23,403 matches
-
interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de recreere” a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
locului să văd realitatea și am făcut-o în anul următor, 2001. De atunci am mers in România și Basarabia în fiecare an. În 1998 înființasem Consiliul Român-American, împreună cu Mircea Popescu , instituție ce s-a vrut „organizație umbrela” în scopul implicării și mai mult în viață socio-politică a țarii. Noi suntem cei care am lansat ideea înființării „Circumscripției Electorale 43 diaspora”, din 2008, dar și cei care am luptat pentru schim barea legilor electorale. Am reușit, dar niciodată nu ne-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cheamă că ți-a ieșit. Că truda a meritat. Că ai dăruit. Să reușești, anul acesta, să stabilești doi poli oficiali, Craiova și București, două centre între care să circule spectacolele și spiritul teatrului mi se pare o idee mare. Implicarea primăriei capitalei prin ArCuB a ridicat miza festivalului, l-a făcut mai prezent în mintea spectatorilor, i-a dat o gradație în plus, l-a deschis dincolo de ritmurile pașnice ale Craiovei, i-a stimulat, altfel, pe invitați să joace în fața
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
judeca doar prin prisma economiei sale textuale. Nu cred că multe casnice abandonate seamănă cu Terry Ann Wolfmeyer sau că bătaia de joc pe care i-o aplică destinul îi poate avea drept subiecți pe vecinii mei, dar faptul că implicarea mea în urmărirea filmului a rămas netulburată înseamnă că nu m-am lovit de vreun obstacol de veridicitate. În schimb, am bușit un prag de insatisfacție odată cu Piscina lui François Ozon (2003). Un regizor care, după gustul meu, joacă un
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
privitoare la Facultățile de științe, Medicină, Drept sau a avut importante consultări de specialitate cu unii dintre profesorii lor. Participarea lui Nicolae Iorga la construcția instituțională a Universității clujene este mai mult decât una simbolică și de la distanță: este o implicare în multe privințe decisivă, evidentă sau subtilă, directă sau indirectă. "Cu toții - afirmă Stelian Mândruț în prefață - se adresau, cu deferență, fie omului de știință, colegului profesor, savantului, rectorului, fie omului politic, deputat, șef de partid, prim ministru, în strădania de
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
proces accelerator al minții, în stare de veghe. Ea încearcă să-i descrie funcționarea, genurile, corelațiile psihice și condiționările, limitele care-i frînează ori îi interzic exercițiul, posibilitățile de a-i evalua performanțele. Datorită extraordinarei sale extensii și prolificități, a implicării în toate actele cognitive, studiul interpretării e extrem de pretențios. Mi-a impus lecturi dispersate, de caracter multidisciplinar, depășind cu mult orizontul formației proprii. Expunerea propriu-zisă a materiei a traversat mai multe faze. Cel mai greu mi-a fost să ajung
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
atât mai încântat am fost să-i descopăr textele într-o nouă culegere de articole, intitulată, cât se poate de dorintudoranian, Absurdistan. O tragedie cu ieșire la mare (editura Polirom, 2006). În ciuda enigmaticului episod "Dan Voiculescu", în ciuda faptului că explicațiile implicării sale - strict "tehnice", susține Dorin. Se prea poate. Dar cât de "tehnică" poate fi colaborarea cu un personaj de... complexitatea și opacitatea lui Dan Voiculescu? - încă lipsesc, mă număr dintre cei care sunt absolut convinși de bunele sale intenții. Că
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
par să se integreze foarte bine. Dar există niște cadre în care să se integreze. Și în Europa de Vest noile proiecte de business (acele start up) sau întreprinderile/instituțiile în curs de restructurare sînt foarte nesigure și haotice și cer o implicare mare în condiții de muncă nesigure. Or, în România anilor '90, practic toate organizațiile erau în situația asta. Românul e un angajat... dezangajat Pe vremuri, se zicea că muncim de frică. Acum muncim (cînd muncim...) de rușine? Concluziile mele sugerează
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de recreere” a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
locului să văd realitatea și am făcut-o în anul următor, 2001. De atunci am mers in România și Basarabia în fiecare an. În 1998 înființasem Consiliul Român-American, împreună cu Mircea Popescu , instituție ce s-a vrut „organizație umbrela” în scopul implicării și mai mult în viață socio-politică a țarii. Noi suntem cei care am lansat ideea înființării „Circumscripției Electorale 43 diaspora”, din 2008, dar și cei care am luptat pentru schim barea legilor electorale. Am reușit, dar niciodată nu ne-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
promovează asalturile de acest tip, un critic literar de valoarea lui Lucian Raicu ar trebui radiat instantaneu din memoria românilor. Avea, ce-i drept, 72 de ani, luna trecută, când a dispărut dintre noi. Mai grav, refuzase orice fel de implicare în tulburea lume de după 1990. Era, după criteriile confrontaționalismului, un ,expirat". Aș vrea să mi se arate, însă, o pagină, o singură pagină a oricărui alt ,așteptat" care să aibă vibrato-ul metafizic, forța de penetrare și splendoarea artistică a
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
putem vorbi atât despre un imaginar legendar (Tristan și Isolda, Lohengrin sau Olandezul zburător), unul mitologic (tetralogia Inelul Nibelungilor), un subiect cu tentă realistă (Maeștrii cântăreți din Nürenberg - imaginea meistersang-ului german) sau o „inserție” a imaginarului creștin (Tannhäser sau Parsifal - implicarea genului de coral protestant). O componentă semnificativă a contextului în care trăiește și crează Wagner, și care într-un mod indirect determină nevoia unei sinteze, este reprezentată de fenomenul de defoliere stilistică, generalizat la scara întregului Romantism, ca extrapolare a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o anumită presiune sau, stilistic vorbind, de un set de constrângeri (factorii exteriori ai existenței sociale și mutațiile implicite în planul imaginarului colectiv), constatabile doar prin alăturarea cât mai multor forme „punctuale”, reprezentative în plan istoric, ale gândirii stilistice. Nevoia implicării perspectivei temporale în relevarea mutațiilor în plan stilistic, precum și în edificarea și funcționarea canonului, reprezintă un argument suplimentar al importanței și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
comportamentelor” istorice ale gândirii de tip stilistic. Altfel spus, „modelând” o situație inedită prin formularea parametrilor unei grile analitice pe care o „etichetăm” într-un mod „deviat” drept compresie stilistică, observăm că, într-un prim moment al analizei, aceasta determină implicarea unui context terminologic diferit de cel uzual. Plasând, însă, definiția stilistică tradițională într-un context „impropriu”, în virtutea unei descrieri diferite de cele uzuale - contextul unui proces de „comprimare” - devin observabile o sumă de caractere „comportamentale” ale stilului, inaccesibile în limitele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
concomitență a unui material muzical străin, deci împrumutat, și comasarea mai multor stileme străine și eterogene (între ele, dar și față de materialul muzical aparținând compozitorului-titular al stilului) în interiorul unei singure lucrări muzicale. Este vorba aici despre o triplă compresie: (a) implicarea unui împrumut de material muzical - citatul, (b) amestecarea în sincronie a mai multor citate înserate în materialul muzical de autor - colajul, și (c) restrângerea câmpului stilistic de la dimensiunea unui stil pe durata vieții la limitele unei singure lucrări muzicale. Definiția
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
al teoriei și filosofiei artei absorb, pînă la voalare, planul existenței nemijlocite. Lucrările care au rezultat din această experiență sau, mai exact, în urma acestui experiment, îl implică pe }uculescu în forme și în proporții diferite, în cazul în care judecăm implicarea ca pe un act nemijlocit, mecanic, și în mod constant și profund dacă această implicare este privită ca transfer de energie, ca formă de sugestie și de contagiune spirituală. În ceea ce privește implicarea directă, acțiunea sa are mai multe trepte; unele lucrări
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
rezultat din această experiență sau, mai exact, în urma acestui experiment, îl implică pe }uculescu în forme și în proporții diferite, în cazul în care judecăm implicarea ca pe un act nemijlocit, mecanic, și în mod constant și profund dacă această implicare este privită ca transfer de energie, ca formă de sugestie și de contagiune spirituală. În ceea ce privește implicarea directă, acțiunea sa are mai multe trepte; unele lucrări sînt doar dirijate de către }uculescu prin indicații tematice și prin sfaturi tehnice de ordin general
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
și în proporții diferite, în cazul în care judecăm implicarea ca pe un act nemijlocit, mecanic, și în mod constant și profund dacă această implicare este privită ca transfer de energie, ca formă de sugestie și de contagiune spirituală. În ceea ce privește implicarea directă, acțiunea sa are mai multe trepte; unele lucrări sînt doar dirijate de către }uculescu prin indicații tematice și prin sfaturi tehnice de ordin general, altele sînt supravegheate în detaliu, prin indicarea unei culori anume sau a unui anumit semn grafic
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
nelucrative imaginile în care postmodernismul muzical reprezintă un "accident", o eventuală "direcție greșită" sau o continuare "ineficientă" a proiectului modernist (Habermas). footnote>, în pofida "distorsiunilor" de interpretare pe care le induc o sumă de imagini privind caracterul emergent, dublul discurs al implicării deconstructive, fragmentarea că incoerenta asumată și refuzul legitimării în termeni de identitate stilistica sau participare la consensul valoric-estetic în accepțiunea lui modernista. Oricât de diferită de modelele istorice anterioare ar fi ideologia și estetică postmodernă, această diferență nu poate, în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass, Steve Reich, Michael Nyman și Louis Andriessen - deconstrucția narativismului prin implicarea principiului repetitiv; 3. Al treilea postmodernism, unul al conexiunii și reinterpretării în opinia autoarei, rezultă din principiul juxtapunerii care implică o includere eclectica de material (împrumutat) din surse disparate și uneori chiar a unor elemente care nu sunt muzicale: (a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Schnittke - Cvartetul nr. 3 (1983); (b) colajul: John Cage - Musicircus (1967), John Zorn - juxtapuneri din jazz, swing, pop, reggae, muzică de film și televiziune; (c) disoluția autorului în lucrarea muzicală că proces/performance - Laurie Anderson (anii '70); (d) anii '90: implicarea muzicii populare comerciale în lucrări proprii - David Lang, Julia Wolfe, Michael Torke și Michael Daugherty. Deja din această imagine putem configura un răspuns la întrebarea privind calitatea și specificul relaționării între postmodernitate și totalitatea culturilor muzicale anterioare. Aici se impun
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ar fi aplicabilitatea acesteia - canon ideologic (estetic-stilistic), canon structural-conceptual (componistic), canon interpretativ (interpretarea muzicală) sau canon didactic (învățământ muzical). Astfel, oricare tip de polemizare sau de incursiune analitică pe marginea identității și categoriilor postmodernismului artistic determina într-un mod implacabil implicarea problemei canonului. Ceea ce ar rămâne, însă, de facut înaintea ceremoniei de nominalizare (a titlurilor de lucrări, a numelor de compozitori, a "etichetelor" stilistice sau a listelor canonice) ar fi identificarea unui ansamblu de coeficienți ai distorsiunii semantice care similar prafului
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cu sintaxa lui specifică) și procesuală (determinând aglomerări sau rarefieri, accelerări sau încetiniri de ordin narativ). Altfel spus, estetică polistilistică nu comportă detașarea (estetică și structurală) funcțională necesară pentru a se potrivi definiției postmoderne, ci dovedește în fiecare lucrare o implicare funcțională a citatului și citarii în calitate de structură de rezistență determinanta la nivelul întregului discurs. În cazul esteticii polistilistice este vorba mai degrabă despre construirea unei polifonii narative cu valorizarea citatelor nu în calitatea lor de inserții mimetice sau ca elemente
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
constituentele stilistice ale celei de a treia avangarde. Drept exemplu relevant al acestei emergente poate servi, din nou, multcitata parte a treia din Sinfonia (1968) lui Luciano Berio. Putem constată emergentă unui proto-postmodernism deja în creația lui Charles Ives, prin implicarea tehnicii citatului, aceasta utilizată în special în Simfonia nr. 2 (1899-1902), precum și în Simfonia nr. 4 (1910-1916). Atrage atenția mixajul realizat în cea dintâi între citate din muzică populară americană și invocări ale muzicii clasice drept referenți servind muzica lui
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Mantra*<footnote Titlurile de lucrări marcate cu o steluța - * - reprezintă titluri selectate din: Ramaut-Chevassus, op.cit. footnote> (1970), Inori* (1974) sau Tierkreis* (1976), Arvo Pärt compune Simfonia a III-a* (1971), cântată Laul armastatule* (Cânt pentru îndrăgostiți) și Tabula rasa* (1977), implicarea tehnicii de colaj în Rozart Mix (1965) de John Cage sau Ludvig van (1968) de Mauricio Kagel, Bernd Aloïs Zimmermann prezintă Requiem für einen jungen Dichter (1969, Recviem pentru un tanar poet), Betsy Jolas - Lassus Ricercare (1970), Pierre Henry definitivează
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]