1,880 matches
-
scump ! Spectacolul în care ar intra, ieșind din cel în care joacă acum, ar putea fi, însă, unul mult mai bun, nu? Iar în 2014 mai vorbim...! Între timp, președintele, întors la Palat, va înțelege, precum Ghilgames, că sfârșitul e implacabil, că el nu poate fi evitat."
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
exitusul; în cazurile fericite, unii s-au adaptat răului, reușind să păstreze o stare de echilibru în care, deși nu se simțeau nici bine și nici rău, măcar trăiau. Pe scurt, o homeostazie suportabila, grație căreia pacienții se împăcaseră cu implacabilul: știau că nu se vor mai vindeca și că L-DOPA nu era nici pe departe leacul magic pe care il așteptaseră atîtea decenii. Cei care s-au resemnat acceptîndu-si condiția au supraviețuit, dar cei care nu sau putut împăca
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
de Al. Cistelecan: „Aurel Pântea scrie chiar dinlăuntrul senzației de neantificare și face filmul acut, clinic al acesteia. Rapoartele sale nici nu mai sunt rapoarte de angoasa, ci transmisiuni în direct ale descompunerii, ale putrezirii ființei, ale degenerescentei lente și implacabile. Senzația acestei lentori a detracării e atat de profundă și de temeinic așezată încât nici nu mai produce spaime: ea doar se reproduce. Calm, de-a dreptul ataraxic, poetul notează doar progresia agonica a acestei dezagregări și face reportajul cangrenării
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
prea lesnicios imaginile ficțiunii creatoare și acelea care-s domeniul geografiei efective. Călătoream în Malta, mă aspira ciudat prestigiul ultimelor biruințe artistice din tablourile lui Caravaggio, vizibile acolo, și crunta determinare cu care geniul său neînfricat ațintea supliciile martiriului și, implacabilă, moartea. Atras o clipă de clamorile uzului turistic, m-am deplasat și într-una din insulele arhipelagului, Gozo, cu vestigii megalitice, venerabil arhaice, cufundate într-o cronologie sfidînd- o pe aceea a Vechiului Imperiu faraonic. Și, mai ales, era menită
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată șu resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem influențați din
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată și resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. Și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s-o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem influențați din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative ce pot schimba destinele unor oameni. Dialogurile Manuelei cu Alina sunt în fapt tot monologuri deschise, reflectări ale stărilor de moment. Ceea ce se repeta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a coborî în sine și a face introspecții ce solicită intelectual și nervos, ceea ce pentru unii poate părea de-a dreptul insuportabil (dacă nu și inutil!). Pe de altă parte, în aceeași întrebare se întrevede și acceptarea umilă a „necesității implacabile” de a te compara în primul rând cu tine însuți, pentru că în fața lui Dumnezeu ești singur. Mediocrităților, celor lipsiți de cultură, educație și credință în Dumnezeu le vine mult mai ușor să-l „inspecteze” și să-l vorbească, altfel-zis să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
timpul etern, intrând „sub zodia provizoratului”. Pe firul de mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se trezi descoperiți (la propriu și la figurat!) în fața „destinului implacabil”. Deși îmbrăcați în mantii princiare sau regești, unii inși precum Ghilgameș, Oedip sau Hamlet au „realizat” că sunt mai goi decât alții, adică îmbrăcați în al doilea „costum al lui Adam”, confecționat din materiale la fel de perisabile. Drept care au intrat într-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de către om, deci de o ființă dotată cu conștiință și capacitate de decizie act care, agresând fizic sau moral pe celălalt, contravine legilor destinate să mențină ordinea naturii, echilibrul vieții, al lumii în general. Ideea de justiție imanentă, care intervine implacabil și plătește răul comis, constituie o realitate și o convingere a tuturor popoarelor și din toate epocile, experiența a certificat acest fenomen compensator: răul este în mod funciar propriul său călău. Dar omul dispune de asemenea de o justiție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
esența abisală a omului. Este neliniștea morții, spaima faptului că omul este Sein zum Tode ființă întru moarte. Când homo faber a evoluat către homo cogitans, a apărut conștiința tragicului și a singurătății. A tragicului în fața morții, final funest condus implacabil de suferință și de răul imanent lumii, și neliniștea solitudinii în fața infinitului necunoscut din jur și din noi înșine. De observat că sentimentul cel mai purificat, mai profund al neliniștii existențiale aparține omului arhaic, aflat în raport nemijlocit cu marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. În arta vizuală, tablourile lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fie administrat. Cască ochii: sfinții, chiar și cei responsabili cu iubirea, n-au răbdare să te deștepte pe tine! Degeaba te bați cu pumnii în piept că occidentalii n-o: să dezlege în veci misterul Mioriței și al aferentului destin implacabil, că, prin urmare, n-au cum să înțeleagă romanțele și iubirile profunde, pe motiv că, vezi Doamne, ei nu s-au uitat niciodată pe bulgari ținând de antena televizorului cu dinții și nici nu au au înșirat pe un codru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în cazul dreptacilor. Pânza devenea din ce în ce mai pestriță și, cu toate că mesajele inscripționate pe ea stăteau mărturie că oamenii din sectorul 5 trăiau cel puțin la fel de intens ca per so najele ce populează Legendele Olimpului, cu o conștiință a destinului dacă nu implacabil, atunci măcar măreț, aleea Muzelor căpătase un aer destul de vesel. Ceva mai exaltat, un puști de școală, la vârsta când lucrurile nu au încă măsură, își așternuse stângaci și în mai multe tranșe o compunere cu tema „Patria mea“. Nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
XX-lea, au fost luate în discuție trilogia lui O`Neill, Din jale se întrupează Electra și piesa Muștele, de J. P. Sartre; prima oferă o interesantă actualizare a teatrului antic grec a legendei Electrei, a doua reia problematica destinului implacabil din perspectiva filozofiei existențialiste, Sartre, plecând de la premisa că resortul principal al tragediei grecești este libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Temele mari ale existențialismului, ca vina, decizia, opțiunea, responsabilitatea se găsesc reunite în această 5
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mitologice într-o viziune completă despre lume. La Sofocle este strâns legată de lumea mitologiei și constituie „elementul determinant al structurii sociale”, în timp ce la Euripide reprezintă un simplu element convențional 2. Eschil aparține încă epocii mitice, stăpânite de conștiința soartei implacabile; față de lumea lui Homer, care nu cunoaște sentimentul culpei, eroul eschilian are conștiința vinei sale. La Sofocle, mitul apare mult mai umanizat; eroii săi sunt oameni care se înalță însă deasupra condiției obișnuite prin suferință. Eroismul rezidă nu în forța
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pentru crima de a-și fi ucis soțul. În înțelegere cu Electra, Oreste face dreptate, săvârșind în același timp cea mai gravă dintre crime. Trilogia dramatizează un episod important din legenda Atrizilor. Opera e dominată de ideea destinului care conduce implacabil pe oameni, fără ca ei să se poată opune acestei voințe exterioare. La începutul piesei Choeforele scena reprezintă palatul din Argos, în fața căruia se găsește mormântul lui Agamemnon. Oreste a sosit. Tânărul este însoțit de prietenul său Pilade și se roagă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Clitemnestra a considerat drept să răsplătească omorul cu omor, tot așa Electra se consideră îndreptățită să facă același lucru. Înfruntarea dintre 44 personaje reflectă, în cele din urmă, credința omului de acum 2400 de ani, care se supune unui destin implacabil, hotărât de zei. Acest tip de scenă, numit agon, este frecvent întâlnit la Sofocle și Euripide 1. O asemenea scenă trebuie să conțină niște părți obligatorii și altele, care nu sunt indispensabile identificării sale drept agon; acesta, prin „originea” sa
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
determină acțiunile sale, raporturile dintre oameni, pe de o parte, dintre individ și societate, pe de altă parte1. La Sofocle, accentul cade pe caracterul uman, cu măreția și contrastele lui. În creațiile lui Euripide, nu destinul este cel care conduce implacabil eroii, ci pasiunile lor puternice; tragedia lui se caracterizează prin patetism, printr-o intrigă mai complicată și prin importanța acordată personajului feminin. Dacă, așa cum se arată mai sus, Electra ocupa în operele lui Eschil o poziție secundară, Electra lui Sofocle
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia lui Eschil, Orestia, în trilogia lui O`Neill 2 (alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniții și Stafiileă este reluată problematica destinului implacabil care planează asupra unei familii (la Eschil, familia Atrizilor, la autorul american, cea a Mannoniloră. Ambele opere prezintă continuarea nenorocirilor aduse de spiritul de ură și răzbunare, care a dezlănțuit războiul troian la Eschil, care a urmat războiului de secesiune
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
trimitem pe alte dimensiuni sufletele care ar fi reprezentat un potențial pericol pentru dimensiunea aceasta. Astfel, am Încalcat Legea Liberului Arbitru și nu am dat nicio șansă de evoluție În această dimensiune acelor entități. Ne-am transformat În niște judecători implacabili, conduși doar de un obiectiv: acela de a aduce lumina aici, cu orice preț. De fapt nu am făcut decât să ne pierdem puterile, iar lecția pe care o avem de asimilat este aceea a compasiunii și iubirii. În această
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor de stele ?i-ncep?tor de drumuri"Rug?ciunea unui dac); sunt „patria cosmic?" a sufletului omenesc („orice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
intră ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic și o aprobă): Criză teribilă, monșer! (stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă. EFIMIȚA (indiferentă): Ce oribilă tragedie. LEONIDA: Destinul mă persecută implacabil. Totul rămîne într-un silențiu lugubru. O pauză mai lungă. Deodată se aud bătăi de orologiu. Ele vor continua pe replicile următoare, dar nu în ritm normal ci "pe sărite" ca și cum ar fi un ceas defect. LEONIDA: Ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe cel care ucide în numele unui țel nobil pentru o națiune, invocându-se beneficiul legitimei apărări, Dumnezeu își apără creația și nu manifestă clemență. El poruncește scurt: “Să nu ucizi!”, iar pedeapsa este una și aceeași pentru toți și la fel de implacabilă. Canoanele Bisericii Ortodoxe admite forța majoră și nu condamnă uciderea numai atunci când cel care ucide săvârșește această faptă doar pentru a-și apăra bunurile spirituale și materiale sau viața și este luat prin surprindere. Legea socială prin Codul penal reglementează
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
o prădătoare cu aparat Leica și zâmbet letal... o scoopette. în jungla neexplorată antropologic a aglutinării jurnalistice din Bruxelles, „capitala Uniunii Europene“, trăiește și vânează, cu metode situate dincolo de morala umană, această specie aparte: ziarista de tip scoopette, o prădătoare implacabilă care nu doar că-și devorează nepăsător victimele, dar nici măcar nu produce altceva din energia consumată decât irizații efemere și fâlfâit nefuncțional. Lipsită de orice morală, scoopette poate flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]