647 matches
-
se realizeze în baza unor principii riguroase și mai ales obiective: "...critica nu trebuie să considereze ca reguli în judecata sa nici gustul său particular, nici ideile sale proprie." Tocmai această obiectivare rece va fi contestată mai târziu de adepții impresionismului critic. Articolul lui Radu Ionescu coagulează într-o mare măsură idei logice, argumentate cu vitalitate, trasând pe de altă parte încă o dată contururile unei viziuni de sorginte clasică. IV.9. Concluzii Peisajul literar pestriț al epocii pașoptiste a suscitat de-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca scop. Făcând această precizare, autorul se delimitează încă de la început de cei care percepeau critica sub semnul unei anumite autonomii, atribuindu-i un statut egal cu cel al operei de artă. Cu alte cuvinte, Eliot se declară, astfel, împotriva impresionismului critic, sugerând că nu se poate vorbi despre gratuitatea actului critic care are funcția precisă de a contribui la înțelegerea operei de artă, nu de a deveni o operă în sine. Pentru o mai bună înțelegere a articolului supus analizei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vorbi despre gratuitatea actului critic care are funcția precisă de a contribui la înțelegerea operei de artă, nu de a deveni o operă în sine. Pentru o mai bună înțelegere a articolului supus analizei sunt necesare câteva precizări privitoare la impresionismul critic o metodă ce presupune o anumită eliberare a criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
bună înțelegere a articolului supus analizei sunt necesare câteva precizări privitoare la impresionismul critic o metodă ce presupune o anumită eliberare a criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o libertate față de acesta, ceea ce are ca rezultat autonomizarea și subiectivizarea actului critic. Acesta devine o formă de confesiune, "o autobiografie sufletească a criticului"282 cum sugera Eugen Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
două tipuri posibile de critică: cea care se constituie ca o concretizare a "vocii interioare", abandonând rigurozitatea unui sistem coerent de principii și cea care, dimpotrivă, presupune subsumarea la o "autoritate exterioară" percepută drept o structură cu rol legiuitor. Adepții impresionismului romantic, ironizați aici de Eliot, nu văd în raportarea la această Autoritate Exterioară decât un simplu conformism, preferând subiectivismul și originalitatea Vocii Interioare, pe care Eliot o numește însă "moftangism protestatar". În acest sens, se observă aici, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
proiecție a acestora este făcută într-o manieră extrem de plauzibilă datorită darului lor creator. Astfel, se observă că Eliot nu contestă talentul lui Coleridge sau Goethe, ci maniera de a face critică literară a acestora. Această reluare a ideilor privind impresionismul critic nu constituie decât un preambul, adevăratul scop al textului fiind impunerea unui nou concept legat de opera literară și anume "corelativul obiectiv", care este definit de Eliot drept "o serie de obiecte, o situație, o înșiruire de evenimente care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
credință a dacilor Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii, O, de-aș avea absurda credință a dacilor, Cei înșelați atât de crunt după moarte. Reverberații depresive (în claviatură luminoasă totuși) individualizează monologuri în șoaptă ca acesta, de un impresionism difuz; unde este efigia exaltantă din momentul debutului? Sunt, în pagini ca Pereche, Când voi fi îmbătrânit destul, În dimineața de după moarte și în altele, consonanțe cu eminescianul Mai am un sigur dor (și variantele acestuia). Cuvânt și montaj Autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
insula florilor, tărâm mirific ("E singurul loc unde ceasul nu bate"), analog insulei lui Euthanasius din Cezara lui Eminescu. Seducătoarea insulă fusese nominalizată de Carducci ca paradis terestru; ulterior de către Duiliu Zamfirescu, admirator al clasicizantului italian. În alte texte, același impresionism volatil, flou; nici un profil distinct. Rămasă pe retina celui rătăcit în "cețuri" (singur în "Codrii Dezolării"), Fiorella e o "legendă"; și "parcă într-o apă / se oglindea icoana cea de-a pururea pierdută". În același registru melancolic, o transparentă Rosalba
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
n-a fost scrisă) vocea lui a avut și are audiență. Importante sunt meritele sale în procesul reașezării poeziei din Basarabia în cadrele esteticului proces la care, în condiții adverse, au colaborat Grigore Vieru, Arcadie, Suceveanu, Iulian Filip și ceilalți. IMPRESIONISM SONOR VASILE NICOLESCU La treizeci și cinci de ani de la ale sale Liturghii negre (1946), Vasile Nicolescu, acum cu altă experiență, selecta sub titlul Corabia de sunete (1981) pagini care-l reprezentau. Rămâneau pe dinafară atât de tinereștile Liturghii, cât și o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ÎNTRE ORGOLIU ȘI SCEPTICISM 172 EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" 180 PASIONALITATE ȘI FRANCHEȚE CAROLINA ILICA 188 LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ 201 "CEL CARE SUNT" SAU DESPRE GRIGORE VIERU 211 NICOLAE DABIJA O CONȘTIINȚĂ VIZIONAR PATETICĂ 219 IMPRESIONISM SONOR VASILE NICOLESCU 230 CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU 238 INDEX OPERUM 247 De același autor: (selectiv) Hortensia Papadat-Bengescu, București, Editura Cartea Românească, 1973. Personalitatea Literaturii române, Iași, Editura Junimea, 1973; (Versiune în limba franceză, 1975; versiune engleză, 1981); Ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
limbajul criticii literare, privit în raporturile sale cu limbajul-obiect, adică cel literar. Un interes particular pot prezenta funcția poetică și manifestările ei în critică, a căror investigare arată limpede că funcția a fost asumată nu numai de către adepții declarați ai impresionismului critic, ci și de către cei care l-au ocolit sau chiar l-au repudiat. Exemplele, extrem de numeroase, nu numai că lămuresc fiecare demers teoretic ori taxonomic, dar, în plus, oferă o imagine diacronică asupra unei îndeletniciri care a trecut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
își fundamentează rezultatele pe criterii morfologice, conferind importanță și relevanță tuturor detaliilor constructive debussy - ene, de la figurile melodice și metroritmice, până la delimitarea structurală a agregatelor armonice și arhitecturării formale. Prof.univ.dr. Șerban-Dimitrie Soreanu Prolegomene Situată la confluența unor mari curente estetice (impresionism, pointilism, simbolism, fovism sau cubism), creația lui Claude Debussy (1862 - 1918) va reflecta orientările stilistice ale realității cultural-istorice, dezvăluind un univers de o complexitate remarcabilă. Astfel, „căutarea de sine” și autodefinirea stilistică a compozitorului francez se vor realiza sub influența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
își epuizează mijloacele de limbaj, scopul său devenind în acel moment, surprinderea cu modestie a inefabilului (ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte). Apărută pentru prima dată în 1887 (cu ocazia finalizării lucrării Printemps), asocierea limbajului debussyist cu noțiunea de „impresionism” se va menține în pofida refuzului insistent al compozitorului francez de a îl accepta. Ulterior, această „titulatură” instituită de mediile conservatoare ale sfârșitului de secol XIX, s-a dovedit a fi o simplă „clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
din lumea senzorială definește capacitatea intuitivă și sensibilă a artei sale. Spirit receptiv la tendințele estetice ale epocii, Debussy a conștientizat de timpuriu importanța cunoașterii și aprofundării valorilor artistice ale contemporaneității, în scopul dezvoltării propriului univers spiritual. Contactul cu reprezentații impresionismului pictural (Claude Monet, Edgar Degas, Henri de Toulouse-Lautrec, Paul Gaugain, Paul Cézanne, Vincent van Gogh, Maurice Denis), pentru care Debussy nutrea o profundă admirație, i-a facilitat compozitorului francez asimilarea orientărilor estetice afirmate de aceștia. Astfel, Debussy va recepta respingerea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
avangardiști ai vremii în demersul susținut al acestora de a renunța la convențiile academice, prin adoptarea unor noi modalități de viziune și canalizarea preocupărilor creative spre ineditul revelat de acea nouă concepție de viață. Începând cu primele acțiuni entuziaste ale impresionismului, pictori de seamă precum Edouard Manet, Claude Monet, Edgar Degas, Paul Gaugain, Vincent Van Gogh, Henri de Toulouse-Lautrec manifestă interes față de arta populară japoneză - ukiyo, descoperind o nouă viziune artistică bazată pe surprinderea unei „lumi în mișcare”. Consecințele nu vor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Monet, Renoir sau alți reprezentanți iluștri ai curentului impresionist francez, Reflets dans l’eau pare să aibă la bază același obiectiv artistic de a surprinde senzația produsă de peisaj, mai presus decât peisajul însuși. Abordând unul dintre subiectele emblematice ale impresionismului apa, Debussy propune reprezentarea acelor deformări ale realității, reflectate astfel prin prisma jocului subtil al incidenței dintre spațiul acvatic și lumină. Astfel, vizualizăm cu ușurință imaginile seriilor de picturi ale lui Claude Monet, reprezentând reflexele plopilor ce își oglindesc formele
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
creativitate" pe care o presupune critica stilistică, "dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază importantă a hermeneuticii ca știință generală a interpretării"139. De altfel, subliniază cercetătoarea, exegeza stilistică are nevoie de o "infuzie de "impresionism", în sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul interdiciplinar. Studiul este conceput sub forma unor Lecturi stilistice
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime. Acest proces îl putem identifica în trei faze succesive, care sunt: naturalismul, impresionismul și cubismul. Naturalismul pictează creatura nu ca un efect în timp și spațiu, ci ca o realitate imediată, închisă în sine, suficientă sieși. Nu mai e omul văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în formele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sine, suficientă sieși. Nu mai e omul văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în formele de timp și spațiu. Nici o semnificație superioară nu mai deschide aceste forme spre infinit și spre veșnicie. Continuând naturalismul, impresionismul reprezintă încă o treaptă de degradare. În impresionism interesează redarea senzației luminoase, a efectului luminii fizice ninsă de soare peste lucruri. Contururile naturale ale lucrurilor trec pe planul al doilea și dispar sub petele, de culoare așternute peste ele. Un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în formele de timp și spațiu. Nici o semnificație superioară nu mai deschide aceste forme spre infinit și spre veșnicie. Continuând naturalismul, impresionismul reprezintă încă o treaptă de degradare. În impresionism interesează redarea senzației luminoase, a efectului luminii fizice ninsă de soare peste lucruri. Contururile naturale ale lucrurilor trec pe planul al doilea și dispar sub petele, de culoare așternute peste ele. Un materialism rafinat stă la baza teoriei impresioniste, pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anonim și gata parcă să reintre în neant. În ordinea politică, această pictură corespunde practicii votului universal, pentru care individul nu mai contează ca individ, ci ca număr pierdut în masa anonimă. Expresie a disoluțici în neant a spiritului modern, impresionismul desfigurează pe om, îl destramă și-l reduce la o simplă pată de culoare în peisaj. Cubismul, în sfârșit, a voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Expresie a disoluțici în neant a spiritului modern, impresionismul desfigurează pe om, îl destramă și-l reduce la o simplă pată de culoare în peisaj. Cubismul, în sfârșit, a voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui teoretică e un materialism ce reprezintă ultima fază a decadenței în cultura modernă. Căci în cubism, figura omenească distrusă de impresionism apare refăcută după modelul metalic al mașinii. Omul e o compoziție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
voit să fie o artă constructivă, ca o reacție împotriva incapacității impresionismului de a da contur lucrurilor. Dar baza lui teoretică e un materialism ce reprezintă ultima fază a decadenței în cultura modernă. Căci în cubism, figura omenească distrusă de impresionism apare refăcută după modelul metalic al mașinii. Omul e o compoziție de piese geometrice conglomerate în tablou, de parcă sunt bucățile unei mașini, ce n-a fost încă montată. Tehnica mecanică devine astfel criteriul viziunii omului. Cubismul e ultima expresie caricaturală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înaintea lui Baltasar Gracián, în Cantemir un antecesor al romantismului european și un pesimist mai radical decât Eminescu, a susține că Negruzzi îl anticipează pe Gustave Flaubert pe linia realismului integral, că Alecsandri prefigurează fie și numai cu câțiva ani impresionismul, că Mateiu I. Caragiale îl depășește pe Flaubert în materie de perfecționism creator, fiind „poate cel mai laborios prozator din istoria literară a lumii” și anunțând prin Craii de Curtea-Veche romanul Ghepardul al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se rafinează, se aristocratizează, poartă perucă și pantofi cu toc înalt, fără a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept „superficialitate, capriciu, lipsă și chiar fugă de știință, lipsă de spirit teoretic”: „nu a existat și nu va exista critic autentic nonimpresionist. A repudia impresionismul înseamnă a repudia pur și simplu esența criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]