261 matches
-
pentru că poezia urca treptele albe de piatră, urcă în locurile inimii spre poarta întunericului. Întâlnim în poezia lui pe "Marele orb" care guvernează lumea, ce sălășluiește într-un univers pustiu; fragmente de real și imaginar sunt surprinse în stare de imponderabilitate. Cosmios, măsurătorul timpului, este invocat ca sentiment al morții potențat de teribila așteptare: "Vedem doar gurile lor strâmbându-se rar/ Cu buzele tremurând, desfășurându-se mari,/ Părul meu se-nfipse-n pământ/ Între pietre sub apă și rotit de vânt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pietrei" ("Câteva generații", "Laus Ptolemaei'). Poetul vine cu o lume în care: "copacii rămân suspendați, fluviul este străveziu, sub lună caii rătăcesc cu timpul", însuși poetul, dacă ar face un salt, "ar pluti în aer". Totul intră în stare de imponderabilitate și ceea ce dă echilibru, consistență, formă, volum și culoare sunt abstracțiunile care vor căpăta relieful lumii concrete: "tăcerea se face de nisip, somnul are mască de sticlă, liniștea fulgeră ca un tigru, visele devin pești zburători." În acest context, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de acțiunile și procesele tehnologiei computaționale. O arhitectură virtuală, nu doar a spațiului digital, ci și a ființei corporal-identitare (postăumane, se construiește în cyberspațiu ca marcă relevatoare a coexistenței dintre fizic și numeric, dintre conștiință și corporalitate, dintre materialitate și imponderabilitate. Interferență de visceralitate și digitalitate, identitatea virtuală se naște în mod biotehnologic din corporalitatea concatenată spațiului tehnologic comunicațional. Știința ciberneticii nu se poate „lepăda” de elementul visceral al identității întrucât nu se poate neglija realitatea faptului că o experiență, oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
numai a unor situări În real, În social, ci și În timp, jurnalul intim conține, În filigran, Întreaga istorie a inițierii În moarte a scriitorului. Însă așa cum există o insignifianță a jurnalului intim, există și o lipsă de importanță, o imponderabilitate ontologică a morții: pe cât de importantă, capitală chiar, ca act biologico-fiziologic, pe atât de ambiguă ca subiect al meditației. Ceea ce filozofii numesc moarte este, de fapt, aproximarea ieșirii din scena minții. Totul e relevant, În regimul confesivului, ca și În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acoperământ al scrisului, forma „Îmbrăcată” de acesta În actul confesiunii. Sintagma jurnal intim se dovedește a nu fi o simplă cochetărie, o potrivire de cuvinte, ci descrierea și identificarea unui gen literar și a unei stări a textului: starea de imponderabilitate dintre ficțiune și real. Cu alte cuvinte, o permanentă stare de război. Singurele momente care ar conta În această confruntare fără capăt ar fi cele de pace - clipele În care se completează jurnalele operațiunilor, dar se conturează și noile strategii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a semenilor. Lipsiți de identitatea conferită de aderarea la un crez, desprinși de existență, se ciocnesc de lumea reală în care nu se pot orienta, pe care n-o pot înfrunta și stăpîni, rătăcind caraghios și groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu, aduc în teatrul românesc tipologia și problematica unui cuplu alienat la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de piesa lui Teodor Mazilu, Mobilă și durere cu cele din acest ultim caz citat, putem remarca nota comună a scriitorilor postcaragialieni, de evidențiere cât mai pregnantă a nefirescului din cadrul conjugal, lăsat întotdeauna, în proza caragialiană, în cea mai difuză imponderabilitate aluzivă a ironiei. Dintre motivele subsumate temei caragialiene a familiei, regăsim o interesantă ilustrare a celei referitoare la problemele chiriașului bucureștean la Damian Stănoiu, în romanul Camere mobilate (1933), prin combinarea hipotextelor ușor de recunoscut Caut casă, Proces-verbal, De închiriat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
elongație indefinită se înalță fac un contrast cu gâtul, mult mai puternic, și el în extensie. Întregul corp tinde în sus după o lege secretă, iar forma urmează această tensiune a materiei înscrisă în programul ei genetic și care solicită imponderabilitatea și zborul. Coada Himerei are și ea striații armonice până în apropierea aripilor. Inițial, Himera văzduhului avea o patină aurie, un strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o mare varietate fiziognomică, nicidecum una vestimentară, astfel că toate aceste personaje împărtășesc o condiție surorală. Spre deosebire de Blake, unde corpurile par să-și detașeze volumul în felul unui basorelief din lanțul lichid pe care-l formează, la Burne-Jones impresia de imponderabilitate pe care pictorul o conferă personajelor sale, ca și efectul de superficia lizare, de planeitate a scenei, trasată după arhitectonica scării, cea care dirijează și coregrafia întregului tablou, este pregnant. Relația dintre arhitectură și gestualitate depășește condiția teatralizării tabloului, conferindu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]