652 matches
-
creației trudnice. În alt context, într-un eseu concentrat (Dubla intenție a limbajului și problema stilului), Eminescu devine argument pentru ilustrarea diferențelor dintre funcția tranzitivă și cea reflexivă a cuvântului, despre care poieticienii de mai târziu vor teoretiza insistent. Despre impresionismul muzical al poeziei lui Eminescu făcuse observații ingenioase, la timpul său, G. Ibrăileanu. V. le adâncește și le sistematizează, remarcând, de pildă, că spațiul acustic al romanticului înglobează infrasunete, „șoapte, foșnete, îngânări, murmure”, voci care „mângâie și adorm conștiința îndurerată
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
înaintea lui Baltasar Gracián, în Cantemir un antecesor al romantismului european și un pesimist mai radical decât Eminescu, a susține că Negruzzi îl anticipează pe Gustave Flaubert pe linia realismului integral, că Alecsandri prefigurează fie și numai cu câțiva ani impresionismul, că Mateiu I. Caragiale îl depășește pe Flaubert în materie de perfecționism creator, fiind „poate cel mai laborios prozator din istoria literară a lumii” și anunțând prin Craii de Curtea-Veche romanul Ghepardul al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, a-l
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai modern pare a fi impresionismul poetic întâlnit în proza din Evocări venețiene. În Castelana personajul mijlocește o trăire palpabilă a trecutului, iar în Peregrinări voiajul continuă în lumea artelor plastice și a muzicii, la aceasta contribuind din plin și memoria involuntară. Un amurg pe lagună
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
susține examenul de doctorat la Iași, cu teza, tipărită în acest scop, Idealismul și realismul în artele plastice. La concursul pentru postul de conferențiar de estetică la Universitatea ieșeană, susținut în 1913, mai prezenta lucrările Phidias și Parthenonul (1911) și Impresionismul și neoimpresionismul (1912), precum și colecția revistei „Sânzeana”, scoasă tot atunci și scrisă în mare parte împreună cu fratele său, Teodor Naum. După obținerea postului, marcată prin tipărirea cursului introductiv (Însemnătatea culturii artistice, 1912), își continuă colaborarea, cu versuri, dar și cu
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Heredia, Teocrit) sunt deocamdată exerciții de școlar silitor, însă mai târziu experiența își spune cuvântul, încât tălmăcirea integrală a epopeii provensale a lui Mistral este meritorie. SCRIERI: Phidias și Parthenonul, Iași, 1911; Idealismul și realismul în artele plastice, Iași, 1912; Impresionismul și neoimpresionismul, Iași, 1912; Însemnătatea culturii artistice, Iași, 1912; Poezii, Iași, 1915; Ritmuri și rime, Iași, 1915; Rugăciune în codru, București, 1915; Schiță despre pictura istorică militară, Iași, 1916; Istoria artei de la începutul creștinismului până în secolul al XIX-lea, I-
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
de istorie și teorie literară”, „Caiete critice”, „Familia”, „Observator cultural” ș.a. Cea dintâi prezență editorială este volumul Versuri de Ion Minulescu (1972), îngrijit și postfațat de O. cu un studiu în care poetul simbolist e recitit din unghiul lărgit al impresionismului. Și postfața ediției D. Bolintineanu, Poezii (1977) a fost apreciată pentru repertorierea integrală a motivelor poeziei antologate. Consemnabile mai sunt analiza prozei lui Al. Ivasiuc, centrată pe romanul Cunoaștere de noapte și - în texte neadunate în volum, ca Realismul lui
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
literare, O. fondează, în tradiția ascetismului intelectual inaugurat de Perpessicius, un domeniu pe cât de fertil din punct de vedere al producției literare, pe atât de dificil din perspectiva categorizării și interpretării: arheologia literară. Într-o critică literară dominată încă de „impresionism” și, de prea multe ori, de superficialitate și diletantism, abordarea lui O., fundamentată pe frecventarea asiduă a manuscrisului operei și pe definirea atentă a conjuncturii literare și sociale în care aceasta s-a născut, apare ca un demers critic substanțial
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se rafinează, se aristocratizează, poartă perucă și pantofi cu toc înalt, fără a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept „superficialitate, capriciu, lipsă și chiar fugă de știință, lipsă de spirit teoretic”: „nu a existat și nu va exista critic autentic nonimpresionist. A repudia impresionismul înseamnă a repudia pur și simplu esența criticii
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept „superficialitate, capriciu, lipsă și chiar fugă de știință, lipsă de spirit teoretic”: „nu a existat și nu va exista critic autentic nonimpresionist. A repudia impresionismul înseamnă a repudia pur și simplu esența criticii”; „aș afirma - se revine în alt loc - că o critică radical nonimpresionistă e o contradicție in adjecto”. Tinerească este apoi capacitatea de a admira, în care P. vede esența criticii. El este
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
umbrit de multele slăbiciuni ale cărții; dincolo, mai bemolizat se vorbește despre „schematism”, abstractism, retorism, dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă, lipsă de patos critic și alte lipsuri se resimt din plin și În critica literară, nu numai În poezia și proza anului. Lucrul nu ne miră pentru că, din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Aurel Martin - nu nuvela În discuție. Trebuie Însă Întrebat criticul pentru cine a scris această recenzie? Astfel de „Îndrumări” merită scriitorii noștri? De temeinicia și cinstea cu care va medita Aurel Martin asupra acestor Întrebări depinde eliberarea lui de formalism, impresionism și efectuarea muncii sale Într-un fel nou. Necunoașterea suficientă a vieții și a literaturii, precum și slaba calificare profesională, l-au dus adesea pe George Munteanu la schematism. În cronica intitulată Un cântec nou al anilor acestora (Almanahul literar, an
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
culturală, C.u. publică poezie, proza, eseuri, cronici, interviuri. Colaborează cu versuri Dan Lupescu, Lucian Avramescu, G. Jianu, Mircea Florin Șandru, Daniela Crăsnaru, Dumitru Chițu, Cornel Bălosu, Viorica Mereuță; cu proza, C. Moșneanu, E. Corobea; cu studii, Victor Sandu (Despre impresionism), I. Toma (Tendințe moderne în lingvistică), G. Corneanu („Epoca biologică” a picturii lui Țuculescu), D. Teodorescu (Pravila de morală a unui poet). Semnează cronici I. Toma (la cartea Rosei del Conte, Eminescu sau Despre absolut) și Ion Grosu (la Introducere
CADRAN UNIVERSITAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285986_a_287315]
-
limbă și literatură germană, a publicat, în reviste străine, studii de filologie germanică, a alcătuit, împreună cu Karl Kurt Klein, manuale de gramatică a limbii germane. În critica și istoria literară, a fost adeptul „metodei științifice”, pe care a opus-o impresionismului francez. Influențat de școala pozitivistă germană, considera că personalitatea criticului nu trebuie să se substituie celei a scriitorului. Criticul este dator să urmărească mai ales motivele care au determinat orientarea scriitorului către un anumit subiect, prin investigarea manuscriselor, a corespondenței
BRATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285869_a_287198]
-
să deslușească problemele referitoare la tipurile de scriere folosită pe teritoriul românesc, la adoptarea limbii slavone (mediobulgara secolelor XI-XII) și a alfabetului chirilic, la „curentele literare” slave corespunzătoare concepțiilor despre traducere, curente preluate de literatură slavono-română. Pozitivist obstinat, suspectând de impresionism orice interpretare, B. a avansat, în domeniul istoriei literare, dar mai ales in filologie și în istoria limbii, multe ipoteze amendabile. Izbânzile parțiale, care s-au absorbit în fondul comun al disciplinelor respective, compensează însă în bună parte erorile. SCRIERI
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
Moldovanu (Neguțătorul de arome), Ion Dragoslav (Niță Ropotă, Un meșter nebănuit), Al. Cazaban, I. Chiru-Nanov, Eugen Boureanul. Începând cu numărul 14 cronicarul literar al revistei este Liviu Rebreanu, care girează rubrica „Însemnări literare”. La aceeași rubrică este judecat cu asprime impresionismul criticii lui E. Lovinescu, care, se spune, „viciază analiza valorică a fenomenului literar prin imposibilitatea formulării afirmațiilor ultime, definitive” (Ludovic Dauș, Critica termometru). Sporadic, apar comentarii privind viața literară: articolul lui Mihail Dragomirescu prilejuit de primirea lui G. Coșbuc la
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
Conceptul de arte frumoase, dezvoltat în special în Franța, începând cu secolul al VIII-lea9, pare la începutul veacului trecut a fi spulberat în cel mai literal sens al cuvântului. Dizolvarea formelor în cadrul impresionismului, renunțarea la cadrul tradițional de reprezentare tridimensional, cu ajutorul perspectivei și al culorii (prin care tabloul devenea o poartă spre o altă lume, având caracteristici similare cu cea reală), oferă artistului posibilitatea de a-și construi o lume în care raportul
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul însinguratului care descoperă o umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vorbindu-se de sănătate, Lenora inventă o expertiză de carne tare și sănătoasă asupra Elizei. Fu apoteoza. Doru trecu în casă cu Lina pentru a pregăti plecarea. Mini nu mai simțea acum la Prundeni toată simfonia aceea de expresionisme și impresionisme petrecută în sensibilitatea ei de rândul trecut, la izbucnirea dramei conjugale, care avea un așa de ciudat sfârșit. Ca și otrăvurile, acum etichetate în flacoane cu cap de mort, din trupul Lenorei, întreaga atmosferă a locului își lămurise asijectele; aburul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ce vindeci disperarea în fața morții? Anulezi ultima dorință a condamnatului la moarte? Îmi sorb cafeaua ca să pot gândi mai din subconștient, cum ar spune Ilarie Dobridor, care face praf literatura creatorilor evrei din secolul XIX, dărmătorii academismului și inventatorii dadaismului, impresionismului, sintetismului, subiectivismului, intenseismului, aristocratismului, bonismului și vivantismului. Poate are dreptate. Nici eu nu am agreat creațiile integramiste. Totuși, au fost și încă mai persistă și astăzi altcevaisme, modele de autor, ambiții de autor, pentru a nu semăna cu alții, emisii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
limbajului și originalitatea scriiturii fac din Thomas Wolfe unul dintre cei mai străluciți și mai apreciați scriitori ai secolului XX. De la moarte pînă-n zori este o colecție de 14 povestiri, unite prin atmosfera sumbră și amestecul de proză lirică și impresionism. Deși Înclinat să scrie romane fluviu, asemeni mentorului său, Proust, Thomas Wolfe a reușit să șlefuiască 14 bijuterii, adevărate tururi de forță stilistică. Acest volum l-a făcut pe Faulkner să-l considere cel mai mare scriitor american În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
artistic de la noi și critica de artă“, 12 decembrie 1910). În 1910, Bogdan-Pitești deplîngea într-un articol („Note de artă“, în Anuarul presei române și al lumii politice) retardarea estetică a artei autohtone, pentru care ultima noutate o constituia încă impresionismul, într-o vreme cînd pictura europeană evolua pe urmele lui Cézanne și Gauguin. S-ar putea obiecta că, în momentul respectiv, termeni precum „pointilism” sau „primitivism” intraseră deja în vocabularul criticii noastre de artă. Impresionismul lui Luchian, expozițiile lui Iser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ultima noutate o constituia încă impresionismul, într-o vreme cînd pictura europeană evolua pe urmele lui Cézanne și Gauguin. S-ar putea obiecta că, în momentul respectiv, termeni precum „pointilism” sau „primitivism” intraseră deja în vocabularul criticii noastre de artă. Impresionismul lui Luchian, expozițiile lui Iser din 1906 și 1907, marea expoziție de pictură și desen din 1908 a lui Dérain, Forain și Galanis (organizată de același Iser), făcuseră obiectul întîmpinărilor entuziaste ale lui Ion Minulescu și N.D. Cocea, iar pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al simbolismului; foiletonist la Vieața nouă înainte de 1910, el nu a putut vedea dincolo de „valoarea” unor simboliști minori precum M. Cruceanu sau Eugeniu Speranția. E. Lovinescu se afla la acea dată în plin proces de clarificare față de tradiționalisme, practicînd un impresionism prudent, mefient față de modernismele mai îndrăznețe și chiar față de simbolism; singurul critic estetizant mai articulat (adept al „idealistului” Rémy de Gourmont) a fost, în deceniul al doilea, un poet: N. Davidescu, cronicar la Flacăra lui C. Banu. Foiletoanele sale vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
promotori ai poeticilor moderne sînt „artiștii”, aceștia acționînd ca factor de presiune în răspăr cu o instituție critică prea conservatoare, ce va sfîrși prin a-i recupera. „Critica“ lui Vinea este o critică a pozitivismului și, în egală măsură, a impresionismului, denunțat ca parafrază redundantă a operei: „Avem aci să deosebim și să reținem un singur fel de critică. Nu aceea care compară autorul și-l situează și-i stabilește influențele reciproce, în legătură cu mahalaua natală, calitatea dinților și a părului, cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]