoririle patriotice față de Stăpânire listate de Catehismul lui Aaron Florian. Ambele materiale didactice, puternic îmbibate de ceea ce în psihologia socială se numește status quo bias, îndeplinesc rolul unor instrumente ideologice de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai este localizată geografic ca avându-și originea în Roma, ci teritoriul Daciei devine cadrul spațial de referință. Laurian (1870) scrie de fapt o istorie a Daciei care începe dinainte de venirea romanilor, trece prin diferite "stări" succesive ("starea Daciei sub imperatorii Bizantini"; "starea Daciei sub domni independenți"; "starea Daciei după căderea Constantinopolului" etc.), încheindu-se cu starea Daciei sub domnia lui Carol I. Dimensiunea teritorială (dacică) ia locul dimensiunii etnice (romane) ca ax central al istoriei poporului român, însă această substituție
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mută cum se crede. Ea reușește să vorbească și să-mi comunice o senzație dureroasă de leșin, de fiecare dată când îmi lovesc de ea picioarele goale. Natura poate să se manifeste și cu agresivitate. Depinde cum o abordezi. Indiferență Imperator, câinele meu, mă privește atent și binevoitor. De câte ori îl chem, își ciulește urechile, gata să alerge în întâmpinarea mea, prietenos, și să-mi sară cu labele de dinainte pe piept. Dar nu mai am puterea să mă joc cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
erau brazi, molizi aurii și pini. Am întâlnit păsări ciudate, de culori foarte variate, am auzit glasul cerbilor și grohăitul înfundat al mistrețului. Mie mi-era frică, dar Aia mă încuraja foarte sigură de ea; luaserăm și câinele cu noi. Imperator alerga înainte și, la cea mai mică alarmă, lătra, căutând să pună pe fugă jivinele cu care ne intersectam. Ne-am oprit obosiți într-o pajiște luminată, în care iarba nu fusese niciodată călcată de picior de om: cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a eternitate. Poate că aici, la umbra răcoroasă, aerul curat și proaspăt ar putea să ne scutească trupurile de grozăvia degradării. Aia ghicește aceste gânduri ale mele, privindu-mă în ochi; cheamă câinele și-i arată o vizuină de cârtiță. Imperator începe să latre așa de tare, încât îmi umple auzul cu pocnetele lătratului lui. Nu mai reușesc să spun nimic grav; intenția de a-i dezvălui Aiei gândurile mele sumbre se destramă. Ea mă privește poznașă și surâde. Apoi îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spre care dă fereastra, am început să pun flori. Mi-am găsit și un câine, unul vagabond cu părul aspru și cu ochii plini de lumină. E puternic și foarte demn: se comportă regal, aș putea spune. L-am numit Imperator. În curte crește un stejar mare, de peste o sută de ani. Adesea trunchiul lui e străbătut de nesfârșite șiruri de furnici care mă deranjează la culme, prin monotonia mersului lor geometric. Aș vrea să le strivesc una câte una, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
arunca voios în toate direcțiile, alergând după pescărușii ce zburau la mică înălțime. Deodată mi s-a părut că ne-am dedublat și că, în fața noastră, mergea același cuplu, adică tot eu și cu un câine ce semăna perfect cu Imperator. La un moment dat s-a întâmplat un eveniment tragic la care am fost participanți direcți toți cei patru: adică cei doi inși ce eram eu în dublură și doi câini identici ce-l dublau pe Imperator. Cele patru imagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
semăna perfect cu Imperator. La un moment dat s-a întâmplat un eveniment tragic la care am fost participanți direcți toți cei patru: adică cei doi inși ce eram eu în dublură și doi câini identici ce-l dublau pe Imperator. Cele patru imagini s-au intersectat rapid, suprapunându-se fără ca eu să mai pot să le controlez. Atunci am fost obligat să asist la propriul meu înec. Ne-am apropiat concomitent de un șanț plin cu apă și priveam uimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am fost obligat să asist la propriul meu înec. Ne-am apropiat concomitent de un șanț plin cu apă și priveam uimit la acea dedublare bizară; priveam în oglinda apei și nu înțelegeam cum eu însumi veneam din partea opusă cu Imperator, îndreptându-ne spre acel șanț. Nu eram atent și cădeam în apă cu câine cu tot, zbătându-mă ca să mă salvez; ni se vedeau corpurile cum se scufundau, pe urmă doar capetele, apoi și capul câinelui, rămas deasupra mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am pipăit hainele umede și am văzut că dublura mea dispăruse, probabil se înecase. Mă salvasem de la înec. Mi se arătase probabil cum voi pieri. Cel mai rău îmi părea de câinele meu. Dar când m-am uitat în jur, Imperator se juca mai departe fugărind păsările ce căutau resturi de pești morți printre algele putrede. Voluptas Aia mi-a citit, din manuscrisul Metamorfozelor, versurile în care Zeus, îmbătat de nectar și satisfăcut de amor, își manifestă plăcerea dinaintea soției sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
procesiune. N-am urmat sfaturile ei; am mâncat cât și cum nu trebuie și am ajuns să nu mă mai pot mișca. Picioarele nu mă mai ascultă și nu-i nimeni care să mă ajute. E numai câinele aici... Dar Imperator e-n stare doar să latre când se apropie cineva străin de ușa mea. El nu știe să mă îngrijească. Sufletul meu Știu că va trebui să mor în curând. Sufletul meu va ieși din trup și va mai rătăci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Vâna poetică a secat și descrie întruna același peisaj, în care nu se petrece niciodată nimic nou: soarele care răsare, valurile mării, arborii, păsările ce zboară împrejur, mulsul oilor, balega pe care calc. Și ce să mai spun de câinele Imperator, de pisică și de obsesia mea zalmoxiană? Toate astea nu sunt decât semnale ce vorbesc de sfâșierea și slăbiciunea unui om singur. Totuși, a existat o rază de lumină în monotonia existenței mele: Aia. Fără ea aș fi dispărut imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îmbrăcat într-un costum de teatru, versurile despre sfârșitul Ilionului" ("Troiada"). Scriitorul grec Dio Cassius (155-către 235), în a sa Istorie romană, acuza și mai mult trăsăturile celui care, în definitiv, nu era pentru el decât un fel de Ubu imperator. Personajul Nero din romanul lui Henryk Sienkiewicz (Quo vadis, 1896), "monarh înfricoșător", este în mod evident o caricatură care se inspiră din Suetoniu și Dio Cassius. Pe urmele scriitorului polonez (laureat al premiului Nobel în 1905), o întreagă literatură și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Gulden und Rosen Kreutsez, tratat practic de alchimie și care conținea cele cincizeci și două de reguli ce guvernau ordinul. Constituția prevedea că ordinul nu putea avea mai mult de șaizeci și trei de frați și era condus de un Imperator ales pe viață. Cele două centre ale ordinului erau Nuremberg și Ancona. Această lucrare pare a fi fost influențată de Echo der von Gotthocherleuteten Fraternitet a lui Julius Sperber (1615) și Themis Aurea (1618) a lui Michael Maier. Unele reguli
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
particularitățile legilor fizicii ale universului și, în meditațiile lor, au înțeles gândirea umană și relațiile sale cu Cosmicul. Mulți dintre ei au fost în același timp francmasoni. Sir Francis Bacon (1561-1626), eseist, filosof englez și om de stat, a fost Imperator al Ordinului Rosicrucian în Anglia. Titlul de Imperator este conferit tradițional celui mai înalt ofițer executiv al Ordinului Rosicrucian. Sir Francis Bacon a fost recunoscut ca unul dintre cele mai mari genii literare. Mulți cursanți cred sincer, din cercetările lor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor, au înțeles gândirea umană și relațiile sale cu Cosmicul. Mulți dintre ei au fost în același timp francmasoni. Sir Francis Bacon (1561-1626), eseist, filosof englez și om de stat, a fost Imperator al Ordinului Rosicrucian în Anglia. Titlul de Imperator este conferit tradițional celui mai înalt ofițer executiv al Ordinului Rosicrucian. Sir Francis Bacon a fost recunoscut ca unul dintre cele mai mari genii literare. Mulți cursanți cred sincer, din cercetările lor, că el ar fi fost autorul pieselor shakespeariene
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]