367 matches
-
chiar o poveste de dragoste..." ... Totul a început demult, în 1971, cu doisprezece ani în urmă, la un curs de perfecționare, din vremea căruia Mihai nu-și mai amintește decît de două tinere colege: o munteancă dizgrațioasă și agasantă prin impertinența cu care se băga în sufletul tuturor și o ardeleancă timidă, reținută și retrasă, probabil complexată, pe care el, tînăr singur, a curtat-o asiduu. Îl atrăsese la ea, din prima clipă, vocea domoală, maternă aproape, rostind cuvintele cu pronunțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
el ia în râs pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
putut să se sprijine mai onorabil și să se prezinte într-o lumină mai favorabilă, simțind că e încă novice pe drumul ales și că poate nu va rezista, în sfârșit, acasă, unde era despot, permițându-și cea mai deplină impertinență, dar neîndrăznind să și-o afișeze acum față de Nastasia Filippovna, care până în ultima clipă îl deruta și-l ținea nemiloasă la respect, „cerșetor nerăbdător“, după cum se exprimase despre el Nastasia Filippovna, lucru care i se adusese deja la cunoștință, jurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
provocare. Lebedev îi șoptea lui Rogojin la ureche ceva cu deosebit devotament. — Ai dreptate, conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat! Eh, fie ce-o fi! Nastasia Filippovna! strigă el, privind-o ca un dement, intimidat și brusc îmbărbătat până la impertinență. Uitați optsprezece mii! Și trânti în fața ei pe masă un teanc de bani înveliți în hârtie albă și legat în cruciș cu niște șnururi. Iată-i! Și... vor mai fi! Nu avea curajul să spună tot ce ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinț în toată strălucirea dumneavoastră de anchetator, de detectiv? Sau veți fi având cumva intenția să-l scuzați și să-l absolviți de greșeală pe Burdovski în virtutea faptului că s-a amestecat neștiutor în această chestiune? Dar asta e o impertinență, stimate domn! Burdovski n-are nevoie de justificările și scuzele dumneavoastră, asta trebuie s-o știți! E mâhnit și îi e greu și fără asta, se află într-o situație penibilă, ar fi trebuit să vă dați seama, să pricepeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e imposibil, atunci ea de ce mai vrea să strice totul? Asta, asta-i întrebarea! Ca să și-l păstreze pe Evgheni Pavlovici? Însă îți repet, pe crucea mea, că nu se cunosc și că polițele-s curată născocire! Și cu câtă impertinență îi strigă tu, ca să se-audă din celălalt capăt al străzii! E cel mai curat complot! Se înțelege că trebuie să respingem totul cu dispreț și să ne dublăm respectul față de Evgheni Pavlovici. Asta i-am spus-o și Lizavetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev, apropiindu-se; era cherchelit și înrăit până la impertinență. — Ce dispoziții? Nu, rogu-vă; dați-mi voie; eu sunt stăpân aici, deși nu vreau să vă arăt lipsă de respect. Să zicem că și dumneavoastră sunteți stăpân, dar nu vreau ca în propria mea casă... Asta-i. — Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
leșinat. Deodată, prințului îi trecu prin cap o idee ciudată. O privi fix pe Aglaia și zâmbi. Nici măcar nu-i venea să creadă că o are în fața lui pe domnișoara aceea arogantă care cândva îi citise cu atâta mândrie și impertinență scrisoarea lui Gavrila Ardalionovici. Nu putea înțelege cum de această frumoasă trufașă, severă, poate fi un copil, un copil care într-adevăr nici acum nu înțelege toate cuvintele. — Ai stat numai acasă, Aglaia Ivanovna? Vreau să spun: n-ai mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dezvoltării generale. Altul, dacă a luat de bună vreo idee sau dacă a citit vreo pagină dintr-o cărțulie fără cap și fără coadă, imediat crede că are acum „propriile sale idei“, care au luat naștere în propriul lui creier. Impertinența naivității, dacă ne putem exprima așa, ajunge în asemenea cazuri să ia proporții uluitoare; așa ceva pare incredibil, dar se întâlnește în fiecare clipă. Această impertinență a naivității, această siguranță de sine a omului prost, această încredere în propriul talent au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
crede că are acum „propriile sale idei“, care au luat naștere în propriul lui creier. Impertinența naivității, dacă ne putem exprima așa, ajunge în asemenea cazuri să ia proporții uluitoare; așa ceva pare incredibil, dar se întâlnește în fiecare clipă. Această impertinență a naivității, această siguranță de sine a omului prost, această încredere în propriul talent au fost excelent ilustrate de Gogol în uimitorul tip al locotenentului Pirogov 62. Pirogov nici măcar nu se îndoiește că n-ar fi geniu, chiar mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea cu mândrie. Bine, îl urăsc, fie! strigă el deodată cu o furie neobișnuită. Asta i-o voi spune verde în față chiar când va muri pe perna lui! Păcat că nu i-ai citit Confesiunea. Doamne, ce naivitate a impertinenței! E locotenentul Pirogov, e Nozdriov 63 într-o tragedie și, ceea ce-i mai important, nu-i decât un băiețandru! O, cu ce plăcere l-aș fi biciuit atunci, numai ca să-l uimesc. Acum se răzbună pe toți pentru ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scuzați, prințe, grosolănia sincerității unui om iritat), nu doar de dragul băuturii m-am atașat de el! M-au atras tocmai calitățile lui, după cum spuneți dumneavoastră. Dar toate au limita știută, chiar și calitățile; și dacă, deodată, verde în față, are impertinența să declare că în opt sute doisprezece, copil fiind, și-a pierdut un picior și l-a înmormântat la cimitirul Vagankovskoe din Moscova, asta chiar că depășește limitele, arată lipsă de respect, demonstrează obrăznicie... Poate n-a fost decât o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vocație de osîndit? Și un monstru se naște cu înclinări spre fericire, ce nu le poate pierde chiar dacă ea l-a abandonat. Ce ne împiedică în viață de la cinism chiar atunci când mintea ne împinge și ne silește? Ce ne mărginește impertinența ultimă a cunoașterii? Să mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde? Orice pas în iubire intimidează cunoașterea și o obligă să meargă modest alături sau la marginea noastră. Micșorarea lucidității este un semn de vitalitate a dragostei. Când însă ceva a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
audă un cântec ca de cazaci beți, din ăia care dansează cu fundul lipit de pământ. Brambilla invocă Clavicula Salomonis, arde un pergament pe tripod riscând să dea naștere unui rug, evocă niște divinități ale templului din Karnak, cere cu impertinență să fie pus pe piatra cubică din Exod și-l cheamă insistent pe un anume Familiar 39, care publicului trebuie să-i fi fost mai mult decât familiar, pentru că În sală se produce un freamăt. O spectatoare cade În transă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un fel asupra oamenilor. Și toată... Ezită. Toată afacerea asta cumplită legată de a fi „L“. Știi ce vreau să spun... Asta se pare c-o stăpînești cu un calm extraordinar. Helen se uită În ceas și nu răspunse. — Ce impertinență din partea mea, adăugă Julia pe un ton mai calm. Îmi cer scuze, Helen. Nu, e-n regulă, zise Helen repede, ridicîndu-și din nou privirea. Nu prea sînt obișnuită să vorbesc despre asta. Și nu sînt sigură, știi tu, dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Această serie de întrebări și lovituri continuă până când Pran (care a mai încercat și „vă rog, nu mă mai loviți“ și chiar „Rukhsana“) murmură speriat: — Nimic, sunt un nimic. — Foarte bine. Acum, spune-mi, eu cine sunt? — Sunteți Khwaja-sara. Câtă impertinență! Altă palmă. Nu știu! Nu știu! — Bine. Ți-ai însușit spusele mele. Pran este dezorientat. Se simte foarte controlat, numai că în sensul invers al cuvântului. Pentru Khwaja-sara, mai puțin înseamnă mai mult, iar cunoașterea - nu înseamnă și înțelepciune. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
supărată sau pur și simplu absentă? Buza de jos i se alungi ușor... parca era un copilaș gata-gata să plîngă și din unghiul din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență. — Dacă e vorba de o bandă, mai e cum mai e, dar dacă nu găsim pe nimeni? Ce-ți poate spune un muc de țigară aruncat pe stradă? Asta-i soarta! Am să-ți relatez o poveste adevărată. Un director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
peste tot tămbălău poreclit nuntă. Spectacole ce zgârie retina sau o înveselesc, depinde de context și... facultăți! Se căsătoreau doi tineri la 24-25 de ani, cu studii superioare și joburi la firme. În postură de copil unic, fiecare dezvoltase o impertinență egoistă, datorită căreia au obținut ce-au vrut din partea părinților, născuți în sat ca și mine, cu facultăți absolvite la zi, cu schimburi de noapte în fabrica locală, îmbogățiți de mentalitatea că tot ce fac - fac pentru copii. Obiceiurile legate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
o adevărată predilecție în a face amor în natură. Întins pe spate, gol, cu brațele sub cap, Ovidiu zâmbea tâmp, cu pleoapele lăsate, satisfăcut ca un morun care și-a depus icrele. Reveniți la han ospătarul i-a privit cu impertinență, în timp ce le lua comanda a spus, ca din întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială pământul era ud, era chiar obraznic, asta nu se prea potrivea cu narațiunea francezului, dar în fine, în viață nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decimată. Unele din cărțile puse la index au ajuns într-un fond secret, inaccesibil publicului și chiar cercetătorilor, cu excepția cîtorva care beneficiau de o adeverință specială. Altele au fost arse. Deci nu numai naziștii au ars cărți, așa cum susținea cu impertinență propaganda comunistă, ci și exponenții totalitarismului roșu. Am asistat și eu la un asemenea autodafe, la Oradea. Cu mare greutate, elev fiind în ultima clasă de liceu, am izbutit să intru, în taină, în cîteva din asemenea depozite de cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de zahăr pusă alături pe farfurioară, torționarul meu se instala la celălalt capăt al barului și plonja în lectură sau în discuția cu vreun client cotidian. această atitudine era deja pentru mine un semn că urma să fiu pedepsit pentru impertinența mea, pentru îndrăzneala de a fi trecut pragul acelei cafenele și de a fi introdus în ritualul atît de rodat al locului un element perturbator, poate energia negativă a timidității mele. Cît vă datorez, vă rog ? niciodată, dar absolut niciodată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu prea au ce să-i spună. Leonard Bîlbîie a zîmbit cu toată gura, îl cuprinse cumva pe după umeri, era destul de greu să faci un asemenea gest de apropiere cu Basarab Cantacuzino, nu doar că îți trebuia puțin curaj și impertinență, dar la statura lui impresionantă gestul comporta oarecare riscuri, "e minunat excelență, e minunat, înainte de toate e minunată ideea care ați avut-o, să-l invitați pe Balbo într-o asemenea companie, hm, cum să zic, mai puțin oficială. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este că-l cunosc pe Șerban Păngratty și că mă bucur de încrederea sa." Se miră în sinea lui cum de a avut această îndrăzneală, vecină cu impertinența, să dea un răspuns atît de viclean. "Probabil că Mihail nu mai este atît de puternic pe cît credem noi, de aceea am avut curajul. Instinctul, ăsta m-a împins, instinctul." Mihai Mihail strînse ochii și aruncă o privire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se ducă la un consult, dar nu-i plăcuse niciodată să meargă pe la doctori. Detesta aerul lor de superioritate, de parcă ar fi fost atotștiutori și de parcă până și să pui o întrebare despre propria ta sănătate ar fi fost o impertinență, o încălcare a teritoriului lor. Preferase să adopte o atitudine de stoicism jovial, care îl ajutase să treacă peste orice până acum, însă nu și peste asta. Perspectiva sumbră a ceea ce ar fi putut avea pândea la hotarul conștiinței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de el". Păi nu s-ar putea să mi-l schimb?" am făcut eu pe prostul. Și am simțit imediat, din ochii tatei, că lovisem bine. Nu se așteptase la atâta impertinență. "Pleacă, du-te, să nu te mai văd", m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]