833 matches
-
cenușii; a doua parte: partea de sus: În partea de sus (...) iepure; a treia parte: partea de jos: Trei trepte (...) decupate; recapitularea comentariu: Pe atunci (...) retras din afaceri. Această organizare este subliniată de folosirea "timpurilor". Introducerea este la perfectul simplu / imperfect; descrierea propriu-zisă coincide cu o zonă la prezentul non-deictic (cu excepția lui părură); recapitularea la imperfect reia introducerea. Prezentul este deci utilizat pentru a stabili relațiile între părțile casei, în timp ce perfectul simplu revine de îndată ce este implicat personajul, și, în consecință, întâmplarea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
partea de jos: Trei trepte (...) decupate; recapitularea comentariu: Pe atunci (...) retras din afaceri. Această organizare este subliniată de folosirea "timpurilor". Introducerea este la perfectul simplu / imperfect; descrierea propriu-zisă coincide cu o zonă la prezentul non-deictic (cu excepția lui părură); recapitularea la imperfect reia introducerea. Prezentul este deci utilizat pentru a stabili relațiile între părțile casei, în timp ce perfectul simplu revine de îndată ce este implicat personajul, și, în consecință, întâmplarea. Fiecare dintre cele trei părți ale obiectului se analizează, la rândul ei, în sub-teme, acestea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-l ocupase prima (v.9). Completiva directă, subordonată unui verb de comunicare este supusă concordanței timpurilor (era). Discurs indirect liber: fragmentul care cuprinde versurile 11-12 poate fi interpretat ca discurs indirect liber. Nu poate fi discurs direct de vreme ce există un imperfect (asta era) în locul prezentului și o non-persoană (el însuși) în locul unei alte persoane. În lipsa unei structuri specifice completivei și a unui verb introductiv, așa cum cele două versuri sunt intercalate între discurs direct și discurs indirect, fiind ambele atribuite nevăstuicii și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
F-G fidelă (anaforă~), 324 focalizare, 84 focus, 308 folosire (vs menționare), 179 gen de discurs, 287, 347 gen literar, 51 generică (scenă~), 52 ghilimele, 189 H heterodiegetic (narator ~), 94 hiperonim, 152 hipertemă, 312 homodiegetic (narator ~), 94 hotărât (determinant ~), 261 I imperfect, 104, 109, 142, 157 impresionist (adjectiv ~), 267 indirect (discurs ~), 204, 209 indirect liber (discurs ~), 220 infidelă (anaforă ~), 325 inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt posibile, cu excepția aoristului, alungat astăzi din planul enunțiativ și reprezentând forma specifică istoriei. Trebuie amintite, în primul rând cele trei timpuri fundamentale ale discursului: prezentul, viitorul și perfectul, toate trei excluse din narațiunea istorică (cu excepția mai mult ca perfectului). Imperfectul este comun ambelor planuri", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 231. 18 Albert Camus, Străinul, (trad. de Georgeta Horodincă), București, Editura Albatros, 1992, p. 5. 19 Idem. 20 D.
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trad. de Georgeta Horodincă), București, Editura Albatros, 1992, p. 5. 19 Idem. 20 D. Mainguenau, L'énonciation en linguistique française, Paris, Hachette, 1991, p. 78. 21 Cu atît mai mult, cu cît el însuși era preocupat de valorile stilistice ale imperfectului: "Mărturisesc că o anumită folosire a imperfectului de la indicativ a acestui timp crud care ne prezintă viața ca pe ceva efemer și pasiv care, chiar în momentul în care ne prezintă acțiunile, le învăluie în iluzie, le anihilează în trecut
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1992, p. 5. 19 Idem. 20 D. Mainguenau, L'énonciation en linguistique française, Paris, Hachette, 1991, p. 78. 21 Cu atît mai mult, cu cît el însuși era preocupat de valorile stilistice ale imperfectului: "Mărturisesc că o anumită folosire a imperfectului de la indicativ a acestui timp crud care ne prezintă viața ca pe ceva efemer și pasiv care, chiar în momentul în care ne prezintă acțiunile, le învăluie în iluzie, le anihilează în trecut, fără să ne lase, ca perfectul, consolarea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sau estetică, venind din retorica tradițională, fiind un procedeu care ornează discursul. Suntem de părere că, în cazul lui Chaucer, descrierea are mai mult valoare explicativă, simbolică: portetul fizic, îmbrăcămintea, ocupația relevează psihologia personajelor, sunt cauze sau embleme ale acesteia. Imperfectul introduce personajul feminin în operă, este un timp al irealului și al potențialului 256, durativ în același timp: „Era și-o târgoveață de la Bath”257. Personajul feminin prinde contur prin procedeul „listei”, al enumerării: „Nițel cam tare de urechi, păcat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plăcere: "Zeiță!... Curvo!... Dezmiardă-mi coaiele!... Oh! oh! ce delicii!... Cățea!... Târfă!... Divinitate!... Sperma... vine!...". Auzind asta, i-am luat cu totul pula mare în gură, mângâind-o cu limba și cu cerul gurii". L'Anti-Justine, pp. 175-176. Enunțurile la imperfect și perfect simplu atribuite naratoarei, plasate la începutul și sfârșitul pasajului, descriu o serie de operațiuni. Ele încadrează discursul direct al unui personaj care își exprimă violent emoțiile. Discontinuitatea dintre cele două planuri de enunțare este totuși ușor atenuată de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
totuși exclusiv de responsabilitatea autorului. Oricare ar fi epoca în care scrie, un autor de narațiune pornografică nu dezvoltă tehnici narative deosebite: se mulțumește să urmeze uzanțele dominante în acel moment. Iată de ce Anti-Justine face perfectul simplu să alterneze cu imperfectul, la fel cum Dialogul dintre Giulia și Madalena face preteritul să alterneze cu imperfectul. În același mod, dacă prezentul narațiunii a invadat povestirile pornografice recente, acest lucru se întâmplă pentru că a invadat, totodată, ansamblul producției romanești. Nu putem analiza toate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de narațiune pornografică nu dezvoltă tehnici narative deosebite: se mulțumește să urmeze uzanțele dominante în acel moment. Iată de ce Anti-Justine face perfectul simplu să alterneze cu imperfectul, la fel cum Dialogul dintre Giulia și Madalena face preteritul să alterneze cu imperfectul. În același mod, dacă prezentul narațiunii a invadat povestirile pornografice recente, acest lucru se întâmplă pentru că a invadat, totodată, ansamblul producției romanești. Nu putem analiza toate cazurile posibile; vom evoca rapid numai câteva exemple semnificative. Seriile de fantasme, ca în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
care și-a strecurat vârful în gură și și-a strâns buzele în jurul lui. L-a simțit tremurând"*. Vénus erotica, p. 75. Avantajul unui asemenea tip de povestire, care adoptă un mod de narațiune clasic (persoana a treia, perfect compus/imperfect), este că-i permite cititorului să se deplaseze între punctul de vedere al unui spectator exterior și cel al unui participant sau altul. Desigur, simpla evocare a unor acte sexuale este potențial excitantă, dar naratorul trebuie să trezească dorința chiar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
26-48; Grigurcu, Poeți, 372-379; Cristea, Faptul, 116-122; Raicu, Contemporani, 122-126; Zaciu, Lancea, 94-100; Grigurcu, Critici, 579-581; Felea, Prezența, 220-223; Pop, Lecturi, 85-90; Raicu, Fragmente, 247-254; Cristea, Modestie, 58-61, 194-201; Iorgulescu, Prezent, 225-227; Cistelecan, Poezie, 143-154; Dimisianu, Subiecte, 164-171; Regman, De la imperfect, 146-161; Micu, Limbaje, 253-269; Cândroveanu, Lit. rom., 239-241; Cornel Ungureanu, Ana Blandiana, O, 1990, 12, 19; Ioan Holban, Documente ale memoriei colective, CRC, 1990, 22, 23; Diana Adamek, O poetică a predicatului, TR, 1990, 25; Ioan Holban, Proza Anei Blandiana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
V. Voiculescu. Și cât de industrios a fost V. Eftimiu, cu cele peste o mie de sonete ale lui! Libertățile pe care și le arogă Carolina Ilica în ale sale Sonete imperfecte justifică o scurtă paranteză. Titlul e ambiguu, înșelător: "imperfect" nu e totuna cu nedesăvârșit. Titlu ușor ironic, vădit provocator (în spirit postmodern), anticipând că respectivele texte se înscriu în dispozitive diverse, de unde un sonet de cincisprezece versuri a câte 13 silabe (Se văd ruinele), un altul de șaptesprezece versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
profundă a scrierilor mele, atât literare cât și istorico-filozofice", revine de mai multe ori în Jurnal 26): "opera literară constituie un instrument de cunoaștere. Universurile imaginare create de romane, povestiri, nuvele revelează valori și semnificații ale condiției umane necunoscute sau imperfect înțelese până atunci." Contestând "moartea romanului", Eliade susține că literatura epică (romanul, nuvela, povestirea) nu poate dispărea "pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dobândită postnatal, neereditară, și alta moștenită (ereditară sau familială). La rândul lor, cei care moștenesc boala, transmit gena susceptibilității la retinoblastom la jumătate dintre copiii lor, în conformitate cu legile lui Mendel, după un model de transmitere a unei gene autozomal dominante, imperfect penetrantă. În forma ereditară a retinoblastomului, pacienții prezintă multiple tumori retiniene clonale, bilaterale (în ambii ochi) și multifocale, pe când în forma sporadică, simptomatologia este de regulă unilaterală și unifocală (se dezvoltă o singură tumoră, într-un singur ochi) și la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a doua anchete au subliniat, în multe cazuri, ambele variante, făcând și observații asupra uzului diferit al unora dintre acestea. Variantele verbale (vechi sau neologice) incluse în cele două anchete (forme duble de prezent, în majoritate, de imperativ sau de imperfect, dar și verbe care oscilează între conjugarea a III-a și a II-a) se includ în mai multe categorii: variație liberă în DOOM2, dar o singură formă în DOOM1 și invers; variație liberă în ambele ediții ale DOOM-ului
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
complace în ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în relații toxice ("Cosmopolitan") −, dar displăcea − încăpățânarea de a displăcea lui Duras (OC), Nu mi-ar displăcea să-i văd (C. T. Popescu, Copiii fiarei). În privința paradigmei duble de imperfect a verbului a voi, rezultatele obținute prin studiul corpusului confirmă coexistența celor două tipuri de forme. Frecvența mai mare a formelor de tipul voia nu este însă foarte relevantă pentru uzul real, pentru că majoritatea textelor pe care le-am avut
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
liberă a formei răzuie, alături de forma recomandată răzuiește; ● acceptarea ca variantă liberă a formei vătămează, mult mai frecventă în uz decât unica formă recomandată, vatămă; ● acceptarea, în variație liberă cu paradigma tipică a verbului a voi, a paradigmei hibride de imperfect − vroiam, vroiai, voia, vroiam, vroiați, vroiau −, frecventă atât în uzul "specialiștilor", cât și al "nespecialiștilor". 6.2. Verificarea sugestiilor unora dintre subiecții anchetelor în privința diferențierii semantice a unor verbe nu a condus la rezultate notabile. Dacă există această tendință de
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
verbe la conjugarea a treia, tendință mai accentuată pentru verbul a se complace și ceva mai slabă pentru a displace. Exemplele (puțin numeroase) oferite de corpus confirmă această tendință numai pentru a se complace. Variația între cele două paradigme de imperfect ale verbului a voi − constatată în urma aplicării anchetelor lingvistice − este confirmată și de studiul corpusului: formele hibride apar în toate tipurile de texte pe care le-am avut în vedere, însă ponderea lor e mai mare în corpusurile de română
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
Tratat de rienologie - 2 (literatură & caricatură de sertar) (în colaborare cu Ion Barbu), Petroșani, 2002. Repere bibliografice: Cocora, Privitor, I, 182-185, 245-246, II, 23-26; Cubleșan, Teatrul, 218-221; Brădățeanu, Istoria, III, 243-246; Diaconescu, Dramaturgi, 190-194; Ghițulescu, O panoramă, 79-82; Regman, De la imperfect, 41-52; Tuchilă, Privirea, 238-243; Regman, Nu numai, 280-283; Z. Ornea, [Ion D. Sîrbu], RL, 1994, 42, 1996, 44, 1997, 18; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Negoițescu, Scriitori contemporani, 386-394; Simuț, Incursiuni, 111-117; Horia Stanca, Așa a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
legile care ne arată modul prin care îl putem atinge și că legile sădite în noi sunt efectul legii eterne a lui Dumnezeu asupra noastră"150. Distincțiile care apar între dreptul divin și cel uman, între dreptul perfect și cel imperfect, țin oarecum loc distincției dintre drept și morală. Augustin, spre exemplu, arată că dreptul, ca lex temporalis, nu pedepsește păcatul, ci numai violarea ordinii și a păcii, iar problemele vieții sufletești sunt reglementate de dreptul etern, lex aeterna 151. 1
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
perfecte și imperfecte, 24, 88 descriptiv, 22; legi descriptive, 94 discernământ, 142, 174, 175, 176, 201, 207 doctrina pură a dreptului v. Kelsen, 53 doctrine deontologice, 7, 12 dreapta judecată sau rațiune v. dreptul natural, 38 drept perfect și drept imperfect v. Grotius, 62 drept: conexiune necesară între drept și morală, 62; conformitatea cu morala, 70; etică obiectivă, 133; identitatea dintre drept și morală, 60; parte a ordinii morale, 70; separarea de morală, 50, 68; și justiție, 14, 83; și morală
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu probleme a institutului Saint Luke din Washington: „Observarea faptului că alții primesc ajutor prin munca de integrare a vulnerabilității lor îl motivează adesea pe cel care observă să facă la fel. Făcând conturile cu propriul mod de a fi «imperfect în mod perfect» el ajunge la rezultate mai bune decât atunci când duce o luptă continuă cu o înțelegere de sine de tipul «perfect în mod imperfect»”. Este ca și cum am spune că e mai bine să se recunoască și să se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
în 1986, într-o traducere semnată de Sanda Stolojan, a cărții lui Emil Cioran Lacrimi și sfinți. Ediții: Mircea Eliade, pref. edit., Paris, 1987. Repere bibliografice: Marta Petreu, În memoriam. Constantin Tacou, APF, 2001, 2; George Banu, Constantin Tăcu sau Imperfectul morții, „Curierul românesc”, 2001, 3; Manolescu, Enciclopedia, 654-655. N. Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290035_a_291364]