465 matches
-
și-ar fi bătut capul să ascundă atât de bine niște falsuri. Matei subtiliză expert o țigară din buzunarul lui Panaitescu: ― Absolut! ― Cam cât... Valerica Scurtu înghiți în sec: Cam cât să valoreze? Sculptorul îi suflă fumul în nas zâmbind impertinent: ― Sute de mii, domnișoară! Sute de mii! Femeia păru că se sufocă. ― De... lei? ― Lei! făcu disprețuitor Grigore Popa. Lei, pe dracu'! Dolari! ― Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, ascultați-mă pe mine! spuse sculptorul. Panaitescu îl privi lung
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
observații personale. În sfârșit, sper că v-ați edificat. ― Perfect. Să ne imaginăm că doamna Melania Lupu sau domnul Matei v-ar fi cerut să renunțați la filele cu anumite însemnări compromițătoare, cum ați fi procedat? ― Ei, bravo! O fi impertinent flăcăul ăsta, dar nu într-atîta, încît... ― La asta mă gândeam și eu. Nici măcar n-au îndrăznit să v-o ceară! Mergem mai departe! Ce credeți că le rămânea de făcut? Bătrânul privi reflex spre odaia Melaniei Lupu. Maiorul clătină din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu buzele răsucite de răutate. N-au decît să se mire și să se îndoiască. Îl luaseră o dată prin surprindere printr-o arestare neașteptată. De data asta era altceva. De data asta era gata pentru ei. Privirea lui îi mătură impertinent pe cei douăzeci și nouă de oameni așezați în jurul mesei în formă de V, pe care o folosea Consiliul Făuritorilor de Arme pentru audierile lor publice. Așteptă pînă cînd Peter Cadron, cel de-al treizecilea membru al acestui înalt sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
moare absurd, străpuns de sulițe. Destinul lui Milton Cato, care duce cu sine stigmatul degradării și al dezonoarei, nu mai poate fi același, odată ce acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi o explicație dramei prințului imperial. Marginalul antierou al lui Pratt alege să iasă din strânsoarea ucigașă a Maiestății Sale. Dezer tarea spectaculoasă pune
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă." Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai înalte și se spărgeau cu furie de stânci. Vântul urla uneori, de parcă infernul însuși se abătea asupra țărmului, dar Laura nu era mulțumită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-ai auzit?" Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. Singurul păcat al acestor binefaceri e că sânt uneori incurabile", râse ea arătând spre căruciorul în care stătea înțepenită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
l-am ajuns. "Și zici că te plimbi, canalie bătrînă?" Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. "Ce, domnule sculptor, n-am voie?" Tonul era chiar impertinent. Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?" "Dar ce se întîmplă aici?" făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asemenea curaj trebuia chibzuit bine; ar putea fi în stare să facă ceva pentru muncitorii din fabrică, ceva care s-o facă pe Myrna să pară reacționară pe tărâmul acțiunilor sociale. Trebuia negreșit să-și dovedească superioritatea față de fufa aceea impertinentă. Luându-și lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
colegiu, deși Reilly ăla părea că intenționează să prindă rădăcini în campus, ca palmierii, sau ca băncile. Doctorul Talc îi avusese pe amândoi, în clase diferite, în timpul unui nenorocit de semestru. Îi deranjaseră cursurile cu zgomote ciudate și cu întrebări impertinente și veninoase la care nimeni, în afară de bunul Dumnezeu, n-ar fi putut răspunde. Se cutremură. Va trebui prin orice mijloc să-l găsească pe Reilly, ca să scoată de la el o explicație și o confesiune. Era de altfel destul să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
magistrat. ă Ah! ă Mă aflu aici cu treburi de poliție. ă Vă doresc... Dar actorul părăsi prăvălia fără să-și termine salutul. Simțindu-se straniu compromis de întâlnire, Porfiri se întoarse la cămătar. Bărbatul îl întâmpină cu o privire impertinentă. Acei ochi, intenși, închiși și foarte vii, păreau pe moment mai obsceni decât orice din Cele unșpe mii de vergi-ne-bune. ă Acest Virginski, începu Porfiri. ă Pavel Pavelovici. ă Înțelegeți acum că este o treabă a poliției. ă Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
agitat care nu se consideră niciodată satisfăcut de ce-a gândit și a hotărât cel de la etajul superior, însă Cipriano Algor a preferat să nu răspundă acestei foarte pertinente întrebări, s-a prefăcut că n-a auzit, poate din pricina tonului impertinent pe care-l iau automat întrebările pertinente, doar pentru că sunt puse, și oricât ar încerca s-o ascundă. Centura Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă”. Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai înalte și se spărgeau cu furie de stânci. Vântul urla uneori, de parcă infernul însuși se abătea asupra țărmului, dar Laura nu era mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-ai auzit?” Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. „Singurul păcat al acestor binefaceri e că sunt uneori incurabile”, râse ea arătând spre căruciorul în care stătea înțepenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-am ajuns. „Și zici că te plimbi, canalie bătrână?” Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. „Ce, domnule sculptor, n-am voie?” Tonul era chiar impertinent. „Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?” „Dar ce se întâmplă aici?” făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar trebui să facă? Îi reveni în minte ideea testului de paternitate. Dacă exista cineva care putea afla despre existența unui astfel de test, de bună seamă, ea era aceea. Ca reporter, avea tot dreptul să pună întrebări indiscrete și impertinente. Asemenea tuturor jurnaliștilor de la apostoli încoace, începu prin a cere dosarul de extrase. Parcurse articolele din dosar, notând mai multe nume din lumea embriologiei. Unul dintre ele, cel al profesorului Stephen Fay, apărea aproape în fiecare dintre ele. Era, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
l-a scos afară ca pe un mizerabil, cu toate că avea telefonul deschis În timpul unui examen. Ce trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea combate naziștii și invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii invidioși - fusese blestemat cu un astfel de fiu cu părul mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
programare, o ignoră pe secretara ocupată cu capriciile unui fax și bătu la ușă, hotărâtă. Nu așteptă să fie invitată să intre. Șeful, care era la telefon cu logodnica lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7. Poate nici nu-l știuse vreodată. — Trebuie să vă vorbesc, spuse Emma. În biroul șefului, inundat de lumina soarelui, un ficus luxuriant Își Întindea frunzele de un verde intens Înspre Tiburtina. Pe calendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
semn de viață al oaspetelui. Și atunci rămase așezată și lăsă totul, ca Întotdeauna, În seama lui Elio. El avea să Îndrepte totul. Va ajunge aici În câteva clipe. Se va ocupa el de asta. Elio Îl va alunga pe impertinentul acela de Buonocore, Îl va pedepsi, Îl va trimite la patrule. Visează el că va continua să lucreze pentru noi. Buonocore Îl va vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti, șopti Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a așezat în iarbă, cu vesta împăturită sub cap. N-a stat cine știe cât și a auzit un foșnet în iarbă. S-a ridicat speriat și a rămas fără cuvinte. Era un pitic cât un popândău. Îl privea surâzător și cumva impertinent. - Mă bucur că mă vezi. Puțini ajung până aici cu privirea. - Până aici? Adică până unde? - Lasă, nu-ți bate capul. Bine că ne-am întâlnit. Piticul era foarte sigur pe sine și se purta ca un șef de trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și bănuiesc că vrei să mă întorc la avocatură ? Ei bine, sunt fericită aici și n-am de gând să mă întorc. Gust sosul de sparanghel și mai adaug niște sare. — Poate crezi că e amuzant să fii atât de impertinentă, mi-o taie ea. E viața ta, Samantha. Cariera ta. Cred că nu-ți dai seama... — Ba tu nu-ți dai seama ! Nici unul dintre voi nu înțelege nimic ! Mă uit enervată la Guy, apoi dau focul mic de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mama tăios. N-ai vrut s-o ajuți pe Emma cînd te-a rugat ? — Emma, nu ne-ai spus niciodată despre asta. Tata pare de-a dreptul perplex. Mi-a fost jenă, OK ? zic cu un nod În gît. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luînd o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK ? zic cu un nod În gît. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luînd o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry, În cazul În care cumva ai uitat, noi sîntem cei care te-am Împrumutat să-ți faci firmă. Dacă n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]