2,195 matches
-
sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii se gândea că s-a ars la limbă cu ceaiul în acea dimineață. Nu a întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de unitate în diversitate. Dar cineva se poate întreba: un evreu, creștin sau musulman, nu este încă de la început legat de imaginea unui Dumnezeu personal al Bibliei sau al Coranului? Această întrebare dezvăluie la o chestiune problematică. Dumnezeu: personal sau impersonal? Vreau să clarific încă de la început că nu cunosc ce aspect are Dumnezeu, nu pot și nici nu vreau să-mi fac o idee. "Dumnezeu" este divers, depășește toate reprezentările nostre. Pentru mine nu este important ca Dumnezeu să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lucru mi se pare incontestabil: Dumnezeu nu este altceva decât persoană. Tocmai pentru că Dumnezeu nu este un lucru, tocmai pentru că, așa cum accentua înțelepciunea orientală, nu se poate înțelege, manipula, deoarece este de nepătruns, nu se poate defini, nu este nici impersonal și nici "subpersonal". Nu este un obiect între obiecte, un lucru între lucruri. Dumnezeu care face posibilă devenirea persoanei depășește conceptul de impersonal: el nu este altceva decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
orientală, nu se poate înțelege, manipula, deoarece este de nepătruns, nu se poate defini, nu este nici impersonal și nici "subpersonal". Nu este un obiect între obiecte, un lucru între lucruri. Dumnezeu care face posibilă devenirea persoanei depășește conceptul de impersonal: el nu este altceva decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal", "suprapersonal". Dar cine consideră că prin acest concept îl poate înțelege pe Dumnezeu, uită că Dumnezeu este și rămâne Incomprehensibil, Invizibil, Indefinibil. Sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
căutarea principiului originar al realității. Dar și cercetătorului religiei îi este aproape imposibil să se orienteze între concepțiile referitoare la nașterea cosmosului (cosmogonia), adesea precedată de nașterea divinității (teogonia). Sunt cosmogonii conform cărora lumea și omul există datorită mișcării forțelor impersonale. Iar altele, în care mai multe divinități sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că religiile profetice apelează la intervenția unui Dumnezeu creator pentru explicarea originilor lumii creează dificultăți. Este de înțeles, dat fiind
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a obiectului nu este niciodată o simplă viziune, ci, deoarece ea se auto-afectează în mod constant și nu vede decât în această auto-afectare de sine, ea este o sensibilitate. Iată de ce lumea nu este un simplu spectacol oferit unei priviri impersonale și seci, ci o lume sensibilă, nu o lume a conștiinței, ci o lume-a-vieții. Mai precis: o lume care nu este dată decât vieții, care există pentru ea, în ea și prin ea. Căci acel ceva în care se formează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și necazuri comune. Relațiile dintre indivizi sunt directe, aceștia simt că aparțin aceleiași comunități, asemenea unei părți într-un organism, într-un întreg. Fundamentală este cooperarea, nimeni nu tinde să ia locul altuia. Într-o societate deschisă, legăturile sunt mediate, impersonale. Ca atare, indivizii nu se cunosc direct, trăiesc într-un mediu cumva abstract. Pozitiv este faptul că ei intră liber în relații unii cu alții, inclusiv în relații competiționale, de concurență. În acest context, mi-am propus să reiau distincția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
zi. Totuși, părinții se bucură de anumite drepturi și îndatoriri față de copiii lor, în baza unor legături care sunt recunoscute de către societate ca fiind legitime. Max Weber asocia un prim tip de autoritate cu legitimitatea tradițională, care avea un caracter impersonal; cei ce dețineau puterea o preluau în virtutea unor reguli transmise prin tradiție, iar raporturile de dependență erau de tip patrimonial (C. Pîrvulescu, 2000, p. 39). Tot pe tradiție se bazează, în cele mai multe familii, modul cum sunt articulate raporturile de putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
presupun posibilitatea de a alege. În cazul familiei, este cunoscută expresia „rudele nu ți le-ai ales, ci ți-au fost date de Dumnezeu”. Legitimitatea rațională sau legală prezintă o relație de supunere impusă de reguli abstracte; are o natură impersonală. Autoritatea legală este conferită prin recunoașterea de către părinți a copilului ca legitim, ceea ce atrage o serie de drepturi și obligații din partea acestora față de copil. O altă modalitate de instituire a autorității părintești prin forme legale se poate realiza prin procedurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu un sentiment de adânc dispreț pentru existența ta. Bostället, luna mai, două dimineți și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un pic impersonală și teoretică. Pot să înțeleg acest lucru. Ea nu e caracterizată de corporalitatea lăbărțată, ca să nu spun umedă, care este în general inerentă dragostei. Toate acestea îmi sunt străine. Nu îmi stau în caracter. Așadar, când va veni momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de multe ori de această din urmă categorie. Deci trebuie ținut cont de ea pentru a înțelege funcționarea birocratică. Același Max Weber a definit birocrația ca instrumentul autorității Statului. Eficacitatea sa este asigurată prin ierarhizarea strictă a funcțiilor după reguli impersonale, eliminînd orice incertitudine. În această perspectivă, birocrația ar apărea ca o valoare în sine, semnul concret al autorității. Chiar cu mijloacele lui Weber putem sesiza limitele analizei sale. Pentru aceasta e destul, și economia birocrației ne invită la aceasta, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o înlătură ferm, ca pe un balon de săpun. "Aparatul teoretic este, de regulă, hipertrofiat...", 260. E. Negrici subordonează esteticul politicului și atunci când susține că "Marea literatură va fi esențialmente reacționară." (280) Și cum să primești
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
Pe catafalc tăcerea a aprins o lumină/ Trece ecoul și-i sfărîmă lacătele". Nimic materie, doar impresiunea ei pe lumea împrejmuitoare, nimic acțiune, doar reacție. Ce mai frumoasă odă a inefabilului, ce mai exactă definiție a spectacolului? Decît o urmă impersonală într-un vid răsunător? Nu încap, în această plutire pe teaca lumii, între stări comunicante, sentimente extreme. O anestezie ușoară, menind, deopotrivă, a bine și a rău, amețește ființa, ca o îmbrățișare de fire de mătase. O delicată confuzie, o
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
cu prezentul, interacționează, metaforic, cu palierele mentalitare actuale. Pentru un adolescent de aproape paisprezece ani, ca Andrei, faptul constituie un exercițiu paideic și cultural absolut extraordinar. În România, expunerea lui și a colegilor săi de generație la istorie rămîne una impersonală, mediată exclusiv de cărți și manuale „infectate" de „morbul" expunerii științifice. Chiar și filmele, și documentarele noastre istorice sînt realizate în conformitate cu paradigmele „eroizante" ale mitologizării. Personajele istoriei românești au mereu, la reconstrucția arheologică, aure de semizei, gesturile lor revelă conținuturi
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
a apărut volumul de poezii și câteva acuarele, tradus ulterior în trei limbi, printre care și în română, la Editura Koinonia din Cluj în traducerea lui George Volceanov. „se cațără un gândac pe-obrazul rece, / aceasta va fi o poezie impersonală". Poate fi poezia impersonală? T. Z.: Volumul și câteva acuarele a avut la vremea lui un succes nemaipomenit. Am primit și premiul Graves și premiul unei edituri, ceea ce pentru un poet proclamat avangardist a însemnat mult, însă cu acest volum
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
poezii și câteva acuarele, tradus ulterior în trei limbi, printre care și în română, la Editura Koinonia din Cluj în traducerea lui George Volceanov. „se cațără un gândac pe-obrazul rece, / aceasta va fi o poezie impersonală". Poate fi poezia impersonală? T. Z.: Volumul și câteva acuarele a avut la vremea lui un succes nemaipomenit. Am primit și premiul Graves și premiul unei edituri, ceea ce pentru un poet proclamat avangardist a însemnat mult, însă cu acest volum m-am și despărțit
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
din anii '60 (Penderecki, Gorecki, Serocki, Kotonski) dacă nu ar mai fi dobândit dreptul de proprietate componistică (altfel spus, de "ediție princeps"). Dar muzica lui Isidore Isou nu reprezintă o textură propriu-zisă ca niște nori de sunete declanșatori de averse impersonale. Ceea ce ascult e un fel de scandare, de recitare ori declamare poliritmică; un Sprechgesang care drenează cântul tradițional, melodic, colmatând, în același timp, recitativul recto-tono cu accentele prozodice specifice fiecărei limbi în parte. și Isou recurge, slavă Domnului, în lucrările
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
a atrofiat simțul detaliilor concrete. Așa cum un chirurg nu se poate opera singur fără riscul de a se sinucide, Bourdieu nu-și poate descrie sociologic viața fără pericolul de a se îneca în apa abstracțiunilor sterpe. Căci, văzută cu ochiul impersonal al telescopului sociologic, viața unui om seamănă cu traiectoria unui rece și inert corp ceresc: tot ce i se întîmplă vine din afară, singurele sale contribuții constînd în reacțiile pe care le are față de influența cîmpurilor în care a avut
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
și inert corp ceresc: tot ce i se întîmplă vine din afară, singurele sale contribuții constînd în reacțiile pe care le are față de influența cîmpurilor în care a avut ghinionul să nimerească. Paradoxul lui Bourdieu este că, vrînd să fie impersonal în ceea ce spune despre sine însuși, ajunge să-și piardă identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seamănă cu stihia evanescentă a unui portret robot: tiparul convențional pe care un sociolog, săpîndu-și efigia teoretică în piatra posterității, o așază în locul unei
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
simte că trebuie să răzbune numele lui Dumnezeu, iar nu pe al său personal. Faptul justifică, totodată, abordarea morții lui Fortunato ca act sacrificial (eliminarea ideii și nu a persoanei), precum și aparentul paradox creștin - revanșa (acceptată, totuși, aici la nivel impersonal, divin, în numele "dragostei lui Dumnezeu" și nu al orgoliului individual). Astfel, Montresor devine doar un exponent al unei fenomenalități spirituale, un executant de misiuni trans-ipostasice, depersonalizat și egal în gesturi ca o mașinărie. După cincizeci de ani, aflat prezumtiv pe
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
de azi, cade peste amfiteatru. Peste muzicile și dramele lui. Și peste obiceiul, caduc și el, de-a corecta, cu cerneală bleu și cu linii nesigure, îmbătrînite, un capăt de vers: "și deslușești năluca, de mult, din tinerețe", în loc de mai impersonalul, olfactiv, mai mult decît vizual, "și regăsești în ele miasme din trecut." Frumoasa adormită, personajul de balet al exercițiilor lui Naum, e statuia pe care nici un sculptor n-o mai iubește, și "se așterne praful, pe umărul ei gol...". Așa
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
altfel, spre sfârșitul primului capitol îl vedem, într-un delir perfect controlat, confesându-se și coborând în adâncimile propriului suflet: " În camera de alături, cadetul Lowe se trezi dintr-un vis haotic, deschizân-du-și ochii și uitându-se fix, cu detașare, impersonal ca Dumnezeu, la luminile care-l ardeau. După un timp, luă seama la propriu-i trup, amintindu-și unde era și printr-un efort întorse capul. În celălalt pat, omul dormea sub chipul său îngrozitor. (Sunt Juliam Lowe, mănânc, diger
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
sunt informe, probabil pentru a sugera haoticele tenebre unde fermentează devenirea, o mlaștină (care are același rol simbolic precum labirintul) ce trebuie străbătută; în schimb, partea a doua, 19 cântece pentru înșelat timpul, se concentrează asupra unei desăvârșiri formale aproape impersonale, sugerând căutarea "muzicii interioare" prin care limba trebuie să surprindă, dincolo de controlul rațional. Lumina neagră guvernează tot ce e instinctiv și matern. E călăuză și țintă: un "feciorelnic gâde/ ce bate din întunecate pleoape", "sora cea mai mare a tăcerii
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
pe autorul francez. Excelentul traducător care este Bogdan Ghiu nu se sfiește să-l considere pe Bataille "un scriitor insuportabil, de evitat, de ținut în rezervă. În scrisul căruia spiritul își sărbătorește nunțile imposibile, catastrofale, cu carnea, devenind gîndire pură, impersonal divină." (p. 232) Cu asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină, portretul picurînd de dulceață hagiografică închinat lui Bataille e aproape gata. Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
Bataille "un scriitor insuportabil, de evitat, de ținut în rezervă. În scrisul căruia spiritul își sărbătorește nunțile imposibile, catastrofale, cu carnea, devenind gîndire pură, impersonal divină." (p. 232) Cu asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină, portretul picurînd de dulceață hagiografică închinat lui Bataille e aproape gata. Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]