1,160 matches
-
han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai sfârși. Barzovie-Vodă, cât de întristat era, prinse a zâmbi și se îndreptă imperceptibil din șale. — Cu mare plăcere! - zise el căutând cu ochii. Dar unde este? Iovănuț se dădu la o parte și din spatele lui răsări Huruzuma. Ea veni cu capul plecat, își îndoi mărunt genunchii în fața lui Barzovie, apoi îl privi numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îN CARE POVESTITORUL, FOLOSIND TEHNICA ROMANULUI DORIC, ARATĂ UNELE GÂNDURI ALE PERSONAJELOR Nu departe de bi-vel-logofatul Drăguțescu ședeau, cum se și cuvenea, mitropolitul Nazazarie, preacuviosul Metodiu, vistiernicul Ximachi și Iovănuț. între două înghițituri lungi de pelin care-i provocară o imperceptibilă expresie de mulțumire, mitropolitul se întoarse binevoitor spre Metodiu. — Am auzit, cuvioase, c-ai fost la papistași. E adevărat? — Adevărat, prea-sfinția-ta. Am fost. — Foarte bine, foarte bine - zise Nazazarie, care se ferea să facă politică. Peste masă, în fața lui Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la mijloc putea fi și mâna altora. Nu mult în dreptatea lui Ramza-pașa, vistiernicul Ximachi își ștersese buzele subțiri, vinete și se plecă spre urechea lui Metodiu. — Preacuvioase - șopti demnitarul - aveam noi o vorbă. — V-ascult - spuse Metodiu, ferindu-se imperceptibil de duhoarea ce ieșea din gura fanariotului. — Din câte văz eu - continuă încet Ximachi - ospățul nu mai ține mult; curând vor fi chemate astea, cum le zice, să danseze, și eu sufăr cu inima: voi pleca. Așa că înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La ora când scriem aceste rânduri, bătrâna doamnă Potoțki, tenacea locuitoare a aripii de vest a castelului, va fi fiind de mult oale și ulcele. Nepăsătorul timp a trecut peste amintirea domniei-sale, albindu-i oasele, șlefuindu-i vertebrele, subțiindu-i imperceptibil metacarpienele. Ierburi înalte, flori de românită, fragile păpădii au crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare, de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele, îngrășând pământul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar acum se hotărâse să intervină, deoarece subiectul era legat direct de munca sa. Iar asta înseamnă că n-am fi greșit deloc drumul, pentru că instrumentele noastre ne permit să stabilim via satelit și cu o marjă de eroare aproape imperceptibilă locul de pe glob în care ne aflăm. Laila, Aisha, Gacel și Suleiman se uitară unul la altul. Se vedea că ori nu înțeleseseră ce spusese francezul, cu toate că vorbeau limba cu destulă ușurință, ori li se păru atât de absurd, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
privirea, dar din nou nu zări nimic. Nimic, nimic. — Ăsta e sfârșitul...! de-abia îngăimă. Încep să înnebunesc. Dar pentru a treia oară, ceva luci printre pietre. Grăbi pasul și se îndreptă direct spre acel loc, nutrind un soi de imperceptibilă speranță - dar când ajunse la locul cu pricina, căzu în genunchi, lăsând să-i scape un geamăt răgușit. Vântul capricios se distra cu o cutie de răcoritoare și, de fiecare dată când fundul ei argintat reflecta razele soarelui ce începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă. Încerc senzația unei profanări, a violării unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii. Doctrina oficială se insinuează aproape imperceptibil În cuvinte alterîndu-le sensurile originare, ba chiar transformîndu-le monstruos În reversul lor. — Nu crezi că pui prea multă patimă În problema asta? Recuzita oratoriei politice e plină de termeni sacri, cum spui, care ascund de fapt cu totul alte intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lucru interzis, dar muncitorii nici nu mă văd. SÎnt Învățați cu oamenii care intră acolo fără nici o treabă, ca și cum ar căuta ziua de ieri. Privesc țevile acelea Înguste prin care se scurge cimentul spre gura betonierei. Simt În vibrația lor imperceptibilă rumoarea acelor particule Împinse În jos, zbaterea lor, o rezistență slabă, nesigură, Înăbușită. Acolo sus, Într-o cabină Închisă, se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există nici o toleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îl va pune În fața tînărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n-a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atît cît să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atît de imperceptibilă Încît doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sînt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sînt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și alineatele lor, expuse cu o așa fluență încât părea că locuitorii orașului cu vârstă de vot, trecuseră, cu toții, printr-un curs intensiv despre legile electorale, atât naționale, cât și străine. Pe măsură ce treceau zilele, într-un mod la început aproape imperceptibil, începu să se observe că vorba alb, ca ceva care ar fi devenit obscen sau care suna prost, înceta să mai fie folosită, că oamenii se serveau de ocolișuri sau perifraze ca s-o înlocuiască. Despre o foaie de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea părea să accentueze chinul rănii sale extraordinare, ca o umbră care Începuse să i se lase Încetul cu Încetul peste trăsături, Însemnându-le cu riduri imperceptibile. O expresie neliniștită Înlocuia treptat Împăcarea pe care o transmitea puțin mai Înainte, de parcă, după scurta-i ședere printre Îngeri, acea revenire la convulsiile vieții o umplea de durere. Călugărul se pare că observase și el acele semne de umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pot să fac pentru domnia ta, priorule? - Dumneata știi totul despre acest oraș. Cine și cât dă, cine și cât datorează. Și, mai cu seamă, activitățile ce se desfășoară aici, cine le Îndeplinește și unde. Celălalt Își miji ochii, cu o imperceptibilă grimasă de mulțumire. Apoi se feri printr-un zâmbet ușor. - Ești prea generos În a-mi lăuda umilele Însușiri. Mai curând breslele, cu registrele lor de zonă, sunt cele care țin socoteala precisă a activităților desfășurate de membri, În diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jos, ca și când omul și-ar fi petrecut o bună bucată de vreme adâncit În munca sa. - Se pare că vezi prin beznă, ca pisicile, exclamă Dante surprins. - Pasul dumitale e ușor, și totuși are un sunet inconfundabil. Priorul se deplasă imperceptibil de-a lungul muchiei de lemn, Încercând să zărească, la lumina slabă a lumânării, ce anume scrisese Marcello. Bătrânul, tot fără a-și ridica pleoapele, tresări supărat. - Nu te mai tot Învârti În jurul meu și șezi odată la masă. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care să Îi poată sugera o soluție. Apoi Îi veni o idee. Acel nouă. Numărul care, potrivit bătrânului Marcello, le unea destinele. Reîncepu să apese cupa pe masă. La a cincea Încercare, pe fund se deschise o crăpătură, care era imperceptibilă dacă cupa ar fi fost plină. În acest mod, vinul intra În contact cu otrava ascunsă În piciorul vasului. Ori de câte ori cupa era așezată pe masă, mecanismul ascuns Înainta cu un pas către moarte. Acest lucru ar fi Înșelat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când se așeza pe-un scaun, își mișca aproape invizibil curuțul ăla mare și-și freca labiile, lindicul, doar-doar. Mergeam la vreo petrecere, că începuserăm să ieșim împreună în lumea artistică a orașului, o vedeam cum se mișca pe scaun, imperceptibil aproape, i se învinețeau buzele de concentrare și, după un timp, ofta încet, ușurată, eu turbam de ciudă, nu mi se mai întâmplase așa ceva cu vreo femeie. Și cunoscusem destule. Femeia mea ca un măr abia copt a rămas însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ne mai vedem niciodată ca acum... Uneori am un ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare. Amory, ușor răgușit, a continuat: — Am fost atras de o mulțime de oameni - de fete - și cred că și tu ai fost... de băieți, vreau să spun, dar tu... Întrerupându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să-și ia zborul. Simți că Sorinel îi va fura până și tragedia morții ei. Se apropie de Mariana. Unde o putea arunca nemernicul? În brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a Iadului american se perindă într-o secundă prin fața ochilor lui Mișu. Nu, vie sau moartă, Mariana va pleca doar împreună cu el! Îl prinse de la spate pe Sorinel. Mișu nu-l putea pipăi, dar văzu cum Mariana se lasă încet, imperceptibil, în jos, atingând din nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fi provocat deja o ușoară toropeală. „Un curcubeu În sufletul dumneavoastră“, așa mă anunțase Porcușor. Un curcubeu? Nu vedeam nicăieri nici un curcubeu, nici În suflet, nici pe ceafa lui Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția corpului, chipul ei Își modifica expresia, transmițând o infinitate de nuanțe. Fie enervată, fie melancolică, fie Încruntându-se cu un aer de superioritate, expresia i se transforma imperceptibil. Îmi dădea impresia unei femei instabile și, tocmai de aceea, oarecum periculoase. Nu era genul de femeie pe care să o vezi În reclamele de la televizor sau În pictorialele sexy din reviste, Însă nici n-ai fi Întâlnit-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
confunda cu peisajul, mi-am dat seama că locul acesta lăsat În paragină era complet deschis, accesibil oricui. Am venit cu taxiul până aici, dar nu am văzut nici un râu sau vreo barieră, nici ziduri sau vreo poartă, și totuși, imperceptibil, am pătruns Într-o altă lume. Am văzut odată la televizor un documentar despre mahalalele din Rio de Janeiro: o mulțime de barăci aliniate pe coastele unor dealuri. Pe vremea când eram student, am fost În excursie la Sanya și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a fost sesizat instantaneu de toți cei din bar, atrăgându-le privirile. Nu se auzise nici un zgomot. Barmanul era ocupat cu spălatul paharelor, iar cei doi clienți Își vedeau de discuția lor. Cu toate acestea privirile tuturor se Îndreptară spre imperceptibila mișcare a trupului lui Reiko. Cu siguranță a fremătat aerul, m-am gândit eu. În momentul acela mi-am adus aminte de cuvintele lui Gan: Reiko este ca o gaură neagră. Freamătul aerului Încetă, iar Reiko, privindu-și lung lichiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]